Conferinţa internaţională cu tema "România şi evenimentele istorice din perioada 1914-1920. Desăvârşirea Marii Uniri şi Întregirea României" reprezintă un omagiu adus tuturor celor care, acum o 100 de ani, au contribuit la desăvârşirea statului naţional unitar român, a afirmat marţi acad. Victor Voicu, vicepreşedinte al Academiei Române, iniţiatorul şi moderatorul evenimentului.

"Generaţiile prezentului şi viitorului, prin cunoaşterea şi înţelegerea profundă a acelor vremuri, trebuie să-şi edifice convingerea că Marea Unire şi întregirea României în anul astral al istoriei noastre - 1918 - nu a fost un capriciu al istoriei, a unor întâmplări conjuncturale ori un dar al marilor puteri, ci consecinţa firească şi inevitabilă a luptei seculare a românilor pentru unitate naţională, a sacrificiilor întregului popor care a susţinut ideea unităţii statale depline", a spus acad. Voicu, în cadrul conferinţei, desfăşurate la Ateneul Român.

La rândul său, profesorul Michael Metzeltin, membru titular al Academiei Austriece de Ştiinţe şi membru de onoare al Academiei Române, a evidenţiat modul în care, de-a lungul istoriei lor, "în timpul mai multor secole, românii s-au străduit să se unească într-un popor, într-o naţiune şi au reuşit să creeze un stat naţional constituţional, dezvoltând ca elemente fundamentale conştientizarea naţională, teritorializarea, mediatizarea şi internaţionalizarea".

"În acest spirit, după dureroasele lor experienţe autoritare şi omogenizante, românii, ca cetăţeni naţionali şi totodată europeni, pot aduce o contribuţie importantă ca în Uniunea Europeană şi mai în general în Europa să ridicăm în cooperare respectul reciproc între indivizi şi între naţiuni, în acelaşi timp să evităm o centralizare, o omogenizare şi o globalizare înăbuşitoare, dar şi o fragmentare regionalistă etnocratică distrugătoare şi să păstrăm diversitatea creativă", a spus profesorul Metzeltin.

Profesorul Francesco Guida, de la Universitatea din Roma, care a vorbit despre Primul Război Mondial şi o filieră istoriografică italo-română, a reamintit că între români şi italieni au existat, în timpul primei conflagraţii mondiale, "mai multe ocazii de a colabora şi de a realiza gesturi semnificative din punct de vedere politic şi ideal, ca de exemplu neutralitatea comună, intervenţia statelor române şi italiene împreună în Antanta".

El a mai amintit formarea unui corp militar românesc pe teritoriul italian la sfârşitul conflictului, "activitatea publicistică care a încercat să influenţeze deciziile politice ale celor două guverne şi, mai general, ale Conferinţei de Pace".

Totodată, profesorul Hans-Christian Maner, de la Universitatea "Johannes Gutenberg" din Mainz, a susţinut că "scrierile şi imaginile despre campania militară în România şi ocupaţia necesită o analiză contextualizantă, deconstructivistă şi multiperspectivă".

"Cercetarea istorică germană din ultimii ani (...) arată particularităţile marcante ale Primul Război Mondial în Europa de Sud-Est, care nu numai că întregesc tabloul general al conflagraţiei, dar arată şi efectele sale asupra celui de-al Doilea Război Mondial şi nu în ultimă instanţă asupra prezentului", a spus profesorul german.

Profesorul Dennis Deletant, de la Universitatea din Georgetown, Washington, SUA, care a vorbit despre crearea statului naţional în România anului 1918 şi după aceea, până la amputările teritoriale din 1940, a atras atenţia că în Europa unită relaţia dintre majoritate şi minoritate trebuie să fie nu una de subordonare, ci de coordonare.

"Democraţia nu este o noţiune abstractă, întruchipată în principii constituţionale, ci doar un mod de a gândi şi de a ne comporta. Intoleranţa induce pervertirea atitudinilor şi mentalităţilor şi, prin urmare, ridică mari obstacole în calea democratizării. Unul dintre aceste obstacole este ideea că relaţia dintre majoritate şi minoritate trebuie să fie una de subordonare în loc de coordonare. Ideea dominaţiei sau a supremaţiei exclude principiul egalităţii de drept şi atât timp cât supravieţuieşte această idee majoritatea şi minoritatea devin polarizate. Polarizarea reduce şansele de compromis, de negociere. Negocierea este o caracteristică a tuturor democraţiilor de succes, iar compromisul necesită auto-disciplină şi dorinţa de a lua în considerare punctul de vedere al celorlalţi. Aceste valori se numără printre cele care definesc şi stau la baza Uniunii Europene", a spus profesorul Deletant.

Din perspectiva tinerei generaţii de istorici şi cercetători, dr. Florian Kührer-Wielach, de la Institutul pentru Cultura şi Istoria Germană din Sud-Estul Europei, din München, a prezentat celor prezenţi o emoţionantă istorie personală a relaţiei sale cu România.

Conferinţa, organizată de Academia Română, sub Înaltul Patronaj al preşedintelui României, a reunit nume de rezonanţă ale istoriografiei mondiale, specialişti în istoria Primului Război Mondial şi a Ţărilor din Sud-Estul şi Centrul Europei, printre vorbitori regăsindu-se, alături de preşedintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, prof. Jean-Paul Bled, Universitatea Sorbona din Paris, prof. Paul E. Michelson, Universitatea din Huntington, Indiana, SUA, prof. Josef Wolf, Institutul pentru Istoria şi Geografia Regională a Şvabilor Dunăreni, Tübingen. AGERPRES/(A, AS - autor: Daniel Popescu, editor: Mihai Simionescu, editor online: Ady Ivaşcu)