În contextul Anului omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor, Cu Înalta Binecuvântare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Biserica Sf. Ilie-Ghencea din Protoieria Sector V Capitală a primit de la Mitropolia de Limassol, Republica Cipru,  un fragment din moaștele Sfântului Cuvios Nichifor Leprosul (cel Nou). Sfintele moaște au fost așezate într-o raclă confecționată la Atelierele Patriarhiei Române, de la Popești Leordeni, ce va fi adusă la Biserica Sf. Ilie-Ghencea, sector 5,  București, în ziua de duminică, 13 octombrie, la ora 7.00.

Delegatul Părintelui Patriarh Daniel, Preasfințitul Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, va săvârși slujba de sfințire a raclei ce adăpostește moaștele Sfântului Cuvios Nichifor Leprosul (cel Nou). Apoi va săvârși Sfânta Liturghie și slujba parastasului pentru ctitorii bisericii. Pe 13 octombrie racla cu sfintele moaște va fi așezată într-un baldachin special amenajat în curtea bisericii spre închinarea credincioșilor.

Moaștele Sf. Cuvios Nichifor Leprosul vor rămâne permanent în patrimoniul Bisericii Sf. Ilie – Ghencea spre închinare și cinstire, în incinta bisericii.

Racla și baldachinul au fost donate de doamna Daniela Dinescu.

Program:

Sâmbătă, 12 octombrie

• 17.00 – Vecernie Mare unită cu Litie

Duminică, 13 octombrie

• 7.00 – Acatistul Sf. Cuvios Nichifor Leprosul (cel Nou), vindecătorul de boli
• 7.30 – Utrenie
• 9.00 – Sfințirea raclei ce adăpostește moaștele Sfântului Cuvios Nichifor Leprosul (cel Nou), vindecătorul de boli
• 9.30 – Sfânta Liturghie
• 11.30 – Slujba Parastasului pentru ctitorii bisericii

Participanții la slujba de duminică vor primi din partea bisericii ‘’Acatistul si Viața Sf. Cuvios Nichifor cel Lepros’’.

Despre Sfântul Cuvios Nichifor cel Lepros

Nicolae Tzanakakis s-a născut în anul 1890, din părinți țărani evlavioși, în satul Serikari, în regiunea Chania din insula Creta. Părinții lui au murit pe când era încă copil, lăsându-l orfan, în grija bunicului său. La vârsta de treisprezece ani s-a mutat în Chania și a început să lucreze ca ucenic la un bărbier. La scurt timp după aceea, a început să aibă primele simptome ale maladiei lui Hansen (lepra). Dat fiind că lepra era o maladie contagioasă ce inspira teamă și oroare, în acea vreme bolnavii de lepră erau închiși obligatoriu într-o colonie de leproși din insula Spinaloga. Nicolae a reușit să fugă de acolo în Egipt, unde a lucrat o vreme la un bărbier din Alexandria. Boala a continuat să avanseze, și la sugestia unui cleric, care îi povestise despre Lovokomeio, un azil-spital pentru leproși din insula Chios, Nicolae a fugit din nou, în insula Chios.

La vârsta de 24 de ani, în anul 1914, Nicolae a ajuns la azilul-spital pentru leproși administrat de ieromonahul Antim Vagianos, cunoscut mai târziu ca Sfântul Antim din Chios. În capela Sfântul Lazăr a azilului pentru leproși, unde se găsea o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului Ascultătoarea (Panaghia Ypakoe), Nicolae a aflat o atmosferă spirituală care l-a făcut să-și deschidă inima spre credință și să râvnească la o viață de rugăciune. După doi ani, ieromonahul Antim a hotărât că tânărul era gata să primească schima monahală și l-a tuns în monahism, dându-i numele de Nichifor.

Boala lui a avansat (un tratament pentru lepră a fost descoperit abia în 1947), dar Nichifor a stăruit în ascultare, în post și rugăciune. Lucra în grădina azilului. Între el și părintele său duhovnicesc, cuviosul Antim, s-a dezvoltat o strânsă relație de ucenicie duhovnicească. Monahul Nichifor era de nedespărțit de cuviosul Antim, astfel încât mai târziu acesta a reușit să scrie o culegere de texte despre minunile săvârșite de Sfântul Antim pe care le văzuse cu ochii lui. Nichifor se ruga ceasuri în șir, făcea metanii fără număr, dar, în același timp, nu vorbea despre acestea și nu își deschidea inima nimănui altcuiva decât părintelui său duhovnicesc. A devenit prim-cântăreț al bisericii azilului, însă mai târziu, când, din pricina bolii, și-a pierdut vederea, cele mai multe cântări erau cântate de ceilalți cântăreți de la strană.

În 1957, când azilul-spital a fost închis, Nichifor, dimpreună cu ceilalți pacienți rămași au fost mutați în stațiunea-leprozerie a Sfintei Varvara din Aigaleo, la vest de orașul Atena. În acea vreme, Nichifor avea aproape 67 de ani. Trupul și ochii îi fuseseră profund afectați de boală. În acea vreme, în stațiunea de la Aigaleo trăia un preot pe nume Eumenie, care, vindecat de lepră cu ajutorul noilor tratamente apărute, hotărâse să rămână acolo, alături de ceilalți pacienți. În scurt timp, părintele Eumenie a devenit ucenicul duhovnicesc al monahului Nichifor, căruia Dumnezeu, pentru răbdarea lui în boală, îi dăruise multe haruri duhovnicești.

Mulți credincioși au început să vină la monahul Nichifor, pentru a-i cere binecuvântarea. Țintuit la pat, chinuit de dureri și aproape orb, monahul Nichifor avea însă darul de a aduce mângâiere celor ce veneau la el.

Vizitatorilor le spunea adesea: „Copiii mei, vă rugați? Și cum vă rugați? ... să vă rugați cu rugăciunea lui Iisus, cu «Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă.» Așa să vă rugați.”

Părintele Nichifor a trecut la Domnul pe 4 ianuarie 1964, la vârsta de 74 ani. Mai târziu, când au fost descoperite sfintele sale moaște, acestea erau binemirositoare.

A tămăduit pe mulţi, mai ales bolnavi de cancer, copii, dar şi oameni de toate vârstele. Este grabnic ajutător şi nu-i lasă pe cei care se roagă lui. Sfântul Nichifor este grabnic ajutător pentru cei ce trec prin boli molipsitoare, de aceea, în rugăciunile de la finalul Acatistului său cerem: „Sfinte Părinte Nichifor, iată că spaima, panica și cumplita frică de moarte mă încolțesc, tulburându-mi sufletul și trupul. Nimic din cele ale lumii nu mai are putere să-mi aducă liniște și să facă să înceteze învolburarea și vacarmul lăuntric, de aceea vin înaintea ta, aflând că pe tine te-a dăruit Dumnezeu ca ocrotitor și izbăvitor în vremea acestei boli”.

Proslăvirea Sfântului Nichifor

Pe 1 decembrie 2012, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului a săvârșit proslăvirea Sfântului Nichifor, iar numele acestuia a fost adăugat în calendarul Bisericii Constantinopolului.

Slujba Sfântului Cuvios Nichifor cel Lepros a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prin Hotărârea nr. 5486 din anul 2021 și a fost publicată în broșură de Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă în același an.