Preşedinta Asociaţiei Peisagiştilor din România, Diana Culescu, atrage atenţia asupra faptului că puieţii se prind cu tot mai mare dificultate din cauza căldurii, iar administraţiile din alte ţări se concentrează pe păstrarea arborilor existenţi.

Ea a precizat, pentru AGERPRES, că, în lipsa unui Registru al Spaţiilor Verzi, în Bucureşti nu există o statistică din acest punct de vedere, care să ofere o imagine despre amploarea fenomenului.

Diana Culescu a subliniat, totodată, că autorităţile locale nu prevăd în buget bani pentru aşa-numitele lucrări pentru instalare, astfel încât arborii să fie întreţinuţi în primii ani după plantare.

"Problema acum este că ceea ce plantăm nu se mai prinde. De fapt, nu că nu se mai prinde, de regulă, mor plantele respective. Dar noi le plantăm şi, neavând Registrul Verde, nu ne dăm seama câte plante mor, câţi arbori mor, de exemplu, după un an de zile. Toată lumea e foarte veselă că (un arbore) a făcut trei frunze anul acesta. Dar, foarte puţini înţeleg că arborii, când vin din pepinieră, au nişte stocuri de hrană în trunchi, în rădăcini şi în ramuri. Şi, atunci, rezistă un an - doi. Doar că, neputând la locul la care au fost plantaţi să îşi facă de mâncare, cel mai adesea mor", a explicat Culescu.

Ea a menţionat că unul dintre motivele care duce la moartea acestor arbori tineri este faptul că, în lipsa apei, aceştia nu pot să îşi dezvolte foliajul. În state precum Franţa, timp de trei ani sunt urmate proceduri specifice pentru întreţinerea acestor copaci. De exemplu, poate fi necesară tutorarea arborilor, astfel încât ei să crească vertical, iar vara trebuie să fie udaţi.

"La noi nu se pun în buget bani pentru întreţinerea plantaţiilor, pentru instalare. Şi atunci înfigem nişte arbori în pământ şi Dumnezeu cu mila. Dacă cresc, e bine! Dacă nu, iarăşi e bine. Dacă am avea Registrul Verde, dar nu avem momentan, deşi Bucureştiul a plătit două milioane de euro. Are o singură hartă, care are informaţii de la nivelul anului 2011", a indicat Diana Culescu.

Potrivit acesteia, plantarea de specii din alte zone nu are mereu şanse de reuşită.

"(În străinătate) au foarte mare grijă de ceea ce există şi nu dau cu piciorul, aşa... Principala problemă a tuturor este faptul că nu se mai prind plantaţiile pe care le facem acum. Toţi sunt speriaţi din acest motiv, mai ales că se încălzeşte din ce în ce mai tare. Unii spun că, dacă se încălzeşte vremea, vom planta arbori care sunt la Ecuator. Doar că, de exemplu, în Finlanda, unde sunt foarte puţine specii, pentru că înaintând spre pol, scade foarte mult numărul de specii, au început să le moară speciile pe care le aveau, pentru că nu suportă căldurile de acum. Şi ce s-au gândit? 'Haide să plantăm şi noi ceva de unde e mai cald!' Problema e că nici acele populaţii nu trăiesc, pentru că în Finlanda nu există la fel de multă lumină de-a lungul zilei. Prin urmare, nu poţi să plantezi chiar ce ai tu chef, cum ai tu chef. Alţii au deja aceste probleme şi se confruntă cu ele", a transmis preşedinta Asociaţiei Peisagiştilor.

Diana Culescu a adăugat că Registrul Spaţiilor Verzi trebuie să fie un instrument dinamic, care să ofere o oglindă a realităţii din teren, dar şi informaţii utile pentru luarea deciziilor de către autoritatea locală. Spre exemplu, în străinătate, o anumită specie nu poate să reprezinte mai mult de 20% din numărul total al arborilor din oraş. În caz contrar, apariţia unei boli sau a dăunătorilor specifici ar putea duce la pierderea întregii plantaţii.

"Sunt oraşe din Franţa care au plantaţi foarte mulţi platani şi acum încearcă să reducă populaţiile respective. Asta nu înseamnă că încep să taie platanii de prin oraş. Dar, în momentul în care se usucă sau se reface o stradă, se înlocuiesc arborii respectivi cu alte specii. Doar că noi, momentan, nu avem aceste informaţii. Adică nu putem să apăsăm pe un buton, iar Registrul Verde al Bucureştiului, pe care am plătit două milioane de euro, să ne spună: specia cutare este cel mai des plantată în Bucureşti. De asemenea, sunt foarte multe boli specifice ultra-cunoscute la nivel internaţional şi din acest motiv anumite specii nu se mai plantează în străinătate. Un exemplu, este castanul. Şi, de exemplu, găsiţi castani nou plantaţi în Cişmigiu, pentru că ALPAB nu are această informaţie. Platanul are foarte multe probleme. De exemplu, tigrul platanului, care e un fel de căpuşă cu aripi. Ceea ce înseamnă că dă dermatite. Noi am plantat peste tot platani", a mai explicat Culescu.

Conform acesteia, unele administraţii locale iau decizii privind plantarea din "perspectivă vizuală". Un alt motiv pentru care ar fi plantaţi numeroşi platani este faptul că aceştia nu mai au căutare la nivel european, iar preţul lor a scăzut foarte mult.

"La noi se plantează foarte mult din perspectiva vizuală. Cum zice primarul Sectorului 3: 'Ia uite, am plantat palmierii aceştia pentru că sunt frumoşi. Le plac turiştilor'. Turiştii vin o dată în viaţă în Bucureşti, noi trăim 365 de zile pe an în Bucureşti. Plantăm, pur şi simplu, din perspectivă vizuală. De exemplu, în Sectorul 3 se plantează foarte mulţi mesteceni şi platani. Platanul în străinătate nu se mai plantează, motiv pentru care foarte multe pepiniere au rămas cu plantaţiile de platani. Din momentul în care pui un arbore, trec vreo 10 - 12 ani, în funcţie de specie, până să îl vinzi, să poată fi plantat în oraş. Pepinierele respective au plantat în urmă cu foarte mulţi ani plantele respective şi acum le vând foarte ieftin unor administraţii publice care habar nu au de aceste probleme. Altfel, ar fi putut să le arunce în tocător, pentru că nu au ce să facă cu ele, că nu le mai cumpără nimeni", a transmis preşedinta Asociaţiei Peisagiştilor.

Un alt arbore cultivat frecvent este mesteacănul, fără să se ştie că acesta provoacă alergie încrucişată, a completat Culescu.

"Corpul reacţionează la o proteină din polenul mesteacănului şi capeţi alergia respectivă. Dar corpul, de multe ori, încurcă o proteină din măr cu proteina din polenul de mesteacăn. Şi ceea ce se întâmplă este că, de fapt, pe viitor, când mănânci mere, vei avea alergie. Pe noi nu ne interesează, plantăm din ce în ce mai mulţi mesteceni", a susţinut ea.

Diana Culescu a evidenţiat că arborii deja instalaţi nu ar trebui să aibă foarte multă nevoie de întreţinere şi ar trebui să se intervină doar în cazuri excepţionale, precum îndepărtarea unei ramuri rupte de furtună.

Registrul Verde ar trebui să includă şi intervenţiile necesare pentru fiecare exemplar în parte.

"Un specialist verifică arborele şi scrie în registrul verde ce trebuie făcut în continuare, iar cei de la Primărie dau în continuare comenzi de lucrări în funcţie de ce a scris specialistul. De exemplu: trebuie ridicată coroana sau, în anumite cazuri, trebuie pus un îngrăşământ sau trebuie tratată o rană. (...) În felul aceasta, reuşeşti să îţi şi bugetezi corect activităţile, pentru că îţi dai seama când trebuie să aplici un efort mai mare. De exemplu, nu am de ce să plătesc toaletare pentru un arbore care nu are nevoie de aşa ceva. (...) La noi, altceva în afară de toaletare nu ştim să le facem arborilor care sunt deja instalaţi. Şi ce se întâmplă este că intervenim chiar şi la cei care nu au nevoie sau la cei la care intervenţiile fac să devină periculoşi pe viitor", a afirmat preşedinta Asociaţiei Peisagiştilor.

Diana Culescu a mai atras atenţia că unele parcuri, precum Herăstrău sau Cişmigiu, au fost concepute sub forma unor grădini botanice - au fost plantate numeroase specii, pentru a crea o imagine plăcută pe tot parcursul anului, însă acest lucru nu se întâmplă din cauză că arbuştii sunt tăiaţi în aceeaşi perioadă.

"De ce nu se întâmplă chestia aceasta? Pentru că, de exemplu, se taie arbuştii atunci când există buget, nu când este nevoie. Fiecare specie se comportă diferit şi nu toate speciile se taie în aceeaşi perioadă. Sunt peste 20 de specificaţii diferite pentru tipurile de tăieri, în funcţie de specie", a arătat ea. AGERPRES/(A - autor: Irinela Vişan, editor: Claudia Stănescu, editor online: Gabriela Badea) 

* Susa foto: Diana Culescu peisagista / Facebook.com