Judeţul Caraş-Severin păstrează o zestre arhitectonică de seamă, însă monumentele de acest gen nu s-au bucurat de o atenţie deosebită, pe nedrept uitate fiind, de exemplu, conacele sau "micile castele", denumire ce provine din limba germană (kleine Schlosse), susţine istoricul reşiţean Dana Antoaneta Bălănescu.

Aceste clădiri părăsite şi deteriorate sunt cuprinse, în unele cazuri, în lista monumentelor istorice, aşteptând lucrări complexe de restaurare şi de valorificare pe măsură.

Sursa foto : (c) Paula Neamţu/AGERPRES

"Conacul Valeapai, de exemplu, monument istoric (cod listă 11 B303) se află pe drumul comunal, în centrul satului cu acelaşi nume, aliniat la stradă cu două din laturile sale. Nu se cunoaşte data exactă a anului de construcţie. Se menţionează fie 1764, fie, vag, secolul al XVIII-lea ori secolul al XIX-lea. Primul din familia Atanasievici - numele proprietarului de atunci al conacului - a fost Tiţu Atanasie, urmaşii acestora fiind numiţi, apoi, Atanasievici. Tiţu Atanasie a fost înnobilat în anul 1798, după ce a achiziţionat domeniul Valeapai. Unii membri din această familie s-au implicat în viaţa bisericească şi cea politică", afirmă istoricul Dana Bălănescu, autor al mai multor articole de specialitate.

În perioada interbelică, proprietarul conacului a fost Ian Reiss, originar din Sânnicolau Mare. Una din moştenitoare, Cristina, a vândut castelul unui anume Cazacu, care a garantat cu acesta diverse împrumuturi bancare. În perioada comunistă, conacul a fost sediul Casei de Naşteri, apoi a Gospodăriei Agricole de Stat şi Cooperativei Agricole de Producţie. Din păcate, după 1989, castelul a fost abandonat. Sătenii spun că această clădire, care înainte vreme reprezenta mândria localităţii, reprezintă acum o pată pentru ei. Ei speră, totuşi, ca autorităţile să acţioneze înainte ca imobilul să cadă de tot.

Sursa foto : (c) Paula Neamţu/AGERPRES

Edificiul din Valeapai este ridicat în stil baroc provincial, cu planul în formă de T, cu bolţi de penetraţie la parter şi tavane la etaj, păstrând pe faţade decoraţii baroce din tencuială şi stuc. Anumite elemente, cum ar fi tipul de fereastră şi ancadramentul, îl apropie de un alt conac, cel de la Zăgujeni. Portalul, susţinut de două coloane în stil toscan şi doi pilaştri, poate fi considerat unic în arhitectura de această factură din Banatul de Sud. Actualmente, conacul este deteriorat, deoarece au fost sustrase elemente de infrastructură. Se mai păstrează doar scheletul şi ancadramentele de la ferestre. Şi în interior, căile de acces sunt distruse, susţine istoricul reşiţean.

Potrivit acestuia, conacele de secol XIX, alături de biserici ilustrează păstrarea în mediul rural a unor reflexe baroce şi, uneori, a celor neoclasice.

Edificiilor din Caraş-Severin li se adaugă şi altele, cum ar fi cele de la Banloc, Carani, Gad, Foeni, Clopodia din judeţul Timiş ori Bulci, Căpâlnaş şi Conop din judeţul Arad.

Sursa foto : (c) Paula Neamţu/AGERPRES

Pe de altă parte, potrivit Danei Bălănescu, studierea conacelor devine interesantă şi din punct de vedere istoric. După cum a precizat istoricul reşiţean, un fenomen important a fost şi acela că macedo-românii care au cumpărat domenii şi titluri nobiliare, alături de alţi moşieri şi comercianţi, s-au identificat apoi cu idealul naţional românesc. Dobândind poziţii importante în viaţa economică şi politică, unii ctitori sau proprietari ai acestor edificii şi-au prelungit influenţa asupra vieţii naţionale româneşti până în epoca contemporană. AGERPRES/(AS - autor: Paula Neamţu, editor: Cătălin Alexandru, editor online : Alexandru Cojocaru)