Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Teofan, spune, în Pastorala de Paşti, că "Veniţi de luaţi lumină! Hristos a înviat! Adevărat a înviat Hristos!" sunt "cuvinte mari; cuvinte de aur", cu multă lumină care străluceşte "în întunericul din noi şi dintre noi", însă anul acesta sunt auzite din locuri diferite, preoţii la biserică, credincioşii la casele lor.

"Veniţi de luaţi lumină! Hristos a înviat! Adevărat a înviat Hristos! Cuvinte mari; cuvinte de aur; lumină multă strălucind în întunericul din noi şi dintre noi!
Anul acesta auzim mărturisirea acestor cuvinte din locuri diferite. Preoţii la biserică, credincioşii la casele lor. În duh, încercăm să fim împreună şi să înţelegem semnele vremii. Constatăm, în primul rând, cât de mult ne-a cuprins frica morţii, mai ales în ultima perioadă! Trăim intens teama de a nu fi molipsiţi de ceva care ne-ar îmbolnăvi şi ne-ar duce spre moarte. Dincolo de toate acţiunile justificate privind prevenţia, atitudinea noastră arată cât de mică ne este credinţa în Înviere. Ne comportăm ca şi cum viaţa de aici ar fi veşnică. Pe de altă parte, neliniştea din noi trădează îndoiala care ne roade cu privire la certitudinea vieţii de după moarte. Trecem printr-un moment de cernere. Sunt limpezite multe lucruri. Apele se separă unele de altele, iar gândurile multor inimi se dau cu adevărat pe faţă. Stăm de multe ori ascunşi cu teama de a nu fi contaminaţi precum stăteau ucenicii Domnului închişi într-o cameră de teama de a nu fi descoperiţi. Acum, ca şi atunci, Hristos Dumnezeu vine între noi, cei îndoielnici, înspăimântaţi şi înfricoşaţi, adresându-se nouă: 'Pace vouă!'; 'Eu sunt, nu vă temeţi!'; 'Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!'; 'Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi'. În mijlocul nedumeririlor, neliniştii şi lipsei de lumină Se arată Hristos cel mort şi înviat. Chiar în iadul nostru lăuntric cuprins de temeri, întuneric şi lipsă de sens, Hristos Dumnezeu coboară, ne ia de mână şi ne ridică la lumină", arată mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Teofan, în scrisoarea Pastorală de Paşti.

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei aminteşte că situaţia dificilă prin care trecem nu este nouă, în istorie fiind consemnate mai multe momente de derută, haos şi confuzie.

"Au fost invazii şi războaie, cutremure şi imense revărsări de ape, molime şi tot felul de boli necunoscute. În faţa unor asemenea situaţii, oamenii au avut atitudini diferite. Cei care nu L-au avut pe Dumnezeu în viaţa lor, au căzut doborâţi de teamă, nelinişte şi spaimă. Şi despre ei a vorbit Domnul Hristos, spunând: 'Oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume'. Aceleaşi nenorociri şi ispite s-au revărsat şi asupra celor credincioşi. Având credinţa în Învierea lui Hristos, aceştia nu s-au clătinat atât de tare. Viaţa trăită în lumina Învierii le-a dat tăria să nu cedeze în faţa suferinţei lor sau a celor din jur. Chiar dacă au căzut, au avut puterea să se ridice şi să-şi continue drumul. Aveau credinţa că Hristos a înviat şi, datorită acestui adevăr, erau încredinţaţi că viaţa lor nu se termină în lumea aceasta. Creştinul adevărat este om al Învierii. Chiar dacă el este martorul a tot felul de suferinţe, epidemii, tulburări care au loc în lume sau în propria viaţă şi familie, el nu este copleşit întru totul de acestea. Se frământă şi el, că este om cu neputinţe. Are momente de îndoială, văzând valurile prea mari năpustindu-se asupra lui. Se teme, dar strigă precum Sfântul Apostol Petru: 'Doamne, scapă-mă!'. Şi Domnul, la momentul potrivit, nu întârzie să apară", a spus mitropolitul Teofan.

Acesta adaugă că în acelaşi timp, creştinul nu are o atitudine pasivă, resemnată în faţa tragediilor lumii, ci "se luptă împotriva lor, caută să le îndepărteze, să aducă mângâiere semenilor săi cuprinşi de grele încercări".

El vorbeşte despre una dintre încercările prin care creştinii mireni au fost nevoiţi să treacă, aceea a faptului că în Postul Mare nu au putut fi prezenţi la Sfânta Liturghie din cauza " molimei celei aducătoare de moarte".

"A fost o mare încercare pe care, nădăjduim a o depăşi cât mai curând. După trecerea molimei celei aducătoare de moarte, ne vom întoarce în bisericile noastre, ne vom spovedi mai des şi ne vom împărtăşi cu Dumnezeiasca Euharistie. Credinţa în Învierea lui Hristos şi credinţa în propria noastră înviere constituie începutul, mijlocul şi sfârşitul drumului unui creştin adevărat. Fără înviere nimic nu are sens. Viaţa şi moartea îşi pierd orice lumină. Doar învierea aşază omul în bucurie, pace şi mulţumire sufletească", mai arată mitropolitul Teofan. AGERPRES / (AS - autor: Daniela Malache, editor: Marius Frăţilă, editor online: Ada Vîlceanu)