Prima ediția e concursului Eurovision a avut loc pe 24 mai 1956, la Lugano, Elveția, cu șapte țări participante (Olanda, Elveția, Belgia, Germania de Vest, Franța, Luxemburg și Italia). Concursul muzical a fost transmis, în fiecare an, fără întrerupere, continuitate ce i-a conferit statutul de cel mai longeviv program de televiziune din lume.

În urma celui de-al Doilea Război Mondial, a fost fondată Uniunea Europeană de Radio și Televiziune, cu scopul de a reuni difuzorii de serviciu public din Europa, de a consolida legăturile dintre națiuni și de a promova schimbul de cunoștințe și expertiză, potrivit https://www.eurovision.com/. EBU a avut, în 1955, inițiativa lansării unui concurs internațional, unde țările, reprezentate de televiziunile publice, să participe în cadrul unui spectacol televizat, care să fie transmis simultan în toate țările participante.

Ideea concursului Eurovision a prins contur în timpul unei întâlniri la Monaco, în 1955, la inițiativa lui Marcel Bezençon, director al televiziunii elvețiene și membru al EBU. Competiția a avut la bază formatul Festivalului de la Sanremo și a fost privită ca un experiment tehnologic pentru televiziunea în direct, la vremea aceea reprezentând un act de curaj să aduni atâtea țări împreună într-o rețea internațională extinsă. Astfel, a luat naștere ''Grand-Prix Eurovision de la Chanson Européenne''.

Membrii Comitetului de Program Eurovision participaseră la Festivalul de la Sanremo în 1955, când acesta a fost transmis și prin intermediul Rețelei EBU. Cu toate acestea, din motive tehnice, primul concurs Eurovision din 1956 nu a avut loc în Italia, ci în Elveția: centralitatea sa geografică în Europa l-a transformat într-un nod natural pentru emițătoarele terestre necesare pentru acest experiment de transmisie transnațională, simultană și live.

Austria și Danemarca au dorit să participe la prima ediție, dar au ratat termenul limită, iar Regatul Unit și-a transmis scuzele, deoarece se concentra pe propriul concurs în acel an.

Câștigătoarea primei competiții a fost Lys Assia, cu piesa ''Refrain''. Artista a mai participat la edițiile din 1957 și 1958 și a avut o cariera internațională de succes.

În 1958, s-a introdus regula ca statul victorios să organizeze următoarea ediție a concursului, reprezentând o oportunitate unică pentru promovarea țării-gazdă ca destinație turistică. Totuși, au existat și excepții de la această regulă: la edițiile din 1960, 1963, 1972 și 1974 concursul a fost organizat de BBC, după ce țările victorioase ale edițiilor anterioare au refuzat, în principal, din cauza costurilor.

Anii '70 au reprezentat o eră emblematică pentru Eurovision, câștigătorii acestui deceniu numărându-se printre numele eterne ale muzicii internaționale.

În 1972, Vicky Leandros, reprezentanta din Luxemburg, a câștigat concursul cu piesa ''Apres Toi'', un succes major care i-a deschis calea pentru o carieră lungă, presărată cu succese în Europa, Canada, SUA și chiar în Japonia. Și în anul următor, statul Luxemburg a fost victorios, prin reușita cântăreței Anne-Marie David.

Anul 1974 este poate cel mai răsunător din istoria competiției și a aparținut în întregime grupului ABBA. Agnetha, Frida, Benny și Bjorn și-au câștigat dreptul de participare la concursul Eurovision, din acel an, cu binecunoscuta melodie ''Waterloo'', care a triumfat detașat în competiție și a condus în clasamentele europene și din întreaga lume. ''Waterloo'' a fost cea mai apreciată piesă din istoria concursului.

Pe măsură ce anii au trecut, concursul Eurovision s-a extins, iar odată cu sfârșitul Războiului Rece la începutul anilor 1990, a existat o creștere bruscă a numărului de membri eligibili.

După ruperea Cortinei de Fier, anii '90 au adus cel mai puternic aflux de state noi în concurs: în 1993 - Bosnia și Herțegovina, Croația, Slovenia, în 1994 - Estonia, Lituania, Polonia, România, Rusia, Slovacia și Ungaria, iar în 1998 - Republica Moldova. Totodată, acest deceniu a marcat evoluții majore în tehnologie și multe schimbări în competiție.

Artistul italian Toto Cutugno a ridicat trofeul anului 1990, la Zagreb, cu melodia ''Insieme: 1992''.

O primă semifinală a fost introdusă de EBU în 2004, iar formatul cu două semifinale a debutat în 2008. De atunci, toate țările, cu excepția celor mai mari contribuitori financiari ai concursului - Franța, Germania, Italia, Spania și Regatul Unit - împreună cu țara gazdă, trebuie să concureze în semifinale pentru a se califica în Marea Finală.

Cele mai bune clasări ale României au fost obținute de: Luminița Anghel și Sistem în 2005 cu 'Let Me Try', Paula Seling și Ovi în 2010 cu 'Playing with Fire' și de Alexandra Căpitănescu în 2026 cu 'Choke Me', toți concurenții finalizând pe locul trei.