Xilogravura, o tehnică foarte răspândită odinioară în Transilvania, când bisericile şi casele din comunităţile mai sărace erau împodobite mai mult cu icoane imprimate pe hârtie, mai ieftine decât cele pe lemn sau pe sticlă, este readusă la viaţă prin atelierele susţinute de profesorul Mircea Lac, deţinător al titlului onorific de "Tezaur Uman Viu".

Alături de participanţi la Tabăra de Educaţie şi Creaţie "Mari valori culturale locale", cursanţi de la Şcoala Populară de Arte Deva, Mircea Lac a susţinut, joi, la Centrul de resurse "Academia Doamnelor" din Alba Iulia, o demonstraţie de xilogravură în cadrul unui workshop la care au participat şi cadre didactice, studenţi şi elevi din Alba.

Foto: (c) MARINELA BRUMAR / AGERPRES

"Xilogravura este, pur şi simplu, o ştampilă, un tipar. Se făcea mai întâi un negativ şi, după aceea, cu el puteai face foarte multe reproduceri. Erau cele mai ieftine reproduceri şi icoane care se puteau vinde în comunităţile mai sărace. (...) Ne-am gândit şi noi să preluăm tehnica aceasta străveche de făcut icoane, cu tiparul acesta de lemn, adică xilogravuri", a declarat, pentru AGERPRES, Mircea Lac, care se ocupă de arta tradiţională de mult timp, "de prin anii '60", după cum el însuşi a subliniat.

El susţine că tehnica e una uşoară.

"Xilogravura este, am putea spune, strămoşul tiparului, fiindcă primele tipărituri pe lemn s-au făcut în genul ăsta. Se făcea un negativ sculptat în lemn şi cu ajutorul lui se tipărea ce era de tipărit. Noi prima dată alegem imaginile pe care dorim să le reproducem, iar după aceea le desenăm", a explicat Mircea Lac. După ce desenul se realizează cu o pensulă cu tuş pe suprafaţa lemnului, cu dălţi potrivite "se scoate tot ce trebuie să rămână alb şi rămâne ceea ce trebuie să rămână negru în desen", tiparul fiind astfel gata.

Lemnul folosit trebuie să fie unul cât mai omogen, de preferat păr sau măr. Se acceptă însă şi nuc, paltin, cireş, lemne de esenţă tare.

Profesorul a subliniat că suprafaţa lemnului trebuie să fie perfect dreaptă. "Folosim tuş tipografic. Procedeul e foarte simplu: cu un rulou de cauciuc omogenizăm tuşul pe o bucată de sticlă şi după aceea îl întindem în strat foarte subţire pe suprafaţa tiparului, după care se aşază hârtia, se presează - se poate presa cu un liniar sau cu o lingură - noi folosim o lingură care intră mai uşor prin convexitatea sa prin locurile mai puţin denivelate, după care se desprinde hârtia şi e gata xilogravura", a spus Mircea Lac.

În ceea ce priveşte imaginile, acestea sunt după cele făcute pe vremuri de meşterii iconari de la Hăşdate, care foloseau în general imagini cu scene biblice, din viaţa pastorală sau din viaţa de familie.

"Printre xilografii ăştia de la Hăşdate existau câţiva care erau foarte buni. Unul dintre ei era Pop Gheorghe, care are câteva lucrări, vreo şase, la Muzeul de Artă din Sofia, vreo cinci-şase la Muzeul de Artă din Cluj, Academia Română are câteva exemplare şi în Pădureni, la Muncelu Mare, aveam vreo 20 de reproduceri după Pop Gheorghe", a precizat Mircea Lac.

Xilogravura este un procedeu care constă în gravarea unui desen pe o bucată de lemn, de o structură omogenă şi perfect dreaptă, lucrat "pe dos", ca o ştampilă. Cu ajutorul unui rulou de cauciuc, suprafaţa tiparului se acoperă cu un strat de tuş tipografic, iar peste aceasta se imprimă hârtia, care este apăsată uniform pe toată suprafaţa. Ulterior, hârtia se usucă.

Mircea Lac a adus la Alba Iulia câteva tipare, după care cursanţii au realizat xilogravurile propriu-zise.

Foto: (c) MARINELA BRUMAR / AGERPRES

O elevă de la Liceul de Arte "Regina Maria" Alba Iulia, venită alături de alţi trei colegi la workshop, a spus că, în opinia sa, "partea mai dificilă e să sculptezi partea din lemn, pentru că, după aceea, de pus cerneala şi de imprimat pare destul de uşor".

Alături de cei patru s-a aflat şi profesoara Cristina Pop, care a menţionat că xilogravura este o tehnică de gravură pe care elevii nu au şansa să o aplice la şcoală. "Şi atunci, am venit aici ca să vedem ce lucrări ies. Pentru noi e ceva nou tipărirea acestor matriţe. Nu am mai lucrat în xilogravură", a spus profesoara.

Printre cei care i-au îndrumat pe cursanţi s-a aflat şi o tânără din Deva, Alexandra Ioaneş, care merge la atelierele profesorului Mircea Lac de 12 ani, de la vârsta de 7 ani, perioadă în care s-a familiarizat, după cum a spus ea, cu toate tehnicile posibile.

"Xilogravura este specială, în felul ei, pentru că, pe lângă faptul că trebuie partea de sculptură, care este foarte bine definită şi pe care doar un cunoscător adevărat ştie să o realizeze, pentru că fibra lemnului este destul de complicată, partea religioasă este şi ea foarte atrăgătoare. În secolul nostru, xilogravura nu se mai foloseşte doar pentru tehnicile religioase, respectiv icoane, ci şi în cărţi şi alte activităţi", a spus Alexandra, care îşi doreşte să devină restaurator-conservator.

Tot restaurator-conservator va fi şi Andrei Buda, masterand la Sibiu, care a urmat cursurile la Mircea Lac din clasa a X-a.

"Mi-a plăcut extrem de mult cât a reuşit să ne înveţe. I-am urmat sfatul, să mă duc la restaurare", a spus tânărul, care a ajuns un specialist, prin participarea la mai multe olimpiade, în xilogravură.

"Azi, multe xilogravuri sunt mai mult tratate artistic decât tradiţional, adică tematica nu mai este religioasă sau din viaţa ţăranilor, ci sunt forme simple şi tipărite prin suprapuneri, ca să dea o lucrare mai mult abstractă decât concretă", a opinat Andrei, care a adăugat că cursanţii pe care i-a îndrumat la workshopul de la Alba Iulia s-au adaptat repede. "Cred că le-a plăcut", a mai spus acesta.

La rândul său, coordonatorul ştiinţific al taberei, profesor Ilie Moise, a punctat că "xilogravura tradiţională este un meşteşug care s-a practicat îndeosebi la începutul secolului al XIX-lea şi care a avut în vedere, la vremea respectivă, bisericuţele mai sărace şi oamenii fără posibilităţi materiale, care nu puteau să cumpere o icoană pe sticlă sau de altă factură şi care, atunci, apelau la xilogravuri, care erau mai ieftine".

Ilie Moise a menţionat că, în 2006, a descoperit în Ţinutul Pădurenilor, la biserica din Muncelu Mare, 36 de xilogravuri. Potrivit lui Moise, cel mai talent gravor de factură rurală din Transilvania a fost Gheorghe Pop, iar copiii din Deva au preluat, datorită profesorului Lac, această tehnică tradiţională.

Printre partenerii workshopului ce a inclus şi demonstraţia interactivă de xilogravură s-a aflat, alături de Primăria Alba Iulia, prin Centrul de Resurse "Academia Doamnelor", şi Asociaţia "Transilvania Business Woman". AGERPRES/ (A,AS - autor: Marinela Brumar, editor: Antonia Niţă, editor online: Ady Ivaşcu)