Născut în anul bisect 1936, pe 29 februarie, în comuna Bulzeşti din judeţul Dolj, marele scriitor Marin Sorescu ar fi împlinit anul acesta 87 de ani, iar de aproape 10 ani la Craiova nu se mai organizează seria de manifestări dedicate acestuia, care erau susţinute şi de către administraţia locală.

În anul 2000, la patru ani de la moartea scriitorului, Primăria municipiului Craiova a iniţiat, la finalul lunii februarie, manifestarea Zilele "Marin Sorescu", care a durat 13 ani, devenind o manifestare culturală de referinţă, la care participau personalităţi din ţară şi străinătate, la evenimente de anvergură, atât în Craiova, cât şi în Bulzeşti.

În anul 2014, la cererea unor membri ai familiei, manifestarea Zilele "Marin Sorescu" au fost mutată în luna august, iar din anul 2015, din motive de comunicare deficitară între reprezentanţii Fundaţiei "Marin Sorescu" şi municipalitate, evenimentul nu s-a mai organizat. De asemenea, deşi se apropie împlinirea a două decenii de la moartea scriitorului, nu s-a reuşit transformarea în muzeu sau casă memorială a niciuneia dintre cele două case ale acestuia, dorinţă a scriitorului înscrisă în testament.

Sursa foto: (c) Beatrice Sorescu Bălaşa/Arhiva personală

"Zilele 'Marin Sorescu' s-au întrerupt. Eu, anul trecut, la finalul lunii septembrie, am realizat un proiect şi l-am depus la Primăria Craiova, cerând continuarea Zilelor 'Sorescu', pentru că Sorescu este un nume care a dus faima ţării, a Olteniei şi a Bulzeştilor în universalitate şi cred că ar merita pe deplin acest eveniment. Am depus proiectul, semnat de preşedintele Fundaţiei 'Marin Sorescu', însă nu am primit niciun răspuns. În ultimii ani, noi, familia, şi cu sprijinului directorului Bibliotecii Judeţene 'Aman' din Craiova, domnul Lucian Dindirică, am omagiat personalitatea lui Marin Sorescu la bibliotecă şi la Liceul de Artă din Craiova care îi poartă numele, unde am invitat oameni de cultură din municipiu, dar am fi dorit ca acest proiect să fie mai amplu, să poată veni şi oameni din afara ţării la evenimente de anvergură", a declarat, pentru AGERPRES, Beatrice Silvia Sorescu Bălaşa, fiica fratelui cel mare al lui Marin Sorescu - Nicolae, cel care a rămas în comuna natală.

Nepoata scriitorului mai spune că dacă de-a lungul timpului au fost unele încurcături în ceea ce priveşte moştenirea lăsată de soţii Marin şi Virginia Sorescu, care nu au avut copii, în acest moment lucrurile sunt clarificate şi nimeni din familie nu cere drepturi de autor pentru manifestările legate de Marin Sorescu. "Am dat şi publicarea operei, a cărţilor, pieselor de teatru, toată lumea are gratuitate pentru jucarea pieselor de teatru. Zilele 'Marin Sorescu', iniţiate de fostul primar al Craiovei Antonie Solomon, ar trebui continuate în Craiova, cu acţiuni de anvergură, pentru că ar fi regretabil să nu ne mai promovăm valorile pe care le avem", mai afirmă nepoata autorului ciclului "La Lilieci", volume cu totul speciale în literatura română.

Nici cele două case rămase în urma soţilor Marin şi Virginia Sorescu (cea din Bucureşti şi cea din Bulzeşti) nu au un statut clar de case memoriale sau muzee, aşa cum şi-a dorit poetul.

Sursa foto: (c) Beatrice Sorescu Bălaşa/Arhiva personală

"După moartea scriitorului, din 8 decembrie 1996, soţia, Virginia Sorescu, a dorit să înfiinţeze o fundaţie care să poarte numele Marin Sorescu, tocmai pentru a se ocupa de tot ce a însemnat opera şi personalitatea lui Marin Sorescu, la noi în ţară şi în lume. La conducerea acestei fundaţii a fost preşedintă una din fiicele lui Ion Sorescu, fratele cel mic al poetului, Sorina Sorescu, care, din păcate, a decedat în urmă cu 7 ani şi această fundaţie a fost preluată de un alt văr al meu, de Radu Sorescu, fiul profesorului universitar şi scriitorului George Sorescu, un alt frate al lui Marin Sorescu. A luat conducerea fundaţiei în 2016, prin votul urmaşilor, atât ai lui Marin cât şi ai Virginiei Sorescu. Conform dorinţei testamentare a celor doi, casa din Bucureşti şi cea de la Bulzeşti ar fi trebuit să devină muzee. Aceasta a fost dorinţa lor şi a noastră a tuturor, a familiei, pentru că noi avem misiunea morală de a face tot posibilul încât numele lui Sorescu să fie mereu viu, iar locul acesta, mai ales cel de la Bulzeşti pe care Marin l-a socotit un loc binecuvântat de Dumnezeu, să poată fi vizitat", a povestit Beatrice Sorescu.

Casa lui Marin Sorescu din Bulzeşti, construită de poet, cu banii din premiul Herder, pe strada principală, pe un teren al familiei, nu este încă deschisă ca muzeu sau casă memorială din cauza unui şir mai lung de întâmplări.

Sursa foto: (c) Beatrice Sorescu Bălaşa/Arhiva personală

"A făcut această casă cu un efort extraordinar, dar cu o bucurie imensă, ştiind că acolo va fi locul de retragere după o vârstă, locul în care să creeze, unde şi-ar fi găsit liniştea, unde la mansardă realizase şi un atelier de pictură, pentru că ştim că Marin, în afară de scriitor, de poet, dramaturg, eseist, era şi pictor. După foarte mulţi ani, lucrurile au rămas încă nerezolvate şi mă doare sufletul să spun asta. La început au existat nişte încurcături în ceea ce priveşte moştenirea, existând moştenitori şi din partea mătuşii mele Virginia Sorescu. Nişte nepoţi ai dumneaei au deschis un proces şi au dorit să iasă din indiviziune, cumva să-şi ia o parte din ceea ce li se cuvenea, spuneau ei. Situaţia a durat ani de zile, procesul până la urmă l-au pierdut, au trecut nişte ani, nu s-a făcut nimic. După aceea au venit alte încurcături, a murit verişoara mea care conducea fundaţia, au trebuit să se facă alte documente şi aşa mai departe... Au fost mai multe încercări de a face ca aceste case să fie funcţionale şi, din păcate, şi la ora actuală sunt la fel", a povestit Beatrice Sorescu.

Deci situaţia juridică şi administrativă a celor două case - cea din Bucureşti, din strada Grigore Alexandrescu şi cea din Bulzeşti - nu le permite autorităţilor să intervină pentru reparaţii, întreţinere, proiecte etc.

În ceea ce priveşte organizarea Zilelor "Marin Sorescu", Primăria Craiova nu a prevăzut nici în bugetul din 2023 fonduri în acest sens. Aşa că scriitorul este în această perioadă omagiat la Craiova numai prin prezentarea la Teatrul Naţional din municipiu, care îi poartă numele, a spectacolului "Paracliserul", în regia lui Claudiu Bleonţ şi scenografia Andradei Chiriac, şi proiecţia spectacolului "Iona", care îl are ca protagonist pe marele Ilie Gheorghe. De asemenea, Biblioteca Judeţeană "Alexandru şi Aristia Aman" a deschis, luni, o expoziţie cu cărţile autorului aflate în colecţiile instituţiei.

Sursa foto: (c) Beatrice Sorescu Bălaşa/Arhiva personală

Personalitate remarcabilă a literaturii româneşti din a doua jumătate a secolului trecut, Marin Sorescu a murit la numai 60 de ani, în decembrie 1996, la Spitalul Elias din Bucureşti, fiind suferind de diabet şi hepatită. Conform apropiaţilor, era un om care a dus o viaţă cumpătate, fără excese, însă stresul din ultima parte a vieţii i-ar fi accentuat afecţiunile. În anii '80, a fost vizat de Securitate pentru implicare în mişcarea "meditaţiei transcedentale", iar după Revoluţie a fost criticat intens în perioada în care a fost ministru al Culturii în guvernul Văcăroiu, în anii 1993-1995, deşi nu era membru al vreunui partid. "S-au năpustit asupra lui cu procese de intenţie care i-au scurtat enorm viaţa", spunea criticul literar Eugen Simion.

***

Scriitorul Marin Sorescu s-a născut în comuna Bulzeşti, judeţul Dolj, la 29 februarie 1936, fiind fiul Nicoliţei şi al lui Ştefan Sorescu, ţărani din acest sat. A urmat liceul la Craiova şi Predeal (1947-1955), perioadă în care i-au fost remarcate aptitudinile literare, pentru care i-a fost acordat primul premiu pentru poezie, şi a condus cenaclul literar 'Nicolae Bălcescu' al elevilor de liceu. A urmat Facultatea de Filologie-Istorie-Pedagogie a Universităţii 'Al.I. Cuza' din Iaşi, secţia de limba şi literatura rusă, de unde s-a transferat la secţia de limba şi literatura română (1955-1960). Încă din anii studenţiei s-a afirmat ca poet, conducând cenaclul Casei de cultură a studenţilor. După absolvire s-a stabilit în Bucureşti, având o ascensiune rapidă în lumea literară, ca poet, prozator, dramaturg, eseist şi critic literar. În 1992 a devenit doctor în filologie la Universitatea Bucureşti cu teza 'Insolitul ca energie creatoare, cu exemple din literatura română'.

A fost redactor la revistele 'Viaţa românească', 'Viaţa studenţească' (1960-1963), 'Luceafărul' (1963-1966); redactor-şef la Studioul cinematografic 'Animafilm' (1966-1972); redactor-şef al revistei craiovene 'Ramuri' (1978-1990); director al Editurii 'Scrisul românesc' din Craiova (1990); ministru al Culturii (25 noiembrie 1993-5 mai 1995).

A scris literatură de toate genurile, situându-se printre cei mai prodigioşi scriitori români, E. Simion apreciind că 'M. Sorescu meditează la ceea ce scrie şi scrie învăluind tragicul, sublimul, grotescul în plasa fină a ironiei'. Toate scrierile sale au fost traduse în peste 50 de limbi străine.

Sursa foto: (c) Beatrice Sorescu Bălaşa/Arhiva personală

După debutul ca poet în reviste literare, s-a produs cel editorial cu parodiile din 'Singur printre poeţi' (1964), stilul său original impunându-se şi prin volumele de versuri publicate ulterior: 'Poeme' (antologie, 1965, Premiul Uniunii Scriitorilor din România), 'Moartea ceasului' (1966), 'Tinereţea lui Don Quijote' (1968), 'Tuşiţi' (1970), 'Suflete, bun la toate' (1972), 'La lilieci' (vol. I-V, 1973-1995; I - 1973, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie, II - 1977, Premiul Academiei Române, III - 1980, IV - 1988, V - 1995), 'Astfel' (1973), 'Descântoteca' (1976), 'Sărbători itinerante' (1978), 'Fântâni în mare' (1982), 'Apă vie, apă moartă' (1987), 'Poezii alese de cenzură' (1991), 'Traversarea' (1994).

Despre cartea "La Lilieci", poetul spune, într-un interviu acordat lui Ilarie Hinoveanu şi publicat în volumul "Convorbiri cu...", Scrisul Românesc,Craiova, 1974, că aceasta "poate fi citită şi în lumina poeziei concrete, care reifică cuvintele, poate fi luată şi ca o încercare de reconstituire a epopeii satului (la început a fost epopeea), şi ca o carte de amintiri din copilărie. Una din ambiţiile mele cele mai mari a fost să demonstrez că şi graiul oltenesc (blamat de unii) este tot atât de literar ca şi celelalte, pe care oltenii le-au receptat cu bună credinţă".

Ca dramaturg, autorul a continuat experienţa teatrului existenţialist şi a teatrului absurdului, oglindită excepţional de piesele sale: 'Iona' (1968, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie şi Premiul Academiei Române), 'Există nervi' (1968), 'Paracliserul' (1970), 'Matca' (1973), 'Pluta meduzei' (1974), 'Setea muntelui de sare' (1974, culegere de piese, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie), 'Răceala' (1976), 'A treia ţeapă' (1980), 'Ieşirea prin cer' (1984), 'Vărul Shakespeare' (1990).

A semnat şi proză umoristică şi satirică (romanele 'Trei dinţi din faţă', 1977; 'Viziunea viziunii', 1981), eseuri ('Teoria sferelor de influenţă', 1969; 'Insomnii', 1971; 'Starea de delir', 1976), cronici literare ('Uşor cu pianul pe scări', 1986, Premiul 'George Călinescu' şi al Uniunii Scriitorilor pentru critică literară), interviuri despre poezie ('Tratat de inspiraţie', 1985). A tradus integral creaţia poetică a lui Boris Pasternak (traduceri adunate în volumul 'Lirice').

A mai publicat şi literatură pentru copii: 'Unde fugim de acasă?' (1967, proză), 'O aripă şi-un picior - Despre cum era să zbor' (1970, versuri), 'Cocostârcul Gât-Sucit' (1987, versuri), 'Cirip-Ciorap' (1993, versuri).

S-a remarcat şi ca un pictor de talent, deschizând expoziţii personale în ţară şi în străinătate: Braşov (9 noiembrie 1989), Cluj-Napoca (12 februarie 1990), Irlanda (1991), Paris (1992, expoziţie colectivă), Bucureşti (1993).

A mai fost distins cu Medalia de aur pentru poezie 'Ospiti Napoli', decernată de oraşul Napoli (1970), Premiul internaţional 'Le Muze' de către Academia delle Muze din Florenţa (1978), Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru dramaturgie (1978), Premiul mondial de poezie 'Fernando Riello' (Madrid, 1983), Premiul 'Herder' pentru întreaga operă (Viena, 1991), Premiul Felix Romuliana (Belgrad, 1994); a fost propus de Academia Română pentru Premiul Nobel pentru literatură în anii 1983 şi 1992.

A fost membru corespondent al Academiei 'Mallarme' din Paris (1983); membru corespondent (9 martie 1991) şi membru titular (12 martie 1992) al Academiei Române.

A murit la 8 decembrie 1996. AGERPRES / (A, AS - autor: Maria Mitrică, editor: Marius Frăţilă, editor online: Irina Giurgiu)