La o zvârlitură de băț de Cetatea Neamț, la poalele căreia încerca, în zadar, să vândă în iarmaroc pupăza care-i chinuia diminețile, poveștile lui Nică a lui Ștefan a Petrei prin viață în toate ungherele casei memoriale din Humulești.

Calul Bălan pe care cei ce nu 'prociteau' bine făceau cunoștință cu Sfântul Nicolai, Ceaslovul folosit pentru citit și mai ales pentru prins muște, stâlpul hornului unde 'lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei' dar și multe altele ne readuc în lumea amintirilor din copilăria lui Ion Creangă.

Un Creangă care, în mod normal, ar fi trebuit să se numească Ciubotariul, după tată, dar care a luat numele fratelui mamei, preot în Târgu Neamț, pentru a intra mai ușor la 'școala de popi'.

Foto: (c) GABRIEL APETRII / AGERPRES FOTO

Potrivit mărturiilor lăsate de autorul capodoperei 'Amintiri din copilărie' și a descrierilor din prima jumătate a secolului al XX-lea, casa avea o cămară din care se urca în pod, o tindă și o cameră de locuit, aceasta din urmă fiind organizată după specificul interiorului caselor țărănești din acea perioadă: sobă mare cu cuptor de dormit, culme pe care atârnau hainele de sărbătoare, ladă de zestre, laviță pentru șezători, icoane vechi, ștergare la ferestre, iar în mijloc, uneltele de țesut și tors.

După donația din 1944 a Sofiei Grigoriu, nepoata de soră a junimistului, prin care casa în care a copilărit scriitorul humuleștean a intrat în proprietatea Asociației Generale a Învățătorilor din România, s-au făcut primele demersuri pentru amenajarea locuinței ca muzeu.

Începând din 1951, scopul acestei instituții de cultură a fost și va rămâne acela de a cultiva memoria renumitului scriitor. 

Foto: (c) GABRIEL APETRII / AGERPRES FOTO

Gestionarul Casei Memoriale Ion Creangă din Târgu Neamț, Daniela Codruța Crăciun, ne-a condus într-o poveste veche de aproape 200 de ani, atât cât are și construcția ridicată în anii 1830-1831 de bunicul patern al scriitorului, Petre Ciubotariul. Casă unde s-a născut și a copilărit Nică a lui Ștefan a Petrei alături de șapte frați și surori, precum și părinții scriitorului.

Ea a explicat și de ce nu l-am chemat Ciubotariul, după tată.

'A luat numele de Creangă, după unchiul său - fratele mamei - care era preot la Târgu Neamț, atunci când acesta s-a înscris la școala de catiheți din Fălticeni, 'școala de popi' cum îi plăcea să spună în 'Amintiri din copilărie'. Accesul era mai facil, mai ușor dacă aveai numele cuiva din clerul bisericesc. Până la acel moment nu a apărut nicăieri în acte cu numele de Ciubotariul. Era doar Nică a lui Ștefan a Petrei, când era mic. Tatăl era Ștefan iar bunicul era Petre. Apare la Școala Domnească cu numele de Ioan Ștefănescu, după tatăl Ștefan. Așa era în catalog. Odată cu înscrierea la Fălticeni, când avea 12-13 ani, apare cu numele de Ion Creangă', a declarat, pentru AGERPRES, Daniela Codruța Crăciun.

Foto: (c) GABRIEL APETRII / AGERPRES FOTO

De altfel, și data nașterii scriitorului a fost dezbătută, la un moment dat.

'El, când era la seminar, în Iași, a venit acasă și a întrebat mama, că mama știe cel mai bine data nașterii. Ea i-a spus: tu ești născut pe 1 martie 1837 iar biserica din Humulești s-a consemnat botezul cu numele de Ioan', a explicat muzeograful.

Cât privește capodopera 'Amintiri din copilărie', ea se leagă de întâmplări petrecute aici, la Humulești, în satul cu 'gospodari unul și unul, cu flăcăi și fete care știau a învârti roata dar și hora satului'. Humuleștiul cu Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul...

Foto: (c) GABRIEL APETRII / AGERPRES FOTO

'Mărturia vremurilor de atunci a rămas doar căsuța, este aceeași de aproape 200 ani. Structura nu s-a modificat, nu este nici mai mare, nici mai mică. Bârnele din lemn de brad sunt de la 1830 așa cum le-a pus una peste alta bunicul scriitorului, Petre Ciubotariu. Modificările cele mai importante se referă la acoperișul iar la ultima renovare din 1975 s-a schimbat scândura de la pod, dar grinzile au rămas originale. S-a mai intervenit la ferestre care au fost mărite de urmași', a precizat gestionarul casei memoriale.

Cât privește personajele spumoase din 'Amintiri din copilărie', ele au existat în realitate.

'Personajele din roman au existat cu adevărat: mătușa Mărioara locuia peste drum, și avea cireșul unde mergea să fure pentru că erau mai bune decât cele de acasă, moș Chiorpec Ciubotariul locuia în apropiere, grădina lui Trăsnea pe unde povestește el că a venit de la scăldat, iarmarocul unde merge să vândă pupăza, aflat la poalele Cetății Neamț. Vecinii nu sunt persoane fictive', a adăugat Daniela Codruța Crăciun.

Foto: (c) GABRIEL APETRII / AGERPRES FOTO

Casa păstrează și acum o serie de obiecte folosite de familia scriitorului.

'În camera de locuit avem o serie de obiecte originale: lada de zestre a mamei scriitorului, Smaranda Creangă, venită din Pipirig. Ca fapt divers, numele de Creangă de fapt se scria cu K, strămoșii din partea mamei scriitorului veneau din Ardeal. Lada de zestre este o influență din zona Brașovului, fiind pictată manual. Din hainele de sărbătoare avem trei piese care au aparținut familiei scriitorului, mă refer la părinți. Avem și măsuța cu scăunele, cu trei picioare, la care se mânca. Ceaslovul care tronează pe masă este o donație de la Mănăstirea Vovidenia, este un Ceaslov vechi din 1817 care evocă exact cartea pe care se chinuiau copiii să învețe la biserica din Humulești, printre care și Nică, și unde a avut de-a face și cu Calul Bălan dar și cu muștele pe ceaslov. Mai avem și blidarul din colț', a spus muzeograful nemțean.

De altfel, zecile de mii de vizitatori care vin, anual, la Casa Memorială Ion Creangă, sunt interesați în special de Ceaslov și Calul Bălan.

Foto: (c) GABRIEL APETRII / AGERPRES FOTO

Redeschisă anul trecut, după doi ani în care a fost în renovare, casa îi așteaptă pe vizitatori și cu o clădire adiacentă în care sunt expuse documente informative ale vremii.

Iar fiecare adult care trece pragul casei, reintră de fiecare dată în propriile amintiri din copilărie.

'Sincer, nu m-am gândit că voi ajunge să lucrez aici, la momentul când citeam romanul sau vedeam filmul. Dar mă bucur că sunt aici și am emoții când vine cineva și ne răscolesc propriile amintiri din copilărie sau cele povestite de Nică', a mărturisit gestionarul Casei Memoriale Ion Creangă, Daniela Codruța Crăciun.

Foto: (c) GABRIEL APETRII / AGERPRES FOTO

Așa că, dacă vreți ca propriile amintiri de copilărie să vă răscolească, să râdeți aducându-vă aminte de pățaniile și boacănele pe care le-ați făcut, treceți cu încredere pragul Casei Memoriale Ion Creangă din Târgu Neamț și veți simți că faceți parte din aceeași poveste de viață cu a lui Nică a lui Ștefan a Petrei. AGERPRES/(A - redactor: Gabriel Apetrii, editor: George Onea, editor online: Adrian Dãdârlat)