Doisprezece adolescenți, copii ai unor români stabiliți în Statele Unite ale Americii, își petrec o parte din vacanța de vară într-o tabără de voluntariat organizată în Sălaj, pentru refacerea învelitorii de șindrilă a bisericii de lemn din Păușa, edificiu de cult din 1730, aflat pe lista monumentelor istorice.

Situat pe Valea Agrijului, la poalele unui deal însorit, satul Păușa a intrat și el pe drumul ireversibiul al modernizării. Cea mai bună dovadă este drumul proaspăt asfaltat ce străbate localitatea de la un capăt la altul și trece chiar prin fața bisericii ortodoxe.

Ridicată la începutul secolului XVIII, biserica de lemn din Păușa se ascunde privirii celor mai puțini curioși, chiar în spatele noului lăcaș de cult. Ca să ajungi la ea trebuie să străbați doar câțiva metri din ulița ce se desprinde din drumul principal, prin dreapta noii biserici.

E o zi capricioasă de iulie și soarele nu se decide dacă să-și arate razele sau să stea ascuns după nori. Altfel, o vreme numai bună pentru cei 12 adolescenți ce au venit tocmai din Statele Unite ale Americii, pentru a ajuta la refacerea învelitorii de șindrilă a bisericii de lemn, pentru protejarea structurii și a decorului pictat amenințat de infiltrații.

În perioada 11-20 iulie, satul Păușa, din județul Sălaj, găzduiește cea de-a doua ediție a taberei de voluntariat organizată de Asociația ARHAIC (Ambulanța pentru Monumente Sălaj), în parteneriat cu RUF - Romanian United Foundation din Statele Unite ale Americii. Tabăra are loc în contextul intervenției de primă urgență pentru punerea în siguranță a bisericii de lemn 'Sf. Ierarh Nicolae' din Păușa, monument istoric ridicat în 1730, cunoscut pentru valoroasele sale decorații sculptate și pictate. Materialele necesare pentru refacerea învelitorii au fost achiziționate cu sprijinul financiar acordat de Consiliul Județean Sălaj, al Secretariatului de Stat pentru Culte, precum și din contribuțiile comunității locale.

Înșirați pe o scândură pusă pe o schelă amplasată în imediata apropiere a acoperișului bisericii, o parte din tinerii româno-americani veniți în tabăra de voluntariat încearcă să fixeze cu cuie bucățile de șindrilă din noul acoperiș. Acoperită parțial de bannere ale sponsorilor proiectului, schela lasă să se vadă doar câteva perechi de picioare, bălăngănindu-se în gol. Pusă pe șotii, una din fetele din grup desface șireturile de la încălțămintea unui băiat și îl descalță, amuzându-se copios. La urma urmei, nu e doar despre muncă, ci și despre distracție și relaxare, așa cum ar trebui să fie o vacanță de vară a unor tineri de vârsta lor.

Primul din șirul de tineri ce pune șindrilă e Andrei. Poartă o cască roșie și a renunțat la tricou, pentru că e destul de cald. Se confruntă și el cu intervențiile colegei care descalță băieții, dar o oprește la timp și se alege doar cu un șiret desfăcut. Andrei e elev în clasa a XI-a și s-a născut și trăiește la New York. Este pentru al doilea an consecutiv în România, pe care a mai vizitat-o când era mic. Părinții săi, stabiliți în America, sunt din București și Constanța. Îi place în tabăra din Păușa și vrea să mai participe la astfel de acțiuni și în anii următori. Dintre mâncărurile pe care le-a gustat în România, preferatele sale sunt sarmalele și mămăliga.

Ceva mai încolo, pe scândura pusă pe schelă, e Paul. Și el e la bustul gol, dar poartă, regulamentar, casca roșie, ce nu poate ascunde părul negru și creț. Și el apreciază mâncarea românească, dar nu e neapărat favorita sa.

'În America, să-ți spun sincer, e mai bună mâncarea, dar nici aici nu e rău', susține Paul, într-o limbă română cu puternic accent american.

Paul s-a născut la București, a locuit o vreme la Craiova, iar acum stă, de 11 ani, cu părinții săi, în California. Înainte de pandemia de COVID-19 vizita anual țara noastră, dar acum vine mai rar. Faptul că participă ca voluntar în tabăra din România îl va ajuta pentru admiterea la universitate, în America, unde se pune mare accent pe activitățile extracurriculare.

Chiar dacă nu pune șindrilă, alături de băieți, Andrea a ajutat foarte mult la alte activități, precum sortatul și transportul șindrilei. Ea locuiește în Statele Unite, în New Hampshire, și este elevă în clasa a XII-a. Părinții săi sunt originari din România, din Caransebeș și Arad, și au plecat din România acum circa 25 de ani. S-a născut în America, dar vizitează România în fiecare vară. În New Hampshire există o comunitate mică de români și o biserică ortodoxă românească.

Andrea apreciază multe aspecte din România, cum ar fi natura, mâncarea și stilul de viață relaxat. La Păușa, chiar dacă efortul depus este semnificativ, îi place experiența. Programul în tabără nu este foarte strict și oferă oportunități de a explora zona și de a socializa cu alți copii din sat. Îi place să colinde pe dealurile din jur și să fotografieze apusul.

'Cel mai tare îmi place să mă duc la ora 23:00 seara la brutărie, să îmi cumpăr cozonac. Scot cozonacul din cuptor între 22:00 și 23:00. E cald și foarte bun. Ne-am făcut chiar un stoc de cozonac', spune Andrea.

Înainte să vină în tabăra de Păușa, fiecare dintre adolescenții participanți a organizat o acțiune de strângere de fonduri printre prieteni. Au reușit să adune câte 1.000 de dolari, iar banii au fost donați Ambulanței pentru Monumente Sălaj, atât pentru organizarea taberei, cât mai ales pentru astfel de acțiuni viitoare.

Pe lângă activitatea de pe șantier, voluntarii participă la un program educativ și cultural, organizat în parteneriat cu Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău.

'Această tabără este mai mult decât o acțiune de voluntariat - este o experiență de conectare cu România profundă, cu patrimoniul, cu oamenii și cu valorile comunității', susține Bogdan Ilieș, membru al Ambulanței pentru Monumente Sălaj.

'Subiectul' taberei nu a fost ales întâmplător. Biserica de lemn din Păușa are una dintre cele mai bine păstrate picturi dintre bisericile de lemn din Sălaj. Lăcașul, închinat inițial Nașterii Maicii Domnului, s-a ridicat în '1730, ziua 7 august', conform unor surse documentare și s-a zugrăvit în anul 1800, după cum ne informează o amplă pisanie pictată în dreapta portalului dintre pronaos și naos: 'Nașterii s-au numit hramul, ca să-l păzească tot neamul / Și s-au zugrăvit prin cheltuiala creștinilor pravoslavici dintr-acest / sat Păușe, în zilele înălțatului și pururea podomnicului împărat Fran(țișcuș) / sub pravoslavnica arhipăstorie neunită și cinstit protopop Petrovici al Miluanului, și / cinstiți preoți Halmaghi Teodor, Halmaghi Dimitrie //. Prin mine umilitul zugrav loan Pop/din Ungurași, anul 1800, / iulie 10'.

De asemenea, atrag atenția și decorațiile sculptate ce împodobesc lăcașul de cult, așa cum remarcă Ioana Cristache-Panait, în lucrarea 'Biserica Sf. Nicolae și Nașterea Maicii Domnului din Păușa': 'Ancadramentul intrării este un adevărat poem al sculpturii în lemn: cu rozete, 'frânghii', motive geometrice, semicercuri cu spițe și vrej cu ghindă. În mijlocul cadrului de sus, amplei compoziții decorative ce susține crucea i se adaugă, de o parte și de alta, o inimă. Cel de-al doilea ancadrament, al trecerii în naos, este împodobit cu chenare în 'frânghie', linii frânte și alte linii dispuse în V întors. Arcul transversal al bolții semicilindrice a naosului este străbătut de o 'frânghie', intersectată de șase suprafețe dreptunghiulare pe axul arcului, în care sunt sculptate câte o rozetă în spirală sau cu petale'.

Biserica din Păușa a mai avut parte de lucrări de restaurare, în anii '70 și '80, însă a fost nevoie de o nouă intervenție, deoarece deteriorarea șindrilei punea în pericol pictura din lăcașul de cult.

În această vară, biserica va fi pusă în siguranță și cu sprijinul celor 12 tineri - Paul, Diana Alexandra, Andreea, Dan, Andrew, Jessica, Julia, David, Michael, David, Sara și Adela și al meșterului Vasile Pop.

Toate acestea, la inițiativa Ambulanței pentru Monumente, un proiect inițiat de Asociația MONUMENTUM, coordonat și implementat în județul Sălaj de Asociația ARHAIC, cu sprijinul The King's Foundation, organizație prezidată de Majestatea Sa Regele Charles al III-lea al Marii Britanii. AGERPRES/(A - redactor: Sebastian Olaru, editor: Irina Poenaru, editor online: Irina Giurgiu)