Puține lucruri amintesc astăzi călătorului grăbit care trece prin Becicherecu Mic, o mică localitate aflată aproape de granița cu Serbia, că aici s-a născut și a trăit o parte a vieții sale Dimitrie Țichindeal, cărturar iluminist de la a cărui naștere se împlinesc anul acesta 250 de ani.

Evocat de Mihai Eminescu în celebra sa poezie 'Epigonii', Țichindeal 'gură de aur', cum îl caracteriza marele poet român, s-a remarcat mai ales ca fabulist și traducător, dar prin întreaga sa activitate a sprijinit cultura și limba română în Transilvania și Banat.

La Becicherecu Mic nu mai există nici casa și nici măcar mormântul lui Dimitrie Țichindeal, timpul acoperind orice urmă a existenței sale, dar autoritățile au încercat să-i păstreze vie memoria printr-un muzeu și două monumente dedicate acestuia.

Țichindeal a fost un apărător al drepturilor românilor bănățeni, susține profesoara de limba română Adelina Bătăneanț de la Colegiul Național Bănățean Timișoara, arătând că, deși acesta 'a fost revendicat din multe direcții, după interese', românii îl consideră un lider al generației iluministe bănățene.

'Din punct de vedere literar, majoritatea operelor sale sunt traduceri cu caracter moralist, educativ, didactic. În acest sens, cele mai cunoscute traduceri sunt cele ale iluministului sârb Dositei Obradovici. Din 1802 putem aminti de 'Sfaturile a înțelejerii cei sănătoase prin bine înțeleptu Dositei Obradovici', iar din 1808 de 'Adunări moralicești de folos și veselie', text asupra căruia și intervine în originalul sârbesc pentru a însemna o serie de datini și tradiții românești în încercarea de a demonstra latinitatea românilor. Popularitatea o câștigă cu adevărat în anul 1814, când apare culegerea de fabule intitulată 'Filosoficești și politicești prin fabule moralnice învățăturii'. Această culegere de fabule devine prima carte de acest tip în limba română. A tradus și din fabulele lui Esop, ocazie cu care a mai și prelucrat o parte din ele, adaptându-le la realitățile vremii, mai exact la disputele de ordin teologic, la dorința de unire a provinciilor românești, la nevoia de armonie între popoare, dar mai ales la necesitatea de cărți în limba română, atât în școli, cât și în biserici', a declarat, pentru AGERPRES, Adelina Bătăneanț.

Ea a subliniat rolul pe care cărturarul l-a jucat în 'educarea și iluminarea' poporului român, sprijinind școala românească și opunându-se tentativelor de deznaționalizare.

'Cultural vorbind, prin întreaga sa activitate, și aici mă refer și la cea de învățător, dar și la cea de preot sau traducător, a participat (...) la educarea și iluminarea poporului român. În acest context, aș menționa un citat al lui Dimitrie Țichindeal - 'Ce n-aș îndrăzni eu pentru binele nației mele și a poporului meu' - care îi pune în lumină patriotismul. A sprijinit mereu școala românească, a militat pentru învățarea în limba română în școlile din Banat, a susținut înzestrarea bisericilor cu cărți în limba română. S-a opus astfel încercărilor sârbești, atât civile cât și ecleziastice, de deznaționalizare a românilor bănățeni. S-a jertfit practic pentru iluminarea poporului român, a tinerei generații, pentru ridicarea nației și recunoașterea ei printre celelalte. Dorința lui, exprimată chiar după confiscarea culegerii sale de fabule din 1814 și destituirea din învățământ, a fost ca întreg poporul să-și respecte nația, să-și cunoască istoria și rădăcinile și să le transmită mai departe', a mai spus Adelina Bătăneanț.

Părintele Ioan Jurji, preot la biserica din Becicherecu Mic, dezvăluie și o altă latură a personalității lui Țichindeal, latura spirituală, acesta fiind preot la biserica din satul natal, pentru scurt timp, spre sfârșitul vieții.

'A fost o persoană deosebit de importantă pentru cultura română, în sensul că a luptat pentru introducerea limbii române în administrație, în cult. A creat, la Arad, cea de-a doua școală de pedagogie, după cea din Strasbourg, iar cea de-a treia școală de pedagogie a fost la Chișinău. Din ceea ce am studiat eu, Dimitrie Țichindeal și-a schimbat viziunile după bătălia de la Austerlitz din 1805. Probabil că a fost influențat de mentalitatea lui Napoleon sau a ofițerilor lui Napoleon. Țichindeal a fost preot militar. A confesat 4.000 de soldați, după informările respective pe care le dețin eu. Probabil că la revenirea de la Austerlitz a fost marcat și a început lupta lui personală pentru introducerea românismului. Nu doar Țichindeal a fost marcat de spiritul francez', a explicat părintele Ioan Jurji pentru AGERPRES.

În Becicherecu Mic nu mai există nicio urmă a casei natale a scriitorului și nici locul în care acesta este înmormântat nu este cunoscut cu exactitate.

'Nu sunt urme ale casei în care s-a născut și a trăit Țichindeal. Noi românii ortodocși am avut o istorie comună cu sârbii și din 1820 - 1823 s-a ridicat biserica sârbească, care este și azi. Preotul Dimitrie Țichindeal a murit în 1818, deci el a prins biserica veche de lemn și nu a avut o casă. Părinții lui au fost deportați din zona Transilvaniei. Se cunoaște că în 1748, mai multe familii de ortodocși au venit din zona Transilvaniei, respectiv zona Sibiului și s-au mutat aici. Se cunoaște din arhiva parohială că tatăl lui a fost preotul Zaharia căsătorit cu Elena, o țărancă din Becicherecu Mic și că Dimitrie s-a născut la Becicherecu Mic, la 15 august 1775. În ultima parte a vieții a venit preot în localitatea natală (1816 - 1818). A avut o perioadă foarte grea, s-a îmbolnăvit și a fost internat la Spitalul Mizericordienilor din Timișoara unde s-a și sfârșit, la 43 de ani. El a fost înmormântat, în ianuarie 1818, lângă biserica sârbă. Dar locul nu se cunoaște exact. Tradiția populară spune că - în contextul rivalității de atunci dintre români și sârbi - e posibil să fi fost scos de acolo și mutat în alt cimitir sau în altă groapă. Așa mi-au spus bătrânii satului, pe care i-am prins eu când am venit în parohie și care, la rândul lor, știau aceste lucruri de la părinții lor', spune părintele Ioan Jurji.

Dimitrie Țichindeal nu a avut urmași, dar memoria lui este cinstită în Becicherecu Mic prin eforturile bisericii, ale școlii și ale autorităților locale, care, din inițiativa preotului Jurji, au ridicat două monumente dedicate cărturarului și preotului Țichindeal, unul în curtea școlii și altul în curtea bisericii. De asemenea, un mic muzeu din localitate îi poartă numele.

'Am considerat împreună cu primarul să fie făcute două monumente, unul la școala din localitate, care-i poartă numele, și altul în curtea bisericii noastre. Este respectul pe care comunitatea îl poate aduce celui care a fost Dimitrie Țichindeal. (...) Noi încercăm să-l scoatem în evidență. (...) Din păcate, în arhivele parohiei noastre nu am găsit absolut niciun manuscris al lui Țichindeal, ci doar cronicile scrise de alți preoți care mi-au precedat. Aceștia mi-au spus că în perioada comunistă s-a preluat o parte din arhivă de către Securitate și dusă la Arhivele Naționale ale Statului Român. (...) Oameni de litere l-au considerat pe Dimitrie Țichindeal ca un toiag al lui Moise al vremii, care, așa precum Moise a despărțit Marea Roșie pentru a deschide calea trecerii poporului ales după eliberarea de sub stăpânirea egiptenilor, așa și Țichindeal a scos zona Banatului dintr-o cultură străină sufletului românesc', încheie părintele Jurji.

Marinela Bobeș, bibliotecarul școlii din Becicherecu Mic îngrijește Muzeul 'Dimitrie Țichindeal'.

'Muzeul a fost inaugurat în august 1987, în clădirea Școlii sârbești din localitate. În anul 2000 s-a mutat în Căminul Cultural până la demolarea acestuia, iar în anul 2003 a fost reorganizat de specialiștii Muzeului Banatului Timișoara. Muzeul cuprinde reproduceri după documente și ilustrații referitoare la epoca în care a trăit Dimitrie Țichindeal, fotocopii cu lucrări ale lui Gheorghe Șincai, I. Budai-Deleanu, Samuil Micu Klein, pagini din 'Fabule', fotocopii ale documentelor oficiale din 1815 prin care lucrarea lui Dimitrie Țichindeal intitulată 'Fabule și moralnice învățături' este interzisă. Din anul 2016, se poate vizita sala de etnografie în care sunt expuse piese de port popular din toate zonele țării, țesături, obiecte de uz gospodăresc sau casnic, pe care locuitorii de aici le-au folosit de-a lungul timpului', a punctat pentru AGERPRES Marinela Bobeș.

Anul acesta, cei 250 de ani care marchează nașterea lui Dimitrie Țichindeal vor fi omagiați printr-un simpozion organizat de autoritățile locale și de parohia din Becicherecu Mic. AGERPRES/(A, AS - redactor: Otilia Halunga, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Ady Ivaşcu)