Cetatea Câlnic, ridicată la mijlocul secolului al XIII-lea de saşii transilvăneni, înscrisă din 1999 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, este un obiectiv care, cu siguranţă, nu trebuie ratat de cei care vizitează judeţul Alba, fiind o adevărată bijuterie arhitectonică şi un exemplu pozitiv de întreţinere a unui monument istoric.

Foto: (c) MARINELA BRUMAR / AGERPRES FOTO

Şi chiar dacă numărul turiştilor nu se poate compara cu cel de dinainte de pandemie, sunt vizitatori care vin din întreaga ţară, dacă ne luăm după numerele de înmatriculare ale maşinilor parcate în apropierea cetăţii într-o zi din timpul săptămânii - Bucureşti, Prahova, Buzău, Dolj, Iaşi etc.

Printre aceştia, Alexandru şi soţia sa, aflaţi în concediu "prin Ardeal" şi pentru prima dată în Alba, ei aflând despre cetate cu o căutare pe Google a monumentelor care pot fi vizitate în judeţ. Cetatea se află în Câlnic, localitate situată în podişul Secaşelor, nu departe de DN1 care face legătura între Sebeş şi Sibiu.

Foto: (c) MARINELA BRUMAR / AGERPRES

"Căutând pe Google, am găsit-o. Am vrut să venim să vedem cum e aici cu ochii noştri, că pe internet sunt destul de multe poze frumoase şi tot felul de detalii interesante. (...). E super. E minunat aici. E foarte liniştitor, relaxant. E de venit, de vizitat, e frumos. E păcat să vii în Alba şi să nu treci să vizitezi minunea asta", a spus tânărul.

Foto: (c) MARINELA BRUMAR / AGERPRES

Tot de pe internet a aflat despre cetate şi un alt turist aflat în vizită împreună cu familia sa. "E interesantă, chiar merită văzută. M-au impresionat construcţia şi povestea ei", a spus acesta.

Foto: (c) MARINELA BRUMAR / AGERPRES

O fetiţă s-a arătat impresionată de clopotele pe care le-a văzut în turnul de la intrare, după ce a urcat câteva zeci de trepte pe scările de lemn. "A fost foarte frumos", a afirmat fetiţa.

"Comparativ cu anul trecut, sunt mult mai puţini turişti. Sunt turişti români, iar străini aproape deloc. Anul trecut, pe vremea asta, aveam foarte mulţi turişti şi din ţară şi din afară - Germania, Anglia, Spania, Italia...", a spus custodele cetăţii, Codruţa Davidaş.

Foto: (c) MARINELA BRUMAR / AGERPRES

Cetatea este deschisă zilnic, chiar şi luni, atunci când, în general, muzeele sunt închise, şi poate fi vizitată între orele 10,00 şi 18,00. Preţul unui bilet de intrare este de 10 lei pentru adulţi şi de 5 lei pentru elevi, studenţi şi pensionari. Banii care se strâng din vânzarea biletelor, precum şi a suvenirurilor care pot fi achiziţionate de la magazinul cetăţii sunt folosiţi pentru întreţinerea cetăţii.

Tot în acelaşi scop sunt folosiţi şi banii pe care îi dau cei care se cazează în spaţiul destinat acestui scop, respectiv în două camere cu patru paturi, în general familii de străini, atraşi şi de posibilitatea de a dormi în interiorul unei fortificaţii vechi de secole.

În cetate pot fi făcute, contra unei taxe, fotografii de modă, artă sau cu tineri căsătoriţi. De altfel, în interiorul cetăţii pot fi oficiate şi căsătorii.

Foto: (c) MARINELA BRUMAR / AGERPRES

Familia custodelui este cea care se ocupă ca iarba să fie tăiată mereu proaspăt şi ca florile să fie întreţinute.

"Vizitatorilor le place, cel mai mult, să urce în turnul clopotniţă. E turnul cel mai înalt, de unde se vede tot satul. În turn sunt patru clopote mari, care se trag duminica, la 1, şi în zi de sărbătoare", a menţionat Codruţa Davidaş. Un alt punct de atracţie este, potrivit acesteia, turnul donjon, unde, la primul nivel, prin intermediul unei scări exterioare, se ajunge într-un spaţiu în care a fost amenajat un muzeu de artă populară şi medievală. În pivniţa aflată sub bolta turnului încă se mai află câteva butoaie de stejar cu dimensiuni impresionante, cu o capacitate de 5.000-6.000 de litri.

Foto: (c) MARINELA BRUMAR / AGERPRES

"În pivniţă sunt butoaiele de lemn în care se ţinea vinul de către cei de la IAS, de la ferma viticolă, până în 1997, când aceasta s-a desfiinţat", a precizat Codruţa Davidaş.

Un alt turn, dar care poate fi admirat doar de afară, este "turnul slăninilor".

Foto: (c) MARINELA BRUMAR / AGERPRES

"Acolo se păstrau slăninile. Tot satul aducea slănina aici. O zi pe săptămână veneau şi fiecare îşi lua cât îi trebuia. Puneau apoi o ştampilă (sigilau spaţiul - n.r.) şi veneau, în aceeaşi zi, în săptămâna viitoare", a explicat custodele.

În mijlocul curţii este capela, în interiorul căreia se păstrează fragmente de frescă de la începutul secolului al XVI-lea şi o tribună de lemn decorată cu panouri pictate în stilul floral renascentist de factură populară din 1733.

Foto: (c) MARINELA BRUMAR / AGERPRES

Tot în Ansamblul înscris pe Lista UNESCO se află şi Casa parohială şi Biserica Evanghelică - cunoscută de localnici sub denumirea "din Deal". Specialiştii cred că a fost construită în secolul al XIII-lea, iar structura de acum datează din secolul al XV-lea, fiind mult modificată în secolul al XIX-lea, de unde şi aspectul său neogotic. În cor se păstrează câteva elemente de sculptură din faza iniţială - două tabernacole şi portalul sacristiei, precum şi coloane angajate ce susţineau, cândva, o boltă. Tot aici se află două strane baroce pictate, databile în a două jumătate a secolului al XVIII-lea. Tribuna vestică a bisericii adăposteşte o orgă datând din 1867, construită de Carl Hesse din Viena.

Biserica nu poate fi vizitată în prezent, aflându-se în reabilitare cu ajutorul fondurilor europene. Se estimează că lucrările vor dura în jur de 30 de luni.

Cetatea Câlnic, împreună cu celelalte monumente istorice - Biserica Evanghelică şi Casa parohială, constituie un ansamblu aflat, după plecarea saşilor, de două decenii şi jumătate în grija Asociaţiei Ars Transsilvaniae România, al cărui preşedinte fondator este academicianul Marius Porumb.

Începuturile cetăţii sunt legate de numele Chyl de villa Kelnuk (Câlnic), un greav sau comite - conducător local, ridicat dintre saşi în contextul luptelor interne pentru tron duse de ultimii regi ai dinastiei arpadiene. El a fost înnobilat la 1269 de către regele Ştefan al V-lea, iar la puţin timp a început ridicarea cetăţii, care a devenit astfel reşedinţă nobiliară.

Foto: (c) MARINELA BRUMAR / AGERPRES

În prima etapă de construcţie, până în 1300, s-a ridicat donjonul, adică turnul locuinţă, cu trei niveluri - pivniţă boltită şi două etaje. El a fost înconjurat cu ziduri masive, ce formează o incintă ovală cu un turn de apărare spre Sud şi un turn al porţii pe latura Nordică. Sistemul de apărare era întregit în trecut de şanţul de apă care înconjura cetatea.

Foto: (c) MARINELA BRUMAR / AGERPRES

Fortificaţia a fost reşedinţă a familiei până la începutul secolului al XV-lea. Pe la 1430, cetatea a fost vândută comunităţii saşilor. Un secol mai târziu, saşii au început adaptarea fortificaţiei la noile cerinţe ale tehnicilor războiului, care implicau folosirea armelor de foc, dar şi al noului statut, comunitar, al construcţiei. Au ridicat încă o incintă, exterioară, mai joasă, cu rol de baraj împotriva artileriei, au fortificat turnul porţii cu o barbacană, iar în curtea interioară, pe ruinele unei construcţii mai vechi, au ridicat capela.

În curtea interioară au fost construite, de-a lungul zidurilor, cămări pentru provizii şi adăposturi pentru familiile sătenilor în vremurile de restrişte.

Foto: (c) MARINELA BRUMAR / AGERPRES

Cetatea de la Câlnic a fost restaurată între anii 1961-1964 de Direcţia Monumentelor Istorice din România, sub coordonarea arhitectului Ştefan Balş.

În spaţiile din cetate au fost şi sunt organizate mai multe expoziţii documentare şi de artă, iar capela a devenit aula în care se desfăşoară, sau mai bine zis s-au desfăşurat până la izbucnirea pandemiei de coronavirus, simpozioane, colocvii şi conferinţe. În aceeaşi ambianţă s-au desfăşurat concerte şi audiţii de muzică medievală, renascentistă sau barocă. AGERPRES / (A, AS - autor: Marinela Brumar, editor: Marius Frăţilă, editor online: Ady Ivaşcu)