Ştefan Petrea este unul dintre olimpicii Liceului de Informatică ''Grigore Moisil'' din Iaşi, absolvent al promoţiei 2020, care a ales să îşi continue studiile universitare în ţară, la două facultăţi, dar până la începerea cursurilor el este decis să îşi deschidă o nouă afacere, şi anume să producă mâncare caldă care să fie livrată în aparate automate amplasate în clădiri de birouri.

Întregul proiect a fost gândit până în cele mai mici detalii. Pentru a-şi concretiza ideea, tânărul a închiriat un depozit abandonat pe care ulterior l-a transformat într-o bucătărie dotată la cele mai înalte standarde şi care corespunde normelor în vigoare.
 

Foto: (c) Daniela MALACHE / AGERPRES

"Iniţial ideea mea se axa pe a fi un om de mijloc, un intermediar, să mă ocup de management şi de partea de IT. Doream să am tonomatele mele pentru mâncare caldă iar un restaurant terţ să furnizeze preparatele. Însă legea din România nu permite să procesezi mâncarea altcuiva fără să fii autorizat în domeniu. Trebuia să fiu neapărat producător de catering, nu de fast-food, nu de altceva. Trebuia să avem bucătăria de catering şi să produc expres mâncare pentru aparatele mele. De asta am făcut şi bucătăria. Aşa am închiriat acest spaţiu. Fiind un depozit, era doar un dreptunghi, era gol. Am ridicat pereţi de rigips şi am făcut fluxul tehnic după cerinţele Direcţiei de Sănătate Publică. Aparatele de bucătărie sunt profesionale. Pentru a face faţă la un volum ridicat de muncă sunt pe curent. Mi-am ales singur aparatele. Mai întâi m-am documentat bine despre ce face fiecare din ele, la ce îmi trebuie, care e diferenţa între aparatele pe gaz şi cele pe curent, de ce curent trifazic sau de de 2.80. Am învăţat şi despre cuptoare cu injecţie de aburi", povesteşte Ştefan Petrea.

El s-a gândit şi la meniul pe care vrea să îl prezinte doritorilor de mâncare caldă: paste carbonara, spată la cuptor, crispy cu cartofi, somon cu piure, pui la grill, pui cu smântână şi mămăligă.

"Cam astea sunt porţiile, ceva mai variate, pentru fiecare. Am încercat să îmi bag mâinile în bucătărie, dar mai bine las locul specialiştilor. Aşa că am angajat un bucătar, iar eu am făcut o pagină web unde oamenii pot decide ce vor să cumpere de la mine. Astfel eu ştiu cu ce preparate să vin în întâmpinarea lor", a spus Ştefan.

Tânărul a creat şi o aplicaţie cu ajutorul căreia o persoană poate comanda meniul dorit care, după ce face o plată online, poate fi luat din tonomatul de preparate calde. Şi întregul sistemul de păstrare al alimentelor a fost creat tot de Ştefan.

"Am conceput şi făcut partea de aplicaţie şi de automat, tot procedeul care realizează procedura dintre automat şi serverul principal, cum se realizează plata, după plată trimit factură la client ca să fie totul legal. De asemenea, şi dacă îşi încarcă bani în cont. Corpul de inox l-am făcut la un atelier de debitare de metal, unde au construit acest dulap de inox cu mai multe uşi. Partea electrică este făcută tot de mine, de la zero", ne povesteşte Ştefan.
 

Foto: (c) Daniela MALACHE / AGERPRES

Practic, clientul vine la aparat, vede meniul afişat şi totodată care sunt paşii care trebuie urmaţi pentru a cumpăra ceva din interior.

"Vin la automatul cu mâncare caldă şi-l încarc în jurul orei 11,00, cu 16 porţii. Cutia este termoizolată şi păstrează alimentele la o temperatură de 60 de grade, pentru a fi calde tot timpul. După aceea poate veni clientul şi îşi comandă ce este disponibil în aparat în acel moment. Dar mai întâi clientul trebuie să intre pe o aplicaţie accesând platforma sau descărcând aplicaţia de pe Google Play, îşi creează un cont, intră în el, îşi încarcă contul cu cardul bancar şi efectuează o plată online. Clientul are opţiunea de a-şi alimenta contul de dinainte, dacă doreşte, să zicem cu 100 de lei, pentru a-i folosi în decursul a unei săptămâni sau cum doreşte el. După ce intră în meniul principal, trebuie să se ducă spre cel mai apropiat tonomat cu mâncare caldă. Dacă are locaţia activată, eu văd unde este cel mai apropiat automat şi îi pot arăta care sunt produsele disponibile în aparat în acest moment. Spre exemplu, vreau să cumpăr o porţie de paste carbonara. Apăs pe fotografia cu acest preparat, îl cumpăr, confirm acest lucru şi automat mi se deschide cutia. În cazul în care sunt mai multe aparate cu mâncare caldă în clădire, îmi arată numărul aparatului. Clientul îşi ia porţia de mâncare, după care închide cutia şi apasă pe acest buton ca să se blocheze uşa de acces. Temperatura din interiorul cutiei este de 60 de grade. Mâncarea va fi valabilă 24 de ore de la producţia ei, dar nu intenţionez să o păstrez până a doua zi. Ce nu se consumă în ziua respectivă va fi hrană pentru animale. Mă gândesc la o facilitate în care utilizatorul îşi poate comanda ce vrea să îi aduc până vin eu să alimentez automatul cu mâncare la ora 11, iar eu îi aduc comanda pe care şi-o poate lua oricând din aparat, preparatul păstrându-se cald pe tot parcursul aşteptării, de exemplu, când vrea să îşi ia pauză sau să o acceseze el", explică Ştefan.

Întreaga investiţie a fost de peste 10.000 de euro, bani pe care i-a scos din propriul buzunar.

"Ideea cu aceste aparate a pornit de când eram încă elev pe băncile şcolii, în urmă cu doi ani. Aveam ore dimineaţa, înainte de a pleca de acasă nu aveam timp să mănânc micul dejun. Aşa că, fiind înfometat, în timpul orelor mă întrebam ce aş putea eu să mănânc. În şcoli încă nu este o opţiune de mâncare caldă. Sunt doar snaks-uri de la chioşcuri, sandvişuri de o calitate nu atât de bună la preţuri exagerate, junk-food. Într-un cuvânt, mâncare nesănătoasă. Şi aşa m-am gândit eu să aduc mâncare gătită, caldă, păstrată la temperatura de 60 de grade, şi proaspătă. Întreaga investiţie a costat destul de mult, vreo cinci cifre. Înainte am avut o firmă de IT, firmă pe care o mai am, dar am făcut o pauză pentru a da curs acestui proiect. Pentru acest proiect am investit banii strânşi din alte proiecte făcute cu firma de IT. Iniţial obiectivul meu era să amplasez astfel de tonomate în şcoli. De acolo am pornit. Nu am concretizat nimic în acest sens. Dar am mers mai departe cu proiectul şi m-am orientat spre clădiri de birouri, unde sunt angajaţi care lucrează câte opt ore pe zi. Acolo mă orientez momentan. Şi către facultăţi. Sunt studenţi care stau în chirie şi în acelaşi timp au un job şi facultate, dar nu prea au timp să mănânce. Aşa că între facultate şi job le ofer varianta de a lua o porţie de mâncare caldă din tonomat. Aşa au rezolvat cu masa pe acea zi", spune Ştefan.
 

Foto: (c) Daniela MALACHE / AGERPRES

Pasiunea sa pentru informatică a fost descoperită încă de la o vârstă fragedă. Mai întâi prin joaca pe calculator, după care a vrut să afle ce se află în spatele jocurilor, pe care a început să le modifice. De atunci şi până acum, are un adevărat portofoliu profesional care i-ar face invidioşi şi pe cei cu experienţă.

"Am venit la Liceul de Informatică în clasa a V-a, pentru că eram pasionat de acest domeniu. Pe la vârsta de 12 ani eram îmi plăceau jocurile de calculator şi voiam să ştiu cum sunt jocurile astea-n spate, ce înseamnă codul din spatele lor. Am început să modific jocurile. Luam un joc bun de jucat, umblam în fişierele lui pentru a-i schimba diferite aspecte, cum ar fi nume, nume de butoni, şi tot felul de alte chestii. Am rămas la Informatică până în clasa a XII-a nu neapărat pentru că aş fi învăţat ceva care să mă ajute să dezvolt acest proiect, dar mai mult pentru oamenii de acolo care au astfel de pasiuni şi le împart, oameni cu care m-am putut conecta pentru a dezvolta idei. De-a lungul anilor am mai avut proiecte mici, precum o platformă online pentru un concurs de română, unde participanţii puteau să îşi prezinte creaţiile. Platforma făcută de mine a fost găzduită pe site-ul şcolii. Am mai făcut o platformă educaţională unde profesorii puteau încărca lecţii iar elevii să se uite, dar atunci nu a mers. Probabil că acum, în perioada stării de urgenţă, ar fi mers mai bine să înveţe elevii online. În clasa a IX-a am lucrat ca programator, iar în clasa a X-a am decis să merg pe drumul meu, să îmi înfiinţez o firmă în domeniu, să mă axez şi pe partea de management şi să caut clienţi, să caut contracte. În 2018 am înfiinţat firma cu ajutorul mamei, pentru că eu fiind minor nu aveam cum să îmi fac. Am făcut aplicaţii software pentru firme din ţară şi străinătate care au nevoie de soluţii custom", a detaliat Ştefan.

În tot acest timp, Ştefan nu şi-a neglijat studiile. El este unul dintre olimpicii Liceului de Informatică "Grigore Moisil" din Iaşi şi avut ocazia de a studia la universităţi cu renume din străinătate, dar a preferat să rămână în ţară. În timp ce are grijă ca afacerea să îi prospere, Ştefan este decis să urmeze cursurile a două facultăţi.

"În timpul liceului am avut profesori care m-au susţinut. Mai ales profesoara de informatică Lăcrămioara Tufescu. Ea mi-a sugerat competiţiile la care să merg. La concursul la care ea şi-a dorit foarte tare să merg am luat locul întâi la faza naţională. Astfel am fost admis fără concurs la facultăţile din ţară. Am ales să studiez la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, iar la Bucureşti, Informatica la învăţământ la distanţă", a spus Ştefan.
 

Foto: (c) Daniela MALACHE / AGERPRES

Pentru a ajunge la astfel de performanţe nu de puţine ori Ştefan a trebuit să uite că este adolescent şi să renunţe să iasă cu prietenii la plimbare sau la joacă, la film ori la fotbal.

"E foarte mult studiu personal. La şcoală învăţăm matematică şi informatică la nivel de algoritmi, dar nu la nivelul acesta. Pasiunea mea pentru informatică m-a împins să învăţ singur, să caut tutoriale, să citesc suplimentar, să caut informaţii, să învăţ cum se face treaba asta. Şi nici măcar nu m-am simţit obligat să o fac sau să o simt ca pe o datorie, ori ceva de genul acesta. Am făcut din pasiune", a încheiat Ştefan Petrea. AGERPRES/(A, autor: Daniela Malache, editor: Karina Olteanu, editor online: Gabriela Badea)