Durerile de cap, starea de confuzie şi delirul, experimentate de unii dintre pacienţii diagnosticaţi cu boala COVID-19, pot fi rezultatul unei invazii directe a coronavirusului la nivelul creierului, conform concluziilor unui studiu citat joi de agenţia AFP.

Studiul, deocamdată în stadiu preliminar, oferă indicii care susţin ceea ce până în prezent era doar o teorie în mare parte nedovedită.

Potrivit studiului, condus de specialista în imunologie Akiko Iwasaki de la Universitatea Yale din Statele Unite, virusul este capabil să se multiplice în interiorul creierului, iar prezenţa acestuia în organul gândirii privează de oxigen celulele vecine.

Frecvenţa acestor cazuri nu este deocamdată cunoscută.

Directorul departamentului de neurologie de la Universitatea California din San Francisco, S. Andrew Josephson, a lăudat tehnicile utilizate în acest studiu, precizând că ''a înţelege dacă există sau nu o implicare virală directă în creier este un lucru extrem de important''. Specialistul a adăugat, totuşi, că rămâne prudent până când cercetarea va fi evaluată de comunitatea ştiinţifică.

Faptul că Sars-CoV-2 ar fi capabil să penetreze bariera hematoencefalică, o structură care înconjoară vasele de sânge din creier şi încearcă să blocheze substanţele străine, nu este complet şocant, notează AFP. Însă, medicii au crezut că astfel de consecinţe neurologice observate la aproximativ jumătate dintre pacienţii spitalizaţi cu boala COVID-19 ar putea fi rezultatul unui răspuns anormal al sistemului imunitar, numit ''furtuna de citokine'', ce provoacă inflamaţia creierului, mai degrabă decât o invazie a virusului în creier.

Akiko Iwasaki şi colegii ei au decis să abordeze această problemă în trei moduri: prin infectarea mini-creierelor create de laborator (organoizi cerebrali), prin infectarea şoarecilor de laborator şi prin examinarea creierelor unor pacienţi care au murit din cauza COVID-19.

În cazul organoidelor cerebrale, cercetătorii au descoperit că virusul a fost capabil să infecteze neuronii şi apoi să ''pirateze'' modul de funcţionare a celulelor nervoase pentru a se multiplica. Celulele infectate au provocat moartea celulelor vecine, privându-le de oxigen.

Unul dintre principalele argumente contra teoriei invaziei directe a creierului a fost acela că organul gândirii nu deţine niveluri ridicate ale unei proteine numite ACE2, de care se ataşează coronavirusul şi care se găseşte din abundenţă în alte organe, precum plămânii. Echipa de cercetători a descoperit însă că organoizii prezentau niveluri suficiente de ACE2 pentru a facilita pătrunderea virusului, iar proteinele erau prezente şi în creierul pacienţilor decedaţi.

De asemenea, echipa a analizat două grupuri de şoareci - exemplarele dintr-un grup au fost modificate genetice pentru a avea receptori ACE2 doar în plămâni, iar cele din al doilea grup doar în creier. Şoarecii infectaţi la nivelul plămânilor au prezentat leziuni în acest organ. Rozătoarele infectate la nivelul creierului au pierdut din greutate şi au murit rapid, un potenţial semn de letalitate atunci când virusul pătrunde în creier.

Creierele a trei pacienţi care au murit din cauza complicaţiilor severe provocate de COVID-19 prezentau, de asemenea, grade diferite de prezenţă a virusului.AGERPRES/(AS - autor: Dana Purgaru, editor: Mihaela Moise, editor online: Ada Vîlceanu)