Chişinău - Trimisul special al AGERPRES, Cristian Lupaşcu, transmite: Directorul Institutului Cultural Român (ICR) Chişinău, Monica Babuc, afirmă că toate instituţiile româneşti prezente în Republica Moldova au un rol crucial, iar ICR în mod special are misiunea de a păstra, valorifica şi promova patrimoniul cultural românesc.

Într-un interviu acordat AGERPRES, Monica Babuc face o trecere în revistă a principalelor proiecte derulate de ICR Chişinău, a cărui conducere a preluat-o în 2023.

Fost ministru al Culturii în Republica Moldova, ea vorbeşte, de asemenea, despre rolul ICR în dezvoltarea relaţiilor dintre România şi Republica Moldova, precum şi despre necesitatea de "sincronizare a actului cultural pan-românesc".


AGERPRES: Aici, în Republica Moldova, se vorbeşte de un rol crucial al Institutului Cultural Român. De ce?
Monica Babuc: Mi se pare firesc să vedem rolul oricărei instituţiei româneşti în Republica Moldova ca un rol crucial. De ce al Institutului Cultural Român, această instituţie consacrată a diplomaţiei culturale româneşti? Pentru că mişcarea de eliberare naţională în Republica Moldova a pornit în mare parte de la oamenii de cultură, scriitori în primul rând, dar şi artişti plastici şi alţi reprezentanţi ai acestui domeniu, pentru că rădăcinile noastre identitare se manifestau şi se manifestă, în primul rând, prin limba română, prin tradiţiile noastre, prin costumul popular, scoarţa, muzica populară. Aceste lucruri au rămas să sensibilizeze încă românii basarabeni în perioada în care ei, de fapt, au fost supuşi unei catastrofale misiuni de deznaţionalizare.

Prin urmare, tot ce face Institutul Cultural Român la Chişinău este o misiune crucială de păstrare, valorificare şi promovare a valorilor culturale şi a patrimoniului cultural românesc, dar, dincolo de aceasta, în opinia mea - şi am expus acest lucru de mai multe ori - misiunea Institutului Cultural Român aici rezidă în sincronizarea a două ramuri ale culturii româneşti, pentru că în Republica Moldova, în Basarabia nu e altceva decât cultură românească. Doar că ea a fost timp de mai mult de 200 de ani ruptă de la matcă, ruptă de la rădăcinile sale şi, bineînţeles, a căpătat, pe de-o parte, nişte trăsături originale, pe de altă parte a suferit din cauza acestei deznaţionalizări şi faptul că scriitorii de aici scriu în limba română, simt româneşte, dar nu sunt cunoscuţi încă în România nu face bine spiritului românesc şi poporului român, în general.

Faptul că în România se produc evenimente de cultură, de talie mondială, de exemplu Festivalul George Enescu, despre care se cunoaşte foarte puţin la Chişinău este de asemenea un lucru rău. De aceea, ICR este un fel de mijlocitor în această sincronizare a actului cultural pan-românesc din Republica Moldova şi România. Încercăm să muncim la acest deziderat.

AGERPRES: Practic, încercaţi din două culturi să faceţi una singură.
Monica Babuc: Nu sunt două culturi, e o singură cultură despărţită de un râu care, din păcate, a servit drept un zid de fier în perioada în care am fost despărţiţi de fraţii noştri şi de basarabeni în general, iar acum trebuie să redăm culturii româneşti firescul ei, firescul fiind unitatea acestei culturi.

Foto: (c) CRISTIAN LUPASCU / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Aţi fost ministru al Culturii. Cât de importantă este diplomaţia culturală?
Monica Babuc: Mi se pare foarte importantă. Am fost, nu demult, la Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Române şi este a doua oară când particip la acest înalt for al diplomaţiei româneşti. Există diplomaţia clasică menită să rezolve probleme politice, probleme economice în colaborarea bilaterală dintre ţări, iar cultura trebuie să fie preocuparea Institutului Cultural Român, cel puţin în ţările în care este reprezentat - şi 17 nu sunt ţări puţine, cred că se vor mai deschide reprezentanţe -, deoarece cultura este cel mai sensibil mijloc de a ajunge la sufletele oamenilor. Atunci când oamenii îndrăgesc cultura unui alt popor se deschid toate porţile şi acesta este, cred, un adevăr pe care îl cunoaşte toată lumea. De aceea este important să prestăm o diplomaţie culturală românească pe măsura istoriei, culturii şi a tradiţiei noastre care merită să fie cunoscută.

AGERPRES: Faptul că vorbim aceeaşi limbă vă uşurează activitatea şi transmiterea mesajului...
Monica Babuc: Bineînţeles, este ca şi cum ar veni cultura românească acasă la ea. Doar că, aşa cum am spus, trebuie să ţii cont că partea de cultură românească de aici a fost scoasă din casa ei şi atunci ea trebuie să se regăsească acasă, firesc, să fie cunoscută, să fie apreciată, acolo unde merită. Mi se pare că este un mijloc de îmbogăţire reciprocă a celor două părţi a culturii româneşti, pentru că probabil că ştiţi că în Republica Moldova există cumva o tradiţie, câteodată inexplicabilă, a unor talente care cresc oriunde. Este o tradiţie de şcoală muzicală, instrumentală, excepţională şi am să vă spun de ce. Pentru că tradiţia românească, tradiţia general latină, ca să zic aşa, a fost aici intercalată, în virtutea unor circumstanţe istorice, cu şcoala slavă, şcoala rusă, care e celebră şi ea. Din această simbioză a ieşit un produs deosebit. Văd mulţi tineri care acced în piaţa românească de muzică uşoară, de exemplu, dar nu numai, mari instrumentişti, cântăreţi de canto clasic. Câţiva tineri foarte buni au fost încadraţi la Opera de la Bucureşti, Lidia Istrate, Dumitru Mâţu şi aşa mai departe. Această zonă este cumva generatoare neobosită de talente excepţionale şi e frumos ca tot poporul român să ştie să iubească şi să fie mândru de acest lucru, la fel cum noi suntem extrem de mândri de (...) şcoala filosofică românească, şcoala culturologică, dacă vreţi, de mari nume ale ei - Papahagi, Paleologu, Baconschi, dar şi Dragoş Aligică, Ioan Stanomir, Adrian Cioroianu care sunt efectiv savuroşi în discursul lor cultural, lucru care aici, în Moldova, a lipsit. Au existat, bineînţeles, oameni de cultură de extraordinară calitate, dar pentru că filosofia era altfel, era alta aici, nu a putut să se dezvolte această ramură a vorbitorilor şi gânditorilor români despre România. Şi e nevoie ca aceşti oameni să ajungă, prin discursul, prin chipul şi prin prezenţa lor aici.

Foto: (c) CRISTIAN LUPASCU / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Care sunt principalele repere ale activităţii Institutului Cultural Român?
Monica Babuc: Eu sunt istoric de formaţie şi pentru mine e esenţial tot ce ţine de istoria românilor, mai ales pentru că în perioada în care eu făceam facultatea, noi am fost văduviţi de adevărul istoric în istoria românilor. Pentru mine contează foarte mult ca patrimoniul cultural, care, bineînţeles, este reprezentat şi prin factori istorici, acum să fie cât mai prezent în viaţa publică din Republica Moldova. De aceea, am încercat să nu uităm nici una din datele importante ale istoriei românilor şi am organizat conferinţe ştiinţifice, ştiinţifico-publice, dacă pot spune aşa, cu mari istorici din Republica Moldova şi din România, care au fost dedicate, de exemplu, aniversării a 350 de ani de la naşterea domnitorului Dimitrie Cantemir. Am organizat o conferinţă ştiinţifică dedicată aniversării a 165 de ani a Micii Uniri, în sala în care s-a votat Marea Unire din 1918, edificiu care s-a păstrat ca prin minune. Îmi doresc să văd refăcută clădirea în care se află această sală în care basarabenii au zis DA Unirii cu Ţara Mamă. Am marcat, pentru prima dată în Republica Moldova, Conferinţa de la Trianon şi rezultatele ei pentru România Mare, eveniment mai puţin cunoscut publicului larg. Sigur, specialiştii, istoricii cunosc data foarte bine. A fost foarte multă lume în aula Regina Maria de la Universitatea de Stat, care a venit să asculte despre cum s-a realizat visul românilor dintotdeauna.

Dincolo de aceasta am încercat să mergem pe ideea unor evenimente inedite, originale. De exemplu, în Republica Moldova a venit să îşi prezinte programul său, ca director artistic al Festivalului George Enescu, maestrul Cristian Măcelaru şi doamna Cristina Uluc de la Artexim, care fac un lucru excepţional, şi un alt vis al meu este o extensie a Festivalului Enescu în 2025, la Chişinău.

Am realizat spectacole foarte interesante, din punctul nostru de vedere, dedicate, de exemplu, aniversării a 20 de ani de la formarea Institutului Cultural Român. La Operă am organizat un concert cu trei tenori români, acum foarte în vogă, Andrei Apreotesei, Andrei Fermeşanu şi Florin Guzgă, şi trei soprane din Republica Moldova, la fel, foarte bune, toate angajate în afara ţării, din Elveţia până în Marea Britanie şi Opera din Bucureşti - Lilia Istratii, Natalia Tanasiiciuc şi Anastasia Cuşnir. Evenimentul a fost o revelaţie, a dirijat Daniel Jinga orchestra operei de la Chişinău cu solişti de pe ambele maluri ale Prutului. Am avut şi alte spectacole minunate: colide româneşti interpretate de corul şi orchestra Operei de la Bucureşti, condimentată, dacă aş putea spune aşa, cu solişti foarte buni de aici şi cu imagini video care au creat o atmosferă de neuitat. Oamenii plângeau ascultând colindele interpretate de mari maeştri ai scenei lirice care înseamnă o altă percepţie a acestor melodii sacre pentru noi. Un alt concert deosebit de interesant, "Armoniile speranţei", a fost susţinut de Orchestra Medicilor de la Bucureşti, ocazie cu care s-a născut ideea creării unei orchestre similare în Republica Moldova.

Totodată, au fost organizate multe vernisaje de arte plastice şi ne bucurăm că am reuşit să contribuim şi la acest lucru. De Ziua Iei, pe care comunitatea "La Blouse Roumaine" a iniţiat-o pe 24 iunie, am adus o colecţie extraordinară de la Muzeul Naţional al Satului Dimitrie Gusti, care i-a aparţinut artistei plastice Marghioliţa Constantinescu Rogojan, de ii tradiţionale din sudul României, ceva absolut fantastic. Acestea sunt doar câteva dintre cele aproape o sută de evenimente pe care le-am organizat în ultimul an.

Foto: (c) CRISTIAN LUPASCU / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Ce urmează? Ştiu că la toamnă vin în număr mare scriitori din România. Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere de la Iaşi a început să inspire tinere talente de la Chişinău.
Monica Babuc: E adevărat, dar până la Festivalul de Literatură mai avem un excepţional eveniment cultural care este o reuniune a teatrelor naţionale româneşti, la Chişinău, la cea de-a IX-a ediţie. Vor fi aici şi, timp de două săptămâni, vor avea loc spectacole, lansări de carte, întâlniri cu regizori, cu critici de artă. Ludmila Patlanjoglu îşi va lansa cartea dedicată lui Gigi Căciuleanu, care va pune în scenă spectacolul Nocturne. De asemenea, Matei Vişniec va fi prezent cu teatrul din Suceava, care-i poartă numele. Această reuniune a teatrelor a devenit un eveniment tradiţional la Chişinău. Apoi vom avea Zilele Filmului Românesc, dedicate lui Cristi Puiu, cu o retrospectivă a filmelor lui, Festivalul Internaţional de Operă "Maria Bieşu", a 32-a ediţie, la care sunt aşteptaţi mezzosoprana Ramona Zaharia, baritonul Alexandru Constantin şi dirijorul Dumitru Jinga. Abia apoi va avea loc Festivalul de Literatură pe care l-aţi menţionat, când este preconizată şi vizita lui Andrei Pleşu. Iubim, ne este dor şi admirăm acest discurs al intelectualului public care a lipsit aici, din motive obiective. Avem planuri mari, pregătim, dar asta deocamdată e o surpriză, pentru că nu ştiu dacă o să ne reuşească, pentru Ziua Naţională, care coincide cu data alegerilor, dar tradiţional se sărbătoreşte, pregătim o surpriză pentru publicul din Republica Moldova.

Contribuim la viaţa culturală a Chişinăului şi nu doar a Chişinăului ci a întregii Republici Moldova. Am organizat evenimente şi la Cahul, şi Bălţi şi preconizăm să ajungem la Edineţ, Soroca şi la Orhei. Obiectivul acesta de a organiza evenimente culturale şi în afara Capitalei este foarte important pentru noi. Chişinăul este, ca orice capitală, supraîncărcat de evenimente extraordinare. În provincie, oamenii duc dorul marilor artişti şi acolo trebuie să ajungem cât mai des. AGERPRES/(A - editor: Mariana Ionescu, editor online: Irina Giurgiu)