O slujbă de pomenire a fostului patriarh al României, Teoctist Arăpaşu, a fost oficiată, marţi dimineaţa, în biserica pe care acesta a ctitorit-o în localitatea Victoria, comuna Stăuceni din judeţul Botoşani, cu prilejul împlinirii a 12 ani de la moartea sa.

Slujba din Biserica "Naşterea Maicii Domnului" a fost oficiată de un sobor de preoţi, în frunte cu preotul paroh Andrei Costin, la ea asistând rude ale fostului patriarh, primarul comunei Stăuceni, Cozmin Epuraş, dar şi zeci de credincioşi din localitate.

"Este foarte important momentul acesta pentru că avem datoria sfântă de a ne aduce aminte de cel ce a fost al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiu al satului Tocileni şi ctitor al bisericii din Victoria. Este una dintre personalităţile botoşănene şi nu numai. Este şi o personalitate naţională. Este o zi foarte importantă, iar pentru noi este mai ceva decât o zi de hram această zi", a declarat preotul Andrei Costin.

Tot marţi dimineaţa a avut loc şi o slujbă de pomenire oficiată în curtea casei memoriale a patriarhului Teoctist, din localitatea natală a acestuia, Tocileni.

"Pe lângă luceafărul poeziei româneşti, Mihai Eminescu, noi l-am considerat pe patriarhul Teoctist luceafărul ortodoxiei române", a afirmat Cozmin Epuraş.

Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române între 1986 şi 2007, Prea Fericitul Teoctist, care a avut numele de botez Teodor Arăpaşu, s-a născut pe 7 februarie 1915, în satul Tocileni, comuna Stăuceni, din judeţul Botoşani. A fost cel de-al zecelea dintre cei unsprezece fii ai familiei Dumitru şi Marghioala Arăpaşu. Între 1921 şi 1927 a urmat şcoala primară din satul natal.

Atras de viaţa monahală, în anul 1928 a intrat ca frate la Schitul Sihăstria Voronei din judeţul Botoşani, aparţinând de Mănăstirea Vorona din acelaşi judeţ. La 14 septembrie 1931, a fost primit în rândul fraţilor-elevi la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, unde a rămas vreme de un an, în 1932 fiind admis la Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica din Bucureşti. După absolvirea Seminarului (1940), a urmat cursurile Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti (1940-1944). În 1945 a obţinut Diploma de Licenţă în Teologie, specialitatea Liturgică, primind calificativul "Magna cum laude".

Între anii 1946 şi 1948 a studiat la Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii din Iaşi, iar în 1949 a urmat cursurile pastorale preoţeşti. A intrat în monahism pe 6 august 1935, la Mănăstirea Bistriţa, judeţul Neamţ, primind la călugărie numele de Teoctist. A ocupat, pe rând, posturile de ierodiacon, diacon, preot, ieromonah, eclesiarh, exarh al mănăstirilor, vicar administrativ şi arhimandrit în diferite lăcaşuri de cult din Moldova.

La propunerea patriarhului Justinian, pe 28 februarie 1950, a fost ales, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, episcop-vicar al Patriarhiei, cu titlul "Botoşăneanul". La scurt timp, pe 5 martie 1950, a fost ridicat la rangul de arhiereu, în Catedrala "Sfântul Spiridon-Nou" din Capitală, de către patriarhul Justinian, mitropolitul Firmilian al Olteniei şi episcopul Chesarie al Dunării de Jos.

În calitate de episcop-vicar patriarhal (1950-1962), Teoctist a fost rector al Institutului Teologic Universitar din Bucureşti (1950-1954), îndeplinind, în acelaşi timp, şi atribuţiile de secretar al Sfântului Sinod şi de vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor; din 1954 şi până în 1962 a condus cancelaria Arhiepiscopiei Bucureştilor. La 28 iulie 1962, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales, iar pe 16 septembrie l-a înscăunat episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului, funcţie în care a rămas timp de zece ani. În această calitate, a avut sub jurisdicţie Vicariatul de la Gyula şi două protopopiate din Banatul Sârbesc. În perioada decembrie 1969-decembrie 1970, Teoctist a îndeplinit funcţia de locţiitor de episcop al Oradiei, Bihorului şi Sălajului.

Pe 28 ianuarie 1973 a fost ridicat la rangul de arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei, fiind înscăunat în Catedrala Mitropolitană din Craiova de către patriarhul Justinian, pe 25 februarie 1973.

A fost ales arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei pe 25 septembrie 1977, fiind înscăunat în Catedrala Mitropolitană din Iaşi pe 9 octombrie 1977. În perioada iulie 1980 - ianuarie 1982 a fost delegat de Sfântul Sinod să suplinească Mitropolia Ardealului. După moartea patriarhului Iustin Moisescu (31 iulie 1986), Teoctist a devenit locţiitor de patriarh.

Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales în demnitatea de arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, locţiitor al Scaunului Cezareii Capadociei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române pe 9 noiembrie 1986. La 19 noiembrie 1986, a fost instalat în Catedrala Patriarhală "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena".

După evenimentele din decembrie 1989, la şedinţa Sfântului Sinod din 10 ianuarie 1990, patriarhul Teoctist a cerut în scris retragerea de la conducerea Bisericii Ortodoxe Române. S-a retras la Mănăstirea Sinaia, revenind însă în scaunul patriarhal după trei luni, la cererea clerului şi în urma hotărârii Sfântului Sinod.

Pe parcursul anilor de patriarhat ai vrednicului de pomenire Teoctist au fost înfiinţate 12 noi eparhii în ţară, a fost reactivată Mitropolia Basarabiei (în 1992), a fost înfiinţată Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Centrală şi de Nord şi, respectiv, Mitropolia Occidentală şi Meridională, precum şi Episcopia Ortodoxă Română pentru românii din Ungaria şi Serbia. De asemenea, au fost înfiinţate sau reactivate aproape 400 de mănăstiri şi s-au construit peste 2.000 de noi lăcaşuri de cult. În timpul păstoririi sale, Patriarhia Română a primit în folosinţă Palatul Patriarhiei. De asemenea, a fost reluată iniţiativa primului patriarh al României, Miron Cristea, de a construi o nouă Catedrală Patriarhală, Catedrala Mântuirii Neamului, şi s-au întreprins demersurile necesare pentru canonizarea unor sfinţi români.

După 1989, patriarhul Teoctist a promovat învăţământul religios, înfiinţând noi seminarii teologice, şcoli medii de cântăreţi bisericeşti, de pregătire a asistenţilor sociali şi de restauratori de monumente istorice. Totodată, a realizat reintegrarea învăţământului religios în învăţământul public de toate gradele şi profilurile, concomitent cu introducerea predării religiei în şcolile publice şi reintroducerea asistenţei religioase în armată, spitale şi penitenciare.

Patriarhul Teoctist a fost primul patriarh ortodox român care a primit, la Bucureşti, în zilele de 7-9 mai 1999, vizita unui suveran pontif - Papa Ioan Paul al II-lea, prima vizită întreprinsă de un papă într-o ţară majoritar ortodoxă. A participat, împreună cu patriarhii ortodocşi ai lumii, la Jubileul împlinirii a 2.000 de ani de la Naşterea Domnului Iisus Hristos, în Cetatea Sfântă a Ierusalimului.

A reorganizat şi promovat activitatea editorială bisericească. A publicat articole, predici, cuvântări şi studii cunoscute atât în ţară, cât şi în străinătate. A retipărit toate cărţile de slujbă, precum şi majoritatea manualelor de studiu pentru învăţământul teologic seminarial şi universitar. A prefaţat numeroase cărţi de cult, monografii şi lucrări religioase. Sub oblăduirea sa, în 1980 a fost editată, în transliterare, "Dumnezeiască Liturghie" a mitropolitului Dosoftei (1679). În 1988 a tipărit ediţia jubiliară a "Bibliei de la Bucureşti" (1688), iar în 2002 s-a îngrijit de tipărirea Bibliei, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, redactată şi adnotată de primul mitropolit al Clujului, Bartolomeu Anania (2006-2011).

Din 1982 şi până în 2006 a publicat peste 17 volume de predici, cuvântări şi meditaţii, cu titlul general "Pe treptele slujirii creştine" şi un volum cu titlul "Slujind Altarul străbun". A îndrumat revistele "Mitropolia Olteniei", "Mitropolia Moldovei şi Sucevei" şi "Glasul Bisericii", încurajând totodată apariţia multor lucrări teologice valoroase. Ca patriarh, a îndrumat întreaga activitate editorială a Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă.

Patriarhul Teoctist a fost distins cu numeroase ordine bisericeşti acordate de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, patriarhiile Alexandriei, Ierusalimului, Antiohiei, Moscovei, Serbiei şi de către arhiepiscopiile Greciei, Ciprului, Cehoslovaciei, Finlandei etc. A primit Premiul "Timotei Cipariu" al Academiei Române pentru strădania de reeditare a "Bibliei de la Bucureşti" (11 iulie 1991) şi titluri de Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi din ţară şi din străinătate.

A fost decorat cu ordinul Steaua României în Grad de Mare Cruce, pe 21 mai 1999. În acelaşi an, pe 17 decembrie, a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Pe 31 iulie 2007, după trecerea la cele veşnice, preşedintele Traian Băsescu i-a conferit post-mortem patriarhului Teoctist Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Colan.

Patriarhul Teoctist a decedat pe 30 iulie 2007, la vârsta de 92 de ani, şi a fost al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Patriarhia Ortodoxă Română, înfiinţată prin hotărârea Sfântului Sinod, la 4 februarie 1925, a avut ca patriarhi pe Miron Cristea (1925-1939), Nicodim Munteanu (1939-1948), Justinian Marina (1948-1977) şi Iustin Moisescu (1977-1986). AGERPRES / (A - autor: Cristian Lupaşcu, editor: Irina Poenaru, editor online: Ada Vîlceanu)