Postul premergător Crăciunului este un moment privilegiat, însă creştinii ar fi incompleţi în înţelegerea sărbătorii Naşterii Domnului dacă nu ar adăuga la aspectul culinar şi partea spirituală, consideră preotul ortodox Ovidiu Bârsan, de la Biserica "Sfinţii Arhangheli" din Sâncraiu de Mureş.

"În ceea ce priveşte aspectul culinar, tradiţional al sărbătorii, ne putem gândi la faptul că postul - această perioadă de pregătire înainte de Sărbătoarea Naşterii Domnului - este un moment privilegiat, nu neapărat pentru a căuta sofisticăreli în materie culinară, ci pentru a încerca să preţuim bucata aceea de pâine şi munca gospodinelor mai intens. Pentru că ne gândim că, ori de câte ori suntem angrenaţi într-o lucrare spirituală cum este postul, suntem invitaţi de fapt să ne disciplinăm poftele şi dorinţele. Şi disciplinându-ne aceste porniri fireşti, naturale, instinctuale, încercând să le punem într-o albie a bunei-cuviinţe, nu facem altceva decât să ajutăm din punct de vedere spiritual fiinţa noastră să se conecteze la ceea ce înseamnă profunzimea unei sărbători, cum este momentul celebrării venirii lui Iisus Hristos în sânul umanităţii", a declarat, pentru AGERPRES, Ovidiu Bârsan.

În opinia sa, aspectul material sau culinar şi cel spiritual al perioadei postului Crăciunului se întrepătrund, întrucât gospodinele sunt provocate să pregătească bucate gustoase, însă fără ingrediente de origine animală, iar, în acelaşi timp, este nevoie şi de o înfruptare duhovnicească.

"Sigur că toate aceste componente, aspectul material, dar şi cel spiritual, merg mână în mână. Adică am fi nişte ipocriţi să zicem că noi nu preţuim truda gospodinelor din casele noastre, pentru că noi cu toţii ne înfruptăm din truda, din munca lor, din bucatele alese pe care le pregătesc. Şi, pe de altă parte, am fi incompleţi din punct de vedere al înţelegerii sărbătorilor dacă nu am adăuga la acest aspect culinar şi partea spirituală. (...) De aceea, pe aceste două coordonate, fiecare mare sărbătoare creştină ne invită să păşim. Evident, nu disociindu-le, ci asociindu-le în viaţa noastră duhovnicească. E de remarcat şi faptul că în toată această perioadă de post ne gândim cum să fim pe placul celor din casele noastre, din comunităţile noastre, fără să încercăm să ducem lucrurile într-o direcţie univalentă, ci încercând să transformăm acest gând de pregătiri în aşteptarea unei împliniri. Fiindcă orice pregătire nu-şi are rostul şi logica, nu aşteptăm să ne pregătim pentru o sărbătoare din toate punctele de vedere, material şi spiritual, pentru ca apoi, când ajungem în pragul sărbătorii, noi să nu încercăm să ne înfruptăm duhovniceşte din acea sărbătoare, nu ar avea nicio logică toate acea pregătire", susţine preotul.

Foto: (c) Dorina MATIS/AGERPRES

Potrivit acestuia, în perioada de post, toţi sunt provocaţi, clerici şi credincioşi deopotrivă, să îşi valorifice talentele astfel încât să pună în valoare frumosul, bunătatea şi capacitatea de sacrificiu în favoarea celorlalţi.

"De aceea are o anumită raţiune această pedagogie a bisericii de a ne pune într-o perioadă de post şi a încerca să ne determine pe fiecare dintre noi să aducem, atât din punct de vedere material, cât şi duhovnicesc, în faţa Lui Dumnezeu priceperile noastre, tot ceea ce ţine de capacităţile noastre de a pune în valoare frumosul, bunătatea, capacitatea noastră de a dărui şi a ne jertfi pentru ceilalţi. Pentru că orice gospodină dintr-o familie creştină face lucrurile care ţin de arta culinară, punând acolo o întreagă dimensiune spirituală, nu este doar un lucru searbăd al mâinilor ei sau un moft de a se evidenţia într-un fel sau altul, ci este o întreagă lucrare spirituală - de dăruire pentru familie şi chiar şi pentru comunitate, atunci când extindem această artă a bunătăţilor care ţin de masa creştină din perioada aceasta a Crăciunului. Gospodina nu face altceva decât să aducă din lăuntrul ei capacitatea ei de a se dărui şi a se jertfi pentru cei din jurul ei. Şi asta este o valoare eminamente creştină, întâlnită în creştinism mai cu precădere decât în oricare altă religie. Sacrificiul de sine, renunţarea la sine de dragul celorlalţi este un model hristic pe care însuşi Hristos l-a adus în sânul umanităţii", ne spune Ovidiu Bârsan.

Preotul consideră că partea materială şi cea spirituală trebuie oarecum armonizate, aşa cum, în fiinţa omenească, sufletul şi trupul trebuie să trăiască în armonie.

Foto: (c) Dorina MATIS/AGERPRES

"Nu vrem să exagerăm nici în aspectul material, nici în cel spiritual. Moderaţia pe ambele paliere cred că ne poziţionează pe fiecare dintre noi în zona naturalului, firescului, a omenescului care încearcă să culeagă ceea ce este esenţial şi frumos pentru viaţa lui duhovnicească şi pentru viaţa aceasta pământească. Adică tot ceea ce este frumos şi aducător de mântuire, pentru că ţinta către care tindem nu este alta decât mântuirea pe care Hristos a adus-o pentru fiecare în parte şi ne-a oferit-o la nivel obiectiv tuturor deja. În Hristos cu toţii suntem deja mântuiţi, e nevoie doar să aderăm la iubirea lui Hristos, să înţelegem că a venit în sânul umanităţii tocmai pentru ca noi să ne putem însuşi şi la nivel subiectiv această lucrare mântuitoare pe care El a dus-o şi a inaugurat-o vizibil în sânul umanităţii, la Crăciun. Pentru că lucrarea mântuitoare cu adevărat, în taina Lui Dumnezeu, începe în ziua în care primii oameni L-au refuzat pe Dumnezeu în viaţa lor şi au crezut că pot să îşi trăiască viaţa pe cont propriu. Este o meteahnă omenească, care, adeseori, ne cuprinde şi pe noi, credem că putem face multe pe cont propriu şi, la un moment dat, ne izbim de un zid şi cădem şi ne dăm seama că avem nevoie de Dumnezeu în viaţa noastră", a subliniat preotul.

Ovidiu Bârsan slujeşte la Biserica Sfinţii Arhangheli din Sâncraiu de Mureş din anul 2002, fiind născut şi crescut în această localitate, iar recent şi-a lansat a doua carte, "Miracolul din două cuvinte - Însemnări cordiale în epoca digitală". AGERPRES/(A - autor: Dorina Matiş, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Ada Vîlceanu)