Un proiect didactic inedit a prins contur, zilele trecute, la Spulber, o localitate de la poalele munţilor Vrancei, unde mai mulţi elevi de clasa a IX-a de la Colegiul Naţional ''Unirea'' din Focşani au ajuns pentru a da viaţă unui roman din bibliografia şcolară obligatorie.

Cine nu îşi mai aminteşte de "Baltagul", romanul lui Mihai Sadoveanu, care a încântat sau, dimpotrivă, a "terorizat" generaţii întregi de liceeni, ce au trebuit să-l citească, vrând nevrând, din scoarţă în scoarţă? Personajul principal, Nechifor Lipan, pleacă la Dorna în preajma sărbătorii Sfântului Dumitru pentru a cumpăra nişte oi de la ciobanii de pe Rarău, dar atunci când acesta nu se mai întoarce acasă, Vitoria Lipan, cuprinsă de gânduri negre, pleacă pe urmele sale. Şi nu îi ia mult timp să înţeleagă că bărbatul său fusese omorât, să îi găsească pe cei responsabili şi mai ales să îi dea pe mâna justiţiei.

Astăzi, munca unui profesor de limba română nu e deloc uşoară atunci când trebuie să-şi convingă elevii să citească romanul, iar "ameninţarea" cu nota nu mai reprezintă demult o soluţie. Cristina Chiriac, profesor de la Colegiul Naţional "Unirea" din Focşani, a găsit însă o metodă inedită de a-i apropia pe tineri de cărţi atunci când a realizat că vechile metode nu mai dau rezultate.

"Din postura de profesor, în cazul în care predai literatură, te izbeşti de această reticenţă la cititul literaturii româneşti, având în vedere că e vorba de romane care vizează lumea veche, tradiţiile pe care ei nu le mai înţeleg pentru că nu mai au contact cu ele şi le văd ca pe nişte treburi fantastice. Şi atunci începi ca profesor mai învechit să le trânteşti note proaste să se apuce de citit, le dai lucrări de control etc. În momentul în care aplici metoda asta, şi am aplicat-o ani de-a rândul, la un moment dat începi să îţi pui semne de întrebare. Ce fel de meserie e asta? Vin la şcoală şi, în loc să am o relaţie superbă cu ei, mă îndepărtez de ei, ajung să mă urască", a declarat, pentru AGERPRES, profesorul Cristina Chiriac.

Propunerea de a îmbina lectura cu filmul a venit chiar din partea elevilor şi, astfel, a prins contur un proiect frumos, concretizat printr-o primă experienţă de filmare a romanului "Baltagul", la Spulber.

"Propunerea a venit chiar din partea lor şi iniţial m-am gândit că vor să scape de citit, dar apoi am ajuns la concluzia că ar putea să iasă ceva frumos. Şi a ieşit. A fost prima clasă care a făcut filmările. Acum am ecranizat 'Baltagul' de Mihail Sadoveanu şi de aceea şi locaţia aleasă, satul Spulber. Aveau nevoie de o râpă pentru a filma acolo, aveau nevoie de tradiţii. A fost ceva superb. Am văzut că lucrurile sunt savurate de ei şi m-au îmbiat şi pe mine", a povestit profesorul de limba română.

Elevii au mărturisit că nu a fost uşor să intre în pielea personajelor, dar mulţi şi-au rupt din timpul lor pentru a pregăti acest proiect cu seriozitate. Rolurile au fost bine împărţite, de la actori, regizor, cameraman, echipa tehnică etc. Singuri au trebuit să găsească cele mai bune soluţii de filmare, cele mai bune cadre, să adapteze replicile acolo unde a fost cazul. Iar unii au renunţat chiar şi la mici cochetării de dragul artei. Sorana, eleva care a intrat în pielea personajului principal, Vitoria Lipan, a trebuit să renunţe, de exemplu, la manichiură, pentru că roşul de pe unghii ar fi contrastat cu personajul interpretat de ea.

"A fost aproape o lună de muncă înainte, destul de mult. La Spulber am făcut vreo şapte ore de filmare şi pot să spun că a fost dificil, dar a fost şi o experienţă pe care nu o vom uita cu siguranţă niciodată. Proiectul a ţinut foarte mult de lucrul în echipă şi de o bună comunicare între noi şi sunt sigură că asta o să ne ajute şi pe viitor. A fost prima experienţă de acest fel, dar sunt sigură că la viitoarele proiecte o să ne fie mult mai uşor", a povestit Sorana Staicu.

Vlad Chiriac a fost sufletul proiectului. De loc din Spulber, el a fost cel care le-a propus colegilor să vină în micul sat de la poalele munţilor pentru a filma scenele romanului. Implicarea acestuia a fost totală. Şi nu doar a lui personal. Tânărul şi-a implicat în acest proiect părinţii, dar şi mai multe persoane din comunitate, care le-au asigurat tinerilor recuzita necesară filmărilor, de la costume tradiţionale, la cal şi căruţă, ba chiar şi bucatele de pe masa praznicului de înmormântare, astfel încât lucrurile să fie cât mai autentice.

Mama lui Vlad, profesoară de matematică la şcoala din Spulber, i-a aşteptat pe elevi cu sarmale, pilaf şi cozonaci făcuţi pe vatră. A făcut rost de cal, pentru că personajul Vitoriei Lipan mergea pe cal, a găsit chiar şi câinele lui Nechifor Lipan, care rămăsese de izbelişte după moartea stăpânului şi care trebuia văzut şi filmat.

Vlad spune că a dorit să-şi aducă colegii mai aproape de lumea rurală, cu tradiţiile şi obiceiurile ei.

"Am vrut să arat şi celorlalţi colegi care nu au descoperit vechile tradiţii şi obiceiuri că putem în continuare să privim spre trecut. În lumea în care noi trăim astăzi, totul este haotic şi nu mai ţinem cont uneori de lucrurile importante. În sate precum Spulber, lumea gândeşte diferit şi participă la multe evenimente şi activităţi tradiţionale, care sunt determinante pentru ei. E important să înţelegem ce au făcut strămoşii noştri", a spus Vlad.

Elevul povesteşte că toţi colegii săi au luat acest proiect în serios şi nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării.

"Nu aş fi putut face însă nimic fără ceilalţi colegi, care au luat lucrurile foarte în serios. Pe parcursul pregătirilor pentru film, am organizat repetiţii, tot timpul nostru liber ni l-am dedicat acestui film, pe o perioadă destul de lungă. Ba chiar uneori, în loc să învăţăm pentru unele lucrări şi teste, ne-am organizat timpul pentru film. Am mai fost la Spulber înainte de filmări cu nişte colegi, am inspectat zona şi am ales locurile. Am filmat într-o râpă, în apropierea bisericii, la o casă cu prispă, pentru că ne trebuiau motive tradiţionale, pe platou, unde am filmat praznicul. A fost dificil să intrăm în pielea personajelor, dar zic că ne-am descurcat", a povestit Vlad.

Experienţa a fost inedită atât pentru elevi, cât şi pentru localnicii satului. Într-un prim moment, au fost priviţi cu uşoară neîncredere de săteni, mai ales când alaiul de tineri a ajuns în cimitir, unde lumea ieşise la morminte de Paşte. Mai apoi, când au înţeles despre ce este vorba şi că intenţiile sunt dintre cele mai bune, sătenii le-au făcut loc printre ei, bucuroşi chiar că pot da o mână de ajutor tinerilor inimoşi.

Cimitirul înţesat de lume a devenit astfel platou de filmare. Tinerii au rugat preotul satului să-i lase să ţină de coliva unei femei, pentru că se auzea sunetul de clopot, iar cadrul se potrivea perfect cu scena înmormântării lui Nechifor Lipan.

Rolul preotului din roman a fost jucat de un elev al cărui tată este preot în viaţa de zi cu zi. Elevul povesteşte că, pentru a intra în pielea personajului, a trebuit să apeleze şi la sprijinul părintelui său.

"Rolul îmi era destul de cunoscut pentru că şi tatăl meu este preot. Dar a fost destul de greu şi a trebuit să repet mult. Am apelat şi la tatăl meu, care m-a ajutat citindu-mi replicile ca şi cum le-ar fi zis el. Am câştigat în această perioadă o experienţă minunată pe care nu o să o uit niciodată, alături de colegii mei şi doamna profesoară", a povestit Tudor Iulian Băeşu.

Regizorul desemnat al acestui proiect, Doriana Dumitrescu, a spus că, dacă ar lua totul de la capăt, tot "Baltagul" ar fi alegerea ei, pentru că reprezintă "o reîntoarcere la tradiţii".

"Dacă ar fi să o iau de la capăt cu această experienţă, aş alege tot 'Baltagul', pentru că este o reîntoarcere la tradiţii. În ziua de azi, tradiţiile sunt uitate, deşi ele sunt foarte importante. Aşa aflăm cum era viaţa atunci, aflăm despre modul în care au crescut bunicii şi părinţii noştri. Cu greu reuşim astăzi să înţelegem această lume, dar cred că o privire în trecut ne ajută şi pentru viitor. Nemaivorbind că, prin aceste proiecte, ne dezvoltăm şi creativitatea. Proiectul nu a fost simplu, dar am fost ajutată de colectiv. Ei au fost principalele unelte ale procesului de regizare şi, fără ajutorul lor, nu aş fi reuşit", a declarat Doriana.

Proiectul va continua şi la alte clase de la "Unirea", fiind imaginat sub forma unui concurs între clase, cu juriu, care se va desfăşura la finele anului şcolar, în sala de festivităţi a colegiului. Cărţile alese sunt tot cele din bibliografia şcolară obligatorie.

"La o clasă de clasa a XI-a, unde se studiază opera eminesciană, proiectul va consta în ecranizarea prieteniei dintre Creangă şi Eminescu, inclusiv episodul de dragoste dintre Eminescu şi Veronica Micle, cu fragmente din critica literară a lui Titu Maiorescu. La clasa a X-a, unde s-a studiat 'Moara cu noroc' a lui Slavici, va fi reinterpretată scena de judecată. Altă clasă de-a X-a va avea de pus în scenă romanul 'Ion', unde tinerii vor trebui iarăşi să găsească locaţie adecvată, o zonă plină de tradiţii", a spus profesorul.

Impresia generală după o zi de muncă a fost una pozitivă, atât pentru elevi, cât şi pentru cei din comunitate, care au devenit, cu sau fără voia lor, parte integrantă a proiectului despre care profesorul Cristina Chiriac spune că este astăzi unul dintre puţinele mijloace prin care elevii mai pot fi motivaţi să citească.

"Elevii nu mai sunt cei de altădată. Din cauza internetului, ei nu mai pot 'gusta' o carte. Măcar aşa să reuşim să-i motivăm. Am vorbit şi cu o prietenă, profesoară de limba română la Arad, care va începe şi ea un astfel de proiect în şcoală", a spus Cristina Chiriac.

Acest gen de proiect, prin care se încearcă atragerea elevilor către lectură, nu este singular în Vrancea. În luna mai, la Focşani va avea loc "Boovie", un festival concurs cu peste 1.000 de participanţi din toată ţară, elevi de gimnaziu şi liceu, care au de făcut un trailer după o anumită carte, fără a se povesti însă cartea, scopul fiind acela de a stârni şi interesul celorlalţi pentru citit. AGERPRES/(A - autor: Dana Lepădatu, editor: Oana Popescu, editor online: Gabriela Badea)