Crucea şi inelul lui Iuliu Hossu, primite de la Papa Paul al VI-lea, mantia, mănuşile şi toiagul lui Valeriu Traian Frenţiu, reverenda şi zucchetto (boneta - n.r.) lui Ioan Suciu, o cruce aparţinând lui Vasile Aftenie, dar şi alte obiecte care au aparţinut celor şapte episcopi martiri care vor fi beatificaţi duminică de către Papa Francisc vor putea fi văzute în cadrul unei expoziţii inedite găzduite, la acest sfârşit de săptămână, de Catedrala "Sfânta Treime" din Blaj.

"Expoziţia organizată de către Muzeul Arhiepiscopiei Majore, în colaborare cu toate episcopiile greco-catolice din ţară, completată cu sprijinul unor donatori particulari, este intitulată 'Şapte martiri pentru Mica Romă'. Ea cuprinde, în primul rând, obiecte care au aparţinut episcopilor, în special îmbrăcăminte, obiecte personale, ziare ale vremii", a afirmat, pentru AGERPRES, directorul Muzeului Arhiepiscopiei Majore din Blaj, preot Florin Gheorghiu.

Vernisajul expoziţiei, deschisă în zilele de 1 şi 2 iunie, va avea loc sâmbătă, la ora 14,00.

Pelerinii care vor ajunge la acest sfârşit de săptămână pentru a-l vedea pe Suveranul Pontif au posibilitatea să vadă la Catedrala "Sfânta Treime" obiecte de cult şi vestimentare care au aparţinut episcopilor beatificaţi duminică.

Foto: (c) MARINELA BRUMAR / AGERPRES

"Pentru fiecare episcop avem ceva interesant şi personal", a afirmat Florin Gheorghiu.

Astfel, vor fi expuse crucea şi inelul de aur primite de episcopul Iuliu Hossu de la Papa Paul al VI-lea, cel mai probabil în 1969, atunci când a fost făcut cardinal in pectore. De asemenea, sunt expuse pălăria şi zucchetto acestuia, o reverendă, sfeşnice, dar şi ultimul rozariu al lui Iuliu Hossu, avut asupra sa pe perioada spitalizării, la Colentina, înainte de a trece la cele veşnice, în mai 1970.

Potrivit preotului Florin Gheorghiu, vor fi expuse şi decoraţiile primite de Iuliu Hossu de la Regele Ferdinand, precum şi "Albumul Unirii", cu fotografiile realizate la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia de către Samoilă Mârza. Albumul a fost editat în doar şapte exemplare, din care se mai păstrează patru. La Blaj este expus albumul oferit, în 1919, de "fotograful Unirii", în "semn de recunoştinţă şi devotament", lui Iuliu Hossu, episcopul Gherlei, cel care, în 1918, la Alba Iulia, a dat citire "Declaraţiei de Unire".

Alături de album va fi expusă şi pătura în carouri alb-negre cu care, din cauza gerului, s-a învelit Miron Cristea, primul patriarh ortodox al României, la vremea respectivă episcop de Caransebeş, la aceeaşi Adunare de la Alba Iulia.

Foto: (c) MARINELA BRUMAR / AGERPRES

Potrivit directorului Muzeului Arhiepiscopiei din Blaj, pătura a fost donată de către nepoata unui preot greco-catolic din zona Lugojului, Isidor Saturn, care l-a dus cu şareta pe Miron Cristea. "Preotul avea pătura în şaretă şi, fiind frig, i-a oferit-o (pe perioada Adunării - n.r.). Pătura s-a păstrat în familia preotului din generaţie în generaţie, iar doamna (nepoata lui Isidor Saturn - n.r.) a oferit-o Muzeului Mitropoliei", a explicat Florin Gheorghiu.

Expoziţia cuprinde şi Potirul şi Evanghelia primite în 1938, la împlinirea a 25 de ani de episcopat, de către Valeriu Traian Frenţiu. De menţionat că acestea vor fi folosite şi în cadrul celebrării ceremoniei de beatificare de duminică de pe Câmpia Libertăţii.

De asemenea, tot aparţinând episcopului Frenţiu, vor fi expuse o mantie de ceremonie, mănuşile de ceremonie, toiagul - cârja episcopală şi alte veşminte.

Pelerinii vor putea vedea şi zucchetto şi reverenda episcopului Ioan Suciu, dar şi o cămaşă cu monograma acestuia.

Foto: (c) MARINELA BRUMAR / AGERPRES

De la episcopul Vasile Aftenie au rămas un patrafir, o cruce de marmură şi un Registru de liturghii.

Vor fi expuse şi cărţi care i-au aparţinut episcopului Ioan Bălan.

De la Tit Liviu Chinezu au rămas cele mai puţine obiecte, deoarece nu a fost consacrat episcop în timp de libertate şi, în consecinţă, nu există însemne episcopale. Vor fi expuse diverse fotografii în care acesta apare.

Pe lângă obiecte de cult şi vestimentare, cei care vor vizita expoziţia vor putea vedea şi fotografii, articole din presă şi documente care au aparţinut episcopilor martiri greco-catolici sau care fac referire la viaţa acestora, cum ar fi o scrisoare trimisă de Ioan Suciu în 13 octombrie 1948, prin care îndeamnă credincioşii la "rezistenţă". De altfel este expus şi un panou, cu o scurtă cronologie, legat de momentul desfiinţării Bisericii Greco-Catolice.

Cu excepţia lui Iuliu Hossu, cel care, la 1 Decembrie 1918, a citit Actul de Unire de la Alba Iulia, numele celorlalţi şase episcopi ai unei Biserici interzise de comunişti nu spunea, până de curând, pentru cei mai mulţi dintre români mare lucru, majoritatea aflând doar acum despre aceştia. Chiar dacă procedura de recunoaştere a martiriului celor şapte episcopi s-a derulat pe durata unui sfert de secol, multora dintre noi le-au devenit doar acum cunoscute numele lui Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Tit Liviu Chinezu.

În toamna lui 1948, an în care regimul comunist a dispus interzicerea Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, cei şapte episcopi, care au refuzat să renunţe la credinţa lor, au fost arestaţi, murind cei mai mulţi în închisoare. Îngropaţi la Sighet sau la Gherla, mormintele celor mai mulţi au rămas necunoscute, neputând fi identificate, nici până azi, osemintele acestora.

Astfel, decanul episcopilor greco-catolici, Valeriu Traian Frenţiu, a fost înmormântat în Cimitirul oraşului din Sighet, mormântul său fiind necunoscut.

Potrivit informaţiilor postate pe site-ul dedicat vizitei Papei Francisc la Blaj, Valeriu Traian Frenţiu s-a născut în 25 aprilie 1875 în familia unui preot din Reşiţa. În 1941, pentru că scaunul mitropolitan de Alba Iulia şi Făgăraş rămăsese vacant, a fost numit administrator apostolic al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş, rămânând în acelaşi timp episcop de Oradea. În 1948 a fost numit arhiepiscop ad personam de Papa Pius al XII-lea.

A fost arestat în noaptea de 28 spre 29 octombrie 1948, odată cu ceilalţi episcopi greco-catolici. Alături de aceştia, a fost dus mai întâi în lagărul organizat de Securitate la Dragoslavele, apoi la mănăstirea de la Căldăruşani. În 1950 a fost transferat în închisoarea cu regim de exterminare de la Sighet. Deşi s-a îmbolnăvit grav din cauza condiţiilor de acolo, nu a primit niciun fel de îngrijire medicală şi a murit în 11 iulie 1952, în celula 44, înconjurat de fraţii săi în episcopat, arată site-ul citat.

A fost înmormântat în Cimitirul oraşului Sighet, mormântul său fiind necunoscut.

Tot la Sighet, dar în Cimitirul Săracilor a fost îngropat şi episcopul Ioan Suciu, al cărui mormânt este, de asemenea, necunoscut.

Cel mai tânăr dintre episcopii martiri, născut la Blaj, în 1907, în familia unui preot, Ioan Suciu a fost numit în mai 1940 episcop auxiliar de Oradea, consacrarea având loc cu puţin timp înainte de Diktatul de la Viena. La începutul lui 1947 s-a întors la Blaj ca administrator apostolic al Arhieparhiei de Alba-Iulia şi Făgăraş, calitate în care a avut numeroase iniţiative pastorale şi spirituale.

Foto: (c) MARINELA BRUMAR / AGERPRES

"De teama marii sale popularităţi, a fost arestat de două ori, în septembrie 1948, în timpul unor vizite pastorale, desfăşurate chiar în timp ce se derula asaltul împotriva Bisericii Române Unite. A fost arestat pentru a treia oară, la 27.10.1948, odată cu ceilalţi episcopi greco-catolici. La 10.05.1949, Securitatea l-a ridicat din lagărul organizat la mănăstirea Căldăruşani şi l-a dus la Bucureşti, la Ministerul de Interne. Ştiind clar că nu-şi va renega credinţa catolică, Securitatea l-a maltratat în anchete dure în încercarea de a-l implica într-un proces politic", se susţine în materialul dedicat celui numit în epocă "Episcopul tinerilor".

La sfârşitul lui octombrie 1950 a fost transferat la închisoarea din Sighet. Suferind de colită cronică, fără a primi un regim alimentar adecvat sau îngrijiri medicale, a murit de foame, în aceeaşi celulă 44, la 27 iunie 1953. Avea doar 46 de ani.

Tot la Sighet a murit, la 51 de ani, şi episcopul Tit Liviu Chinezu. Nici mormântul acestuia, din acelaşi Cimitirul săracilor, nu a putut fi identificat.

Născut, de asemenea, în familia unui preot, în 1904, la Iernuţeni (Reghin), Tit Liviu Chinezu a fost numit în 1946 protopop de Bucureşti, iar în 1948, canonic al Capitlului din Blaj.

Şi el a fost arestat în noaptea de 28 spre 29 octombrie 1948, împreună cu episcopii greco-catolici şi cu alţi 25 de preoţi cu responsabilităţi în eparhiile lor. "În lagărul de la Căldăruşani a fost consacrat în secret episcop la 25.04.1949, prin mandat venit de la Nunţiatura Apostolică; şi-a oferit atunci viaţa pentru Papa. Refuzând să se lepede de Biserica sa, a fost transferat în 25.05.1950 la închisoarea cu condiţii de exterminare de la Sighet. S-a îmbolnăvit grav din pricina condiţiilor de viaţă existente acolo. Neprimind niciun fel de îngrijire medicală, boala s-a agravat; a fost izolat într-o celulă, unde a murit după câteva ore, la 15 ianuarie 1955", arată site-ul amintit mai sus.

În cimitirul închisorii, dar la Gherla, a fost înmormântat şi episcopul Alexandru Rusu. Nici în acest caz nu a putut fi identificat mormântul.

Şi el fiu al unui preot, născut în 1884 la Şăulia de Câmpie, Alexandru Rusu a fost consacrat episcop al noii Eparhii greco-catolice de Maramureş în 1931. În 1946 a fost ales de Sinodul electoral din Blaj ca prim candidat pentru funcţia de mitropolit. Papa Pius al XII-lea şi-a dat acordul pentru numire, dar regimul comunist s-a opus.

A fost arestat în dimineaţa zilei de 29 octombrie 1948. "Între 1950 şi 1954 a fost încarcerat la închisoarea din Sighet, împreună cu ceilalţi episcopi greco-catolici. După aşa-zisa eliberare din închisoare la 4.01.1955, ce a avut loc cu ocazia unei scurte perioade de 'destalinizare' (1955-1956), a fost plasat în Domiciliu Obligatoriu (D.O.) împreună cu ceilalţi doi episcopi supravieţuitori ai Sighetului (PS Ioan Bălan şi PS Iuliu Hossu), la mănăstirea Curtea de Argeş, apoi la mănăstirea Ciorogârla, iar la 13.08.1956 a fost transferat singur în D.O. la mănăstirea Cocoş. A fost rearestat la 30.12.1956. După un proces stalinist la Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Militare Cluj, a fost condamnat la închisoare pe viaţă, sub acuzaţia de înaltă trădare", arată site-ul PapaFrancisclaBlaj.

Timp de şase ani şi jumătate, Episcopul Alexandru Rusu a trecut prin închisorile de Gherla, Piteşti, Dej. Afectat de condiţiile de exterminare din închisorile comuniste, a murit de septicemie în 9 mai 1963, în "spitalul" închisorii de la Gherla, la vârsta de 79 de ani.

Născut într-un sat de lângă Blaj, Lodroman, în 1899, Vasile Aftenie a devenit în 1934 protopop de Bucureşti, iar în 1939 rector al Academiei Teologice. Un an mai târziu, a fost numit episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş şi i s-a încredinţat funcţia de vicar general pentru Bucureşti şi Vechiul Regat.

Şi Vasile Aftenie s-a numărat printre cei arestaţi în noaptea de 28 spre 29 octombrie 1948, împreună cu întregul Episcopat greco-catolic.

Potrivit informaţiilor postate pe site-ul dedicat prezenţei Suveranului Pontif la Blaj, în mai 1949 a fost despărţit de ceilalţi episcopi şi a fost încarcerat la Bucureşti, în subsolul Ministerului de Interne.

"Securitatea a încercat să-i monteze un proces politic, pentru a ascunde adevărata motivaţie a arestării, cea religioasă. În urma violenţelor fizice şi psihice suferite în timpul celor 10 luni de anchetă, la 25.03.1950 a suferit un accident cerebral (o hemipareză). Trimis la 'spitalul' închisorii Văcăreşti, a murit după alte 45 de zile, la 10.05.1950", precizează site-ul menţionat.

Vasile Aftenie a fost înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic, sub supravegherea Securităţii. În mai 2010, osemintele sale au fost deshumate, fiind momentan depuse în Biserica "Bunavestire" (Acvila) din Bucureşti.

La Cimitirul Bellu a fost înmormântat şi episcopul Ioan Bălan.

Născut la Teiuş, în 1880, a fost consacrat episcop de Lugoj în 1936.

A fost arestat odată cu ceilalţi episcopi români uniţi. A fost încarcerat în închisoarea de la Sighet, între 1950 şi 1954. "După aşa-zisa eliberare din închisoare, la 4.01.1955, cei trei episcopi greco-catolici supravieţuitori ai Sighetului, PS Iuliu Hossu, PS Ioan Bălan şi PS Alexandru Rusu, au fost plasaţi în Domiciliu Obligatoriu (D.O.). De aici, episcopul Ioan Bălan i-a încurajat pe credincioşii greco-catolici să-şi declare public apartenenţa confesională şi a susţinut reorganizarea structurilor Bisericii Române Unite în clandestinitate. Începând din august 1956, a fost izolat de ceilalţi episcopi şi plasat în D.O. la mănăstirea ortodoxă Ciorogârla, unde a rămas ultimii trei ani de viaţă", menţionează site-ul citat.

Moartea sa a survenit în august 1959, la 79 de ani. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti, de unde osemintele sale au fost deshumate, în octombrie 2013, fiind depozitate în Catedrala din Lugoj.

Cel mai cunoscut dintre episcopii martiri, primul cardinal român, Iuliu Hossu, născut în 1885 în familia preotului din Milaşu Mare, a murit la spitalul Colentina din Bucureşti la 28 mai 1970, la vârsta de 85 de ani. A fost înmormântat a doua zi după deces, la Cimitirul Bellu Catolic.

A fost o figură proeminentă în timpul evenimentelor Unirii Transilvaniei cu Regatul României, fiind cel care a dat citire, în 1 Decembrie 1918, Declaraţiei de la Alba Iulia.

A fost arestat în noaptea de 28 spre 29 octombrie 1948. Între 1950 şi 1954, a fost întemniţat la închisoarea din Sighet. În ianuarie 1955, a fost plasat în Domiciliu Obligatoriu în două mănăstiri, împreună cu ceilalţi doi episcopi supravieţuitori ai închisorii din Sighet - Ioan Bălan şi Alexandru Rusu. Începând din august 1956, a fost izolat în Domiciliu Obligatoriu la Căldăruşani vreme de aproape 14 ani. În această perioadă, în 1969, a fost făcut cardinal in pectore de Papa Paul al VI-lea.

În 7 martie 2019 s-a desfăşurat procedura de deshumare a osemintelor sale. O parte din oseminte au rămas în acelaşi mormânt, cealaltă parte fiind transferată în Eparhia de Cluj-Gherla.

La ceremonia de beatificare a celor şapte episcopi sunt aşteptaţi duminică la Blaj peste 50.000 de credincioşi. AGERPRES / (A, AS - autor: Marinela Brumar, editor: Marius Frăţilă, editor online: Ady Ivaşcu)