Îşi iubeşte meseria mai mult decât orice şi spune că talentul este zero fără munca la sânge, iar în teatru asta face diferenţa. Actorul Eugen Ţugulea dă o adevărată lecţie de profesionalism şi dăruire.

Acesta împlineşte sâmbătă vârstă de 90 de ani, dintre care 66 i-a petrecut pe scenă, locul de unde încă se adresează publicului recitând versuri din antologia lirică românească şi universală. Are pregătite două recitaluri şi este nerăbdător să le ofere publicului, pe care îl consideră ''un partener fără de care teatrul nu există de fapt''.

Într-un interviu acordat AGERPRES, actorul a vorbit despre începuturile sale în teatru, despre întâlnirea cu scena, despre cel mai emoţionant moment din carieră.

Acesta a avut un mesaj şi pentru mai tinerii săi colegi de breaslă - ''Să-şi iubească meseria, care este foarte grea, dar şi foarte frumoasă şi care îţi aduce satisfacţii dacă o tratezi cu respect şi dacă munceşti ca să realizezi ceva''.

AGERPRES: Cu ce gânduri întâmpinaţi aniversarea dumneavoastră de 90 de ani?

Eugen Ţugulea: E o vorbă care spune aşa: "Până la 80 de ani e relativ normal să trăieşti. De la 80 în sus e un bonus''. Cu gândul să mă ajute Dumnezeu să fiu sănătos, să mă pot reîntâlni cu publicul. Am două recitaluri pregătite, Tudor Arghezi şi Octavian Goga, pe care nu le-am putut prezenta în faţa publicului din cauza pandemiei, dar sper ca în curând să ne revedem în sălile de teatru.

AGERPRES: Când şi cum v-aţi dat seama că vreţi să deveniţi actor?

Eugen Ţugulea: A fost o întâmplare. Eu jucasem în câteva spectacole în liceu, cu nişte roluri destul de bunicele, iar la unul dintre ele venise un inspector care, după ce s-a terminat spectacolul, a zis: "Băiatul ăsta... ar putea să meargă la teatru". Eu nu m-am gândit la asta, nici n-am băgat de seamă; voiam să merg la Chimie industrială. Dar au auzit colegii: "Băăă, du-te, bă. Că, uite-l pe Zicu (un tânăr din oraş de la noi)"! Intrase la Institut şi se lăuda, era fălos că apăruse şi într-o mică figuraţie într-un film. Mi-au băgat în cap "microbu'", cum se zice în teatru.

AGERPRES: Vă amintiţi un moment amuzant din viaţa dumneavoastră de actor?
Eugen Ţugulea: Am o păţanie chiar de la admitere, când m-am prezentat la Galaţi la un test pentru Institutul de Cinematografie. Am învăţat o poezie şi m-am dus la examen. Nişte colegi de liceu, când au auzit că mă duc, îmi zic: "Spune acolo că eşti cunoscut de Tudorel Popa", el fiind vărul lor, care era actor la Teatrul Nottara de astăzi - altfel se numea atunci -, dar era teatru în care jucau actorii care făceau film în perioada aceea.

În fine, merg acolo, zic poezia, apoi spun că îl cunosc pe Tudorel Popa. Ies de la examen, iar unul dintre oamenii de la căminul cultural de acolo îmi zice: "Ştiţi cine era domnul ăla (unul dintre membrii comisiei)? ...Tudorel Popa!". Am crezut că îmi cade cerul în cap.

N-am luat examenul. L-am luat la Iaşi, unde în anul acela s-a şi desfiinţat Institutul şi ne-au transferat pe toţi la Cluj. N-am apucat însă să mă bucur prea mult, pentru că mi-a venit ordin de chemare la armată. Mi-am pregătit valiza de lemn, atât că nu mă tunsesem, dar pregătisem totul pentru a merge în armată când a venit un ordin de la minister care spunea că toţi băieţii care au reuşit la facultate pot să meargă la facultate pentru că vor face armata în cadrul facultăţii. Acesta a fost norocul meu; mi-am luat valiza pregătită şi m-am dus la Cluj, dar numai pentru trei ani, finalizând studiile la Bucureşti.

AGERPRES: Care ar fi cel mai emoţionant moment, dacă puteţi alege unul dintr-o viaţă de artist?

Eugen Ţugulea: Cel mai emoţionant moment din toată cariera mea a fost când am recitat ''Luceafărul'' în faţa elevilor liceului românesc de la Gyula, în cadrul unui mini-turneu în anul 2000. Am mers atunci în vreo 10 comune româneşti de pe graniţă, până la Gyula. Au ascultat dumnezeieşte, apoi au izbucnit în ropote de aplauze şi nu se mai opreau. Eu am început să plâng şi de câte ori îmi amintesc de momentul acesta nu mă pot opri din plâns, pentru că o asemenea emoţie nu am avut niciodată cum am avut în faţa acelor copii care auzeau pentru prima oară ''Luceafărul'' în limba română. A fost cel mai cutremurător moment pozitiv din întreaga mea carieră.

AGERPRES: Este actorul un mediator cultural? Cum apreciaţi rolul şi rostul actorului în viaţa urbei?

Eugen Ţugulea: Este. Teatrul în esenţa lui este un element de cultură, iar dacă actorul este cât de cât înrădăcinat în viaţa cetăţii, cred că are rolul lui.

AGERPRES: Ce sfaturi sau poveţe aţi avea de transmis mai tinerilor dumneavoastră confraţi şi publicului iubitor de teatru?

Eugen Ţugulea: Colegilor mai tineri nu le pot transmite altceva decât să-şi iubească meseria, care este foarte grea, dar şi foarte frumoasă şi care îţi aduce satisfacţii dacă o tratezi cu respect şi dacă munceşti ca să realizezi ceva. Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi şi bagă în traistă, cum se zice. Talentul este zero fără munca la sânge, iar în teatru asta face diferenţa. Comparaţia se face între cantitatea de muncă depusă de fiecare, fie că e vorba de un rol, un recital, orice. Iar publicului - să nu părăsească teatrul niciodată. Pentru că teatrul îţi dă ceea ce ai nevoie, mai mult decât alte sectoare de activitate. Publicul este partenerul nostru, fără de care teatrul nu există de fapt.

*** Teatrul ''Regina Maria'' din Oradea îl sărbătoreşte sâmbătă, de la ora 20,00, pe marele actor, difuzând pe pagina de Facebook a instituţiei spectacolul "Cu mâne zilele-ţi adaogi", recital a cărui premieră, în 15 iunie 2020, a fost dedicată comemorării a 131 de ani de la trecerea în eternitate a poetului Mihai Eminescu. Recitalul de o oră cuprinde cele mai importante poeme ale poetului, ''Luceafărul'' şi ''Scrisoarea III'', alături de poeziile ''Odă (în metru antic)'' şi ''Cu mîne zilele-ţi adaogi''.

*** Eugen Ţugulea, născut în Vaslui, a venit la Teatrul de Stat Oradea de la absolvire şi a rămas până la pensionare. A jucat pe parcursul carierei sale de actor dramatic peste 140 de roluri, toate pe scena Teatrului din Oradea, la conducerea căruia s-a şi aflat timp de aproape 14 ani, cu două mandate de director, între anii 1960 - 1968, 1972 - 1977. De asemenea, a fost ani mulţi profesor de actorie la Şcoala Populară de Artă din Oradea şi profesor de expresivitatea vorbirii scenice la Secţia de Actorie a Facultăţii de Muzică din Oradea. După 1990 a contribuit la înfiinţarea trupei de teatru şcolar la Liceul "Nicolae Bălcescu" din Gyula (Ungaria). A semnat şi regia câtorva spectacole, fiind şi autorul unei cărţi cu caracter autobiografic. A primit, în anul 2016, Premiul special pentru o viaţă dedicată teatrului şi poeziei acordat de Senatul UNITER.

Ca actor, Eugen Ţugulea a debutat imediat după absolvirea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" cu rolul Popescu în ''O scrisoare pierdută'' de I.L. Caragiale, în 1955, an în care s-a înfiinţat secţia română a Teatrului de Stat Oradea.

Printre rolurile cele mai importante interpretate de Eugen Ţugulea se află David Mărian din spectacolul Horia de Mihail Davidoglu, rolul principal în spectacolul Mihai Viteazul (de Octav Dessila), Mircea (Io, Mircea Voievod de Dan Tărchilă), Greenwald - un avocat versat, în Revolta de pe Caine (de Herman Wouk) şi Un Ioviţă (Cartea lui Ioviţă de Paul Everac). Unul dintre rolurile considerate de referinţă este Farfuridi (O scrisoare pierdută de I.L.Caragiale). AGERPRES/(A - autor: Eugenia Paşca, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Ady Ivaşcu)

Sursa foto: Teatrul Regina Maria Oradea