Casa profesorului Aron Pumnul, în care a locuit poetul Mihai Eminescu pe perioada studiilor de la Cernăuţi, are nevoie urgentă de consolidare şi reabilitare, a declarat, miercuri, pentru AGERPRES, preşedintele Fundaţiei culturale de binefacere "Casa Limbii Române" din Cernăuţi, Ana-Cristina Tărâţeanu-Mihaiesi.

Potrivit sursei citate, imobilul, care ar fi trebuit să găzduiască Muzeul "Mihai Eminescu", aparţine oraşului Cernăuţi, însă este dat spre administrare, până în 2024, Fundaţiei "Casa Limbii Române".

Pe fondul războiului din Ucraina, autorităţile de la Cernăuţi nu au fonduri pentru finanţarea proiectului de consolidare a casei lui Aron Pumnul, iar din acest motiv comunitatea românească din această regiune consideră oportună şi necesară o intervenţie a statului român.

"Este o urgenţă. Casa este din lut şi paie şi se află în paragină. E critică deja situaţia. Din păcate, posibilitatea prăbuşirii pereţilor acestei case este din ce în ce mai mare de la o zi la alta. Pe zi ce trece, situaţia se agravează tot mai mult. Ploile, zăpada o afectează. Ea nu mai este locuită din 2013. Cine ştie cât va mai dura până începe să se prăbuşească pereţii originali, care sunt din lut şi paie", a afirmat Ana-Cristina Tărâţeanu-Mihaiesi, fiica fostului academician Vasile Tărâţeanu, care s-a stins din viaţă pe 8 august 2022 la vârsta de 76 de ani.

Preşedintele Fundaţiei culturale de binefacere "Casa Limbii Române" consideră că spaţiul în care au locuit Mihai Eminescu şi profesorul său de Limba română, Aron Pumnul, reprezintă un simbol al românismului din Ucraina, iar românii de pretutindeni au obligaţia să îl refacă.

"Nu mai avem timp. Şi aşa s-a prelungit timpul, cu COVID-ul, şi cu războiul. Nu mai avem timp. Este obligaţia românilor faţă de neamul nostru românesc, de spiritualitatea noastră, de Mihai Eminescu, de Bucovina. Este obligaţia tuturor românilor, de pretutindeni", a adăugat Ana-Cristina Tărâţeanu-Mihaiesi.

***
Lingvist, filolog şi istoric, Aron Pumnul a fost profesorul poetului naţional Mihai Eminescu, la Cernăuţi, şi fruntaş al Revoluţiei de la 1848 din Transilvania.

Cărturarul Aron Pumnul s-a născut la 27 noiembrie 1818, în satul Cuciulata, judeţul Braşov. A urmat şcoala primară la Odorhei, apoi, din 1836, liceul din Blaj, unde i-a avut ca profesori pe George Bariţiu şi Simion Bărnuţiu, care l-au îndrumat spre studiul filosofiei, arată lucrarea "Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900" (Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1979). A fost elev al Liceului Piarist din Cluj, începând din 1841, timp de doi ani.

Episcopia din Blaj i-a acordat o bursă de studii şi din 1843 a urmat cursuri de teologie şi filosofie la Universitatea din Viena. Aici, Aron Pumnul a organizat societatea studenţească "Românimea cea tânără", cu un program luminist şi naţional, în tradiţia Şcolii ardelene ("Dicţionarul scriitorilor români" Ed. Albatros, Bucureşti, 2001).

Şi-a făcut debutul în publicistică, în 1845, în "Foaie pentru minte, inimă şi literatură'', cu un studiu privitor la ortografia limbii române ("Literele corespunzătoare firei limbei rumâneşti şi încă ceva"). În 1847, a fost redactor şi colaborator, cu articole filosofice şi de morală religioasă, la revista lui Timotei Cipariu "Organul luminei", apoi la ''Învăţătorul poporului'', unde a publicat "Viaţa năciunei române, dulceaţa limbei şi a simţemîntelor ei" (1848).

Aron Pumnul a participat intens la evenimentele din timpul Revoluţiei române de la 1848 din Transilvania şi a influenţat acţiunile tinerilor intelectuali români din Blaj, al căror îndrumător spiritual era. A fost membru al comitetului românesc permanent de la Sibiu. La iniţiativa sa, a fost convocată o întrunire, la Blaj, în martie 1848, la care au participat profesori, teologi şi elevi ai claselor superioare. Majoritatea s-a pronunţat pentru adoptarea unei atitudini mai ferme, chiar revoluţionare. S-a luat legătura cu avocaţii români de la Târgu Mureş, Avram Iancu şi Alexandru Papu-Ilarian, şi s-a ajuns la hotărârea privind convocarea unei adunări generale a românilor la Blaj, în Duminica Tomei (18/30 aprilie).

În aceste împrejurări, cărturarul a redactat o proclamaţie, care cuprindea îndemnuri la pace şi înţelegere între naţiunile din Transilvania şi propunea, ca la adunare, să participe protopopii, precum şi câte doi preoţi şi tot atâţia locuitori din fiecare sat, indiferent de confesiune. Autorităţile au început să ia măsuri de intimidare a românilor. Însuşi guvernatorul Teleki se temea de faptul că românii se vor întruni, indiferent de măsurile luate, dar şi de faptul că mai mulţi emisari din Principate vor fi prezenţi la această adunare. Prin urmare, la Adunarea din Duminica Tomei au participat doar locuitorii satelor învecinate, preoţi, ţărani şi intelectuali, Aron Pumnul şi numeroşi alţi fruntaşi români lipsind ("Istoria românilor - Constituirea României moderne (1821-1878)", vol. II, tom I, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

Ajuns la Bucureşti, a fost numit comisar de propagandă de către Guvernul provizoriu. După înăbuşirea revoluţiei, s-a refugiat la Iaşi, apoi la Cernăuţi, unde a fost primit de istoricul român Eudoxiu Hurmuzachi şi unde a rămas până la sfârşitul vieţii. A fost unul dintre conducătorii mişcării de renaştere naţională a românilor din Bucovina, continuând, în scris, lupta pentru drepturile românilor. A început imediat colaborarea la revista "Bucovina".

În 1849 a devenit primul profesor de limba şi literatura română la liceul german din Cernăuţi. Ca profesor a exercitat o extraordinară influenţă asupra elevilor săi, printre care s-a aflat şi Mihai Eminescu. În 1850, a publicat la Cernăuţi lucrarea de lingvistică "Convorbire între un tată şi-ntre fiul lui asupra limbei şi literelor româneşti". A alcătuit prima antologie de literatură română - "Lepturariu românesc cules den scriptori rumâni" (vol. I-VI, Viena, 1862-1865), o lucrare valoroasă din punct de vedere documentar, având un caracter preponderent didactic. A elaborat şi o gramatică a limbii române, în limba germană "Grammatik der rumänischen Sprache für Mittelschulen" (1864, Viena), notează "Dicţionarul scriitorilor români" (Editura Albatros, Bucureşti, 2001).

La moartea sa (12/24 ianuarie 1866), elevii săi au scos broşura "Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti la mormântul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul", în care tânărul poet Mihai Eminescu a debutat cu poezia "La mormântul lui Arune Pumnul" (1866). AGERPRES/(A, AS - autor: Cristian Lupaşcu, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Adrian Dădârlat)