Papa Francisc a rostit vineri, în Catedrala Naţională, rugăciunea "Tatăl nostru" în limba latină, despre care a spus că sintetizează "identitatea noastră de fii şi, în special, de fraţi care se roagă unul lângă celălalt".

"Aş dori să-mi exprim mulţumirea şi emoţia pentru că mă aflu în acest templu sfânt care ne adună în unitate. Isus i-a chemat pe fraţii Andrei şi Petru să-şi părăsească mrejele ca să devină împreună pescari de oameni. Chemarea proprie nu este completă dacă lipseşte chemarea fratelui. Astăzi, stând alături, dorim să înălţăm împreună, din inima ţării, rugăciunea comună 'Tatăl nostru'. Ea sintetizează identitatea noastră de fii şi, în special, de fraţi care se roagă unul lângă celălalt. Rugăciunea 'Tatăl nostru' afirmă certitudinea promisiunii făcute de Isus ucenicilor săi: 'Nu vă voi lăsa orfani' şi ne oferă încredere să primim şi să acceptăm fratele ca pe un dar", a spus Papa Francisc, în discursul de la Catedrala Naţională.

Suveranul Pontif a subliniat că doreşte să împărtăşească o serie de cuvinte, ca pregătire înainte de rostirea rugăciunii, "pentru drumul nostru de fraternitate şi pentru ca România să poată fi mereu o casă a tuturor, un loc al întâlnirii, o grădină în care înfloreşte împăcarea şi comuniunea".

El a afirmat că de fiecare dată când pronunţăm "Tatăl nostru" subliniem că, fără să spunem 'al nostru', nu poate exista cuvântul 'Tată'.

"Uniţi în rugăciunea lui Isus, ne unim şi în experienţa sa de unire şi de mijlocire care ne face să spunem: Tatăl meu şi Tatăl vostru, Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru. Prin aceasta ne invită ca 'al meu' să se transforme în 'al nostru', şi 'al nostru' să devină rugăciune. Tată, ajută-ne să luăm în serios viaţa fratelui, să ne însuşim istoria sa. Ajută-ne să nu ne judecăm fratele, din cauza acţiunilor şi limitelor sale, ci să-l acceptăm, înainte de toate, ca fiu al tău. Ajută-ne să învingem ispita de a ne simţi fii mai mari care, pentru că se află într-o poziţie privilegiată, uită că celălalt este un dar.
Ţie, care eşti în ceruri, în cerurile care-i cuprind pe toţi, de unde faci să răsară soarele şi peste cei buni şi peste cei răi, şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, îţi cerem acea armonie pe care nu am fost în stare să o păstrăm pe pământ. O cerem prin mijlocirea atâtor fraţi şi surori în credinţă, care, împreună, locuiesc în Cerul Tău, după ce au crezut, au iubit şi au suferit mult, chiar şi în zilele noastre, doar pentru că sunt creştini", a explicat Papa Francisc.

El a vorbit şi despre a pune numele lui Dumnezeu în centrul tuturor intereselor noastre.

"De atâtea ori, în rugăciune, ne rezumăm să pretindem daruri şi să-ţi înşirăm cereri, uitând că lucrul cel mai important este să lăudăm numele tău, să adorăm persoana Ta, pentru ca mai apoi să recunoaştem reflexia Ta vie în persoana fratelui pe care ni l-ai pus alături. În mijlocul atâtor lucruri trecătoare pentru care ne trudim, ajută-ne, Tată, să căutăm ceea ce rămâne: prezenţa Ta şi a fratelui nostru. Aşteptăm să vie împărăţia ta: o cerem şi o dorim, pentru că observăm că mersul lumii nu o încuviinţează. Dinamica lumii e dictată de logica banului, a intereselor, a puterii. Cufundaţi în consumerismul din ce în ce mai dezlănţuit care ne farmecă prin strălucirea sa scânteietoare, dar evanescentă, ajută-ne, Tată, să credem în ceea ce ne rugăm: să renunţăm la garanţiile comode ale puterii, la ispitirile înşelătoare ale lumescului, la aroganţa goală a impresiei de autosuficienţă, la ipocrizia preocupării pentru aparenţe. Astfel, nu vom pierde din vedere Împărăţia la care Tu ne chemi", a adăugat Suveranul Pontif.

Papa Francisc a explicat faptul că atunci când ne rugăm pentru "pâine de fiecare zi" cerem, de fapt, "pâinea memoriei, harul de a întări rădăcinile comune ale identităţii noastre creştine, rădăcini indispensabile într-un timp în care umanitatea, mai ales tinerele generaţii, în mijlocul atâtor situaţii "lichide", riscă să se simtă dezrădăcinată, incapabilă să dea sens existenţei".

Sfântul Părinte a mai mărturisit despre "Tatăl nostru" că nu este o rugăciune care relaxează, ci este "strigătul faţă de foametea de iubire a timpului nostru, faţă de individualismul şi indiferenţa care profanează numele tău, Tată. Ajută-ne să ne fie foame de a ne dărui".

"Ori de câte ori ne rugăm, aminteşte-ne că pentru a trăi nu e nevoie să ne conservăm, ci să ne frângem; să împărţim, nu să adunăm; să-i săturăm pe alţii, în loc să ne umplem pe noi înşine, deoarece bunăstarea este adevărată numai în măsura în care aparţine tuturor", a afirmat Papa Francisc.

El a vorbit în Catedrala Naţională şi despre "curajul" de a ne angaja să iertăm, nu doar să cerem iertarea greşelilor noastre.

"Trebuie să găsim puterea de a ierta din inimă pe fratele nostru, aşa cum Tu, Tată, ierţi păcatele noastre: să lăsăm trecutul în urmă şi să îmbrăţişăm împreună prezentul. Ajută-ne, Tată, să nu cedăm în faţa fricii, să nu vedem în deschiderea faţă de celălalt un pericol; să avem puterea de a ne ierta şi de a merge înainte, curajul de a nu ne mulţumi cu o viaţă liniştită şi de a căuta mereu, cu transparenţă şi sinceritate, chipul fratelui. Iar când răul, pândind la uşa inimii, ne va împinge să ne închidem în noi înşine, când ispita de a ne izola ne va copleşi, ascunzând substanţa păcatului care constă în îndepărtarea de Tine şi de aproapele nostru, Tată, continuă să ne susţii. Încurajează-ne să descoperim în fratele de lângă noi un sprijin pe care Tu ni l-ai pus alături pentru a merge spre Tine şi să avem împreună curajul de a spune 'Tatăl nostru' ", şi-a încheiat mesajul Suveranul Pontif. AGERPRES/(AS - autor: Mirela Bărbulescu, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Ady Ivaşcu)

Citiţi şi:

* LIVE UPDATE Papa în România/ Suveranul Pontif a sosit la Bucureşti 

* Papa în România / Programul vizitei papei Francisc în România 

* Papa în România/ Papa Francisc (fişă biografică) 

* Papa în România / Relaţii bilaterale între România şi Sfântul Scaun - Dialog politic 

* Papa în România / Relaţii bilaterale între România şi Sfântul Scaun - Scurt istoric