#Mediul şi Apele/ Apa subterană - resursa de importanţă strategică aflată pe lista finanţărilor prin PNRR
Ziua Mondială a Apei din acest an se va concentra pe ideea de valorizare a apei, o temă de interes ce aduce în prim plan importanţa uneia dintre cele mai importante resurse a vieţii. În acest context, specialiştii Administraţiei Naţionale "Apele Române" au întocmit un ghid pentru ceea ce semnifică apele subterane, de ce sunt considerate de importanţă strategică şi cum ar trebui să fie protejat acest tip de resursă.
Pe acest fond, autorităţile anunţă investiţii pentru managementul apelor în valoare de 1,46 miliarde de lei, bani ce proveni prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR).
Apa subterană şi impactul asupra calităţii ecosistemului
Într-o primă fază este important să ştim ce este apa subterană, şi anume că aceasta este cea care se acumulează şi curge prin stratele de roci poroase şi permeabile de tipul nisipurilor şi pietrişurilor numite acvifere, aflate la diferite adâncimi în subsol. În funcţie de adâncimile la care se găsesc rocile în care se acumulează şi curge apa, apele subterane se clasifică în ape subterane freatice (de mică adâncime) şi ape subterane de adâncime, explică specialiştii ANAR.
Conform definiţiei de caz, apa subterană reprezintă o sursă de importanţă strategică şi mai greu de poluat (mai puţin susceptibile la poluare) decât apele de suprafaţă, pentru că stratele acvifere sunt parţial protejate prin stratele acoperitoare de pătrunderea substanţelor poluatoare, curgerea apelor subterane este lentă, ajungerea substanţelor poluatoare în apa subterană este un proces de durată. Intervalul de timp scurs între momentul pătrunderii poluatorului în subsol şi momentul ajungerii lui în apa subterană depinde de grosimea, permeabilitatea şi caracteristicile chimice ale straturilor acoperitoare stratului acvifer, iar în intervalul de timp necesar poluatorului să ajungă în apa subterană se poate interveni pentru împiedicarea poluării.
În ceea ce priveşte modalitatea prin care apa subterană poate fi captată, experţii din domeniu susţin că acest lucru se face atât la nivel individual, cât şi în sistem centralizat prin foraje/puţuri/ fântâni, izvoare şi drenuri.
"La nivel individual, în gospodării, apa subterană este captată prin puţuri sau fântâni de mică adâncime fiind utilizată apa subterană freatică (termenul popular fiind pânza freatică) sau prin izvoare. În sistem centralizat, apa subterană este captată prin foraje de mică adâncime, foraje de adâncime, drenuri şi izvoare. În funcţie de necesarul de apă (volumul/debitul necesar) se realizează captări mari formate din mai multe foraje, drenuri sau izvoare care se colectează prin sisteme de aducţiune şi se distribuie consumatorilor casnici sau industriali prin reţele locale", explică ANAR.
Potrivit sursei citate, în România, apa subterană este utilizată, în principal, în scopul alimentării cu apă a populaţiei, urmând activitatea agro-zootehnică şi industrială, iar gestionarea acesteia urmează aceleaşi etape ca pentru apele de suprafaţă. Faptul că nu este la vedere, face mai dificilă atât caracterizarea, evaluarea dar şi stabilirea măsurilor pentru atingerea obiectivelor de mediu. De asemenea, există o interdependenţă între apele subterane şi ecosistemele terestre şi acvatice. Astfel, având în vedere că sistemele de ape de suprafaţă sunt alimentate de apele subterane, efectul activităţilor umane asupra apelor subterane va avea de fapt impact asupra calităţii ecosistemelor acvatice şi a ecosistemelor terestre direct dependente, dacă aşa-numitele reacţii de atenuare naturală (biodegradarea în sol şi subsol) nu sunt suficiente pentru a îndepărta poluanţii.
"În ciuda restricţiilor de distanţare socială şi a vremurilor grele pe care le traversăm, continuăm şi în 2022 tradiţia de a marca această zi atât de importantă. Cu acest prilej şi în acord cu tematica mondială din acest an ("Apa subterană: Să facem invizibilul vizibil!"), îmi doresc să "aducem" la suprafaţă o comoară ascunsă, dar atât de importantă pentru menţinerea vieţii noastre şi a ecosistemelor terestre şi acvatice deopotrivă. Când vorbim despre apă, mulţi văd şi se gândesc la râuri şi lacuri, dar noi, gospodarii apelor, suntem datori să le reamintim oamenilor cât de mult contează apa pe care nu o văd şi care se întinde sub picioarele lor. Aceasta trebuie protejată, atât ca resursă de apă destinată populaţiei şi altor utilizări, cât şi pentru rolul esenţial pe care îl are în ciclul hidrologic prin menţinerea zonelor umede ca surse de alimentare a freaticului", consideră directorul general "Apele Române", Gabriel Francisc Ştika.
Monitorizarea cantitativă a corpurilor de apă
Datele centralizate relevă faptul că, la nivel naţional, au fost delimitate şi caracterizate 143 de corpuri de apă subterană, dintre care 115 corpuri de apă subterană sunt freatice şi 28 de adâncime.
"La nivel naţional, în cadrul Administraţiei Naţionale "Apele Române" şi, la nivel regional, în cadrul celor 11 Administraţii Bazinale de Apă există o preocupare pentru monitorizarea şi gospodărirea unitară şi coerentă a apelor subterane. Pentru cunoaşterea cât mai corectă a apelor subterane se realizează monitorizarea cantitativă şi calitativă a apelor subterane ca suport pentru o gestionare judicioasă prin intermediul captărilor (foraje de freatic, foraje de adâncime şi izvoare) din Reţeaua Hidrogeologică Naţională dar şi a captărilor de apă folosite pentru alimentarea cu apă a populaţie, în scop industrial, pentru agricultura, zootehnie, piscicultură de persoane fizice şi juridice. La nivel naţional, monitorizarea cantitativă a apelor subterane freatice şi de adâncime s-a realizat în mod continuu începând cu anul 1963 până în prezent prin captările Reţelei Hidrogeologice Naţionale", subliniază raportul de specialitate.
În cursul anului 2020, monitorizarea cantitativă s-a realizat prin măsurători periodice şi ale adâncimii nivelului apei subterane în 2.850 de foraje de freatic, respectiv 91 foraje de adâncime, şi ale debitului în 121 de izvoare. Totodată, numărul secţiunilor monitorizate din punct de vedere chimic este de 1.573 puncte de monitorizare (foraje şi izvoare) sunt grupate astfel: 1.439 puncte de monitorizare ce aparţin reţelei naţionale hidrogeologice; 127 foraje de exploatare/izvoare aparţin terţilor şi foraje de urmărirea poluării; şapte fântâni de urmărirea poluării cu nutrienţi (din cadrul proiectului Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienţi).
"În cadrul Planurilor de Management Bazinale şi actualizările acestora, specialiştii Apelor Române realizează evaluarea cantitativă şi calitativă a stării corpurilor de apă subterană, inclusiv analiza presiunilor antropice la care sunt supuse şi care pot conduce la deteriorarea stării bune a apelor subterane. În calitate de administratori ai resurselor de apă, căutăm să identificăm cele mai bune soluţii şi măsuri pentru a preveni, limita poluarea şi suprautilizarea acestora. Să nu uităm că procesul de refacere a apelor subterane poluate şi de readucere a acestora la o calitate bună este mult mai lent şi costisitor decât cel al apelor de suprafaţă. De aceea, este imperativ necesar să ne corectăm comportamentul şi atitudinea faţă de apă prin practici sănătoase şi prietenoase cu mediul.
În faţa unui viitor aflat sub incertitudinea schimbărilor climatice, apa subterană se constituie într-o rezervă strategică pe care trebuie să o respectăm ca o componentă dintr-un întreg din care şi noi facem parte", a afirmat şeful ANAR.
În urma acţiunilor de monitorizare, prin aplicarea metodologiei de evaluare a corpurilor de apă subterană, în perioada 2018 - 2020 situaţia celor 141 de corpuri de apă subterană monitorizate se prezintă astfel: 129 corpuri se aflau în stare chimică bună, iar 12 de corpuri de apă subterană în stare chimică slabă (datorită concentraţiilor de nitraţi/azotaţi).
ANAR menţionează că, în ceea ce priveşte poluarea apelor freatice cu azotaţi, depăşiri ale standardului de calitate la acest indicator s-au înregistrat pentru 209 de foraje, ceea ce reprezintă 13,29% din totalul forajelor monitorizate, in perioada 2018 - 2020.
"Factorii cu potenţial major de poluare care pot afecta calitatea apei subterane sunt reprezentaţi de: produsele chimice (îngrăşăminte, pesticide utilizate în agricultură ce provoacă o poluare difuză greu de depistat şi prevenit), deşeurile menajere şi produsele rezultate din zootehnie, necorelarea creşterii capacităţilor de producţie şi a dezvoltării urbane cu modernizarea/extinderea lucrărilor de canalizare şi realizare a staţiilor de epurare, exploatarea necorespunzătoare a staţiilor de epurare existente, lipsa unui sistem organizat de colectare, depozitare şi gestionare a deşeurilor şi a nămolurilor provenite de la epurarea apelor uzate industriale, produsele petroliere, produsele rezultate din procesele industriale. Poluarea freaticului este cel mai adesea un fenomen aproape ireversibil având consecinţe importante asupra folosirii rezervei subterane la alimentarea cu apă în scop potabil, depoluarea surselor de apă din pânza freatică fiind un proces foarte anevoios", sunt de părere reprezentanţii de la "Apele Române".
Măsuri de protecţie pentru corpurile de apă subterană
Referitor la tipurile de măsuri aplicate corpurilor de apă subterană, în România, se vizează în principal: extinderea/construcţia de reţele de canalizare (în special în localităţile rurale), modernizarea/construcţia staţiilor de epurare, inclusiv gestionarea corespunzătoare a nămolului de epurare rezultat, gestionarea corespunzătoare a deşeurilor (pentru localităţi); stocarea/depozitarea şi utilizarea corespunzătoare a gunoiului de grajd, respectiv a îngrăşămintelor chimice şi a pesticidelor (pentru activităţile agricole); depozitarea corespunzătoare a materiilor prime, auxiliare şi deşeurilor (pentru activităţile industriale).
Toate aceste proceduri se realizează având la bază şi Directiva Nitraţi, document prin care se solicită statelor membre UE să desemneze ca zone vulnerabile toate suprafeţele de teren cunoscute de pe teritoriul propriu, care drenează în ape - inclusiv în ape subterane afectate de poluarea cu nitraţi, sau pe cale de a fi afectate.
În plus, instituirea zonelor de protecţie pentru captările de apă subterană pentru utilizarea în scop potabil se realizează conform cu prevederile Legii apelor, a HG nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică, precum şi a Ordinului nr. 1278/2011 pentru aprobarea instrucţiunilor privind delimitarea zonelor de protecţie sanitară şi a perimetrului de protecţie hidrogeologică.
"Deţinătorii şi/sau operatorii de servicii de apă ai captărilor, construcţiilor şi instalaţiilor, aflate în funcţiune, au obligativitatea legală de a institui zonele de protecţie (cu regim sever sau cu regim de restricţii, precum şi perimetre de protecţie hidrogeologică). În zonele de protecţie pentru captările de apă pentru potabilizare existente, se impun măsuri de interdicţie a unor activităţi precum şi măsuri de utilizare cu restricţii a terenului, pentru prevenirea riscului de contaminare sau de impurificare a apei, ca urmare a activităţii umane, economice şi sociale", conform ANAR.
De asemenea, în zonele de protecţie sanitară cu regim sever este interzisă orice amplasare de folosinţă sau activitate care ar putea conduce la contaminarea sau impurificarea surselor de apă. Astfel, sunt interzise toate activităţile prevăzute pentru zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie, precum şi alte măsuri restrictive: amplasarea de construcţii sau amenajări care nu sunt legate direct de exploatarea sursei şi a instalaţiilor; deversarea de ape uzate, chiar dacă sunt epurate; irigarea cu ape care nu au caracteristici de potabilitate; culturile care necesită lucrări de îngrijire frecventă sau folosirea tracţiunii animale.
Domeniul apelor primeşte investiţii prin PNRR
În contextul în care se vorbeşte din ce în ce mai mult despre dezvoltare durabilă şi despre o exploatare durabilă a resurselor, autorităţile promit investiţii substanţiale în domeniul apelor.
"Niciodată nu trebuie să uităm că apa este o resursă limitată. Suntem obligaţi toţi - fiecare persoană, fiecare instituţie - să depunem toate eforturile pentru a proteja apa şi să învăţăm să o utilizăm într-un mod durabil. Avem şi o veste bună. Specialiştii din domeniul apelor vor avea mult de lucru în perioada următoare. O componentă foarte importantă a Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă se referă la Managementul apei. Avem un buget de 1,462 miliarde euro şi multe reforme de implementat. Astfel, ca urmare a investiţiilor, se vor realiza, printre altele:1.600 de kilometri de reţele de apă - în localităţi cu peste 2.000 de locuitori, 2.500 de kilometri de reţele de canalizare în localităţi cu peste 2.000 de locuitori şi 400 de kilometri de reţele de canalizare în cele cu mai puţin de 2.000 de locuitori, conectarea a 88.400 de gospodării la reţele de apă şi canalizare prin programul naţional Prima conectare la apă şi canalizare. De asemenea, cel puţin 510 de kilometri de linii de apărare împotriva inundaţiilor vor fi reabilitate în conformitate cu Directiva privind inundaţiile şi cu Strategia naţională pentru gestionarea riscului de inundaţii", a declarat ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Barna Tanczos, cu ocazia Zilei Mondiale a Apei 2022.
Potrivit oficialului, există o legătură strânsă între apele de suprafaţă şi cele subterane, iar poluarea acestora reprezintă un pericol.
"Astăzi vorbim din ce în ce mai mult de dezvoltare durabilă, de exploatare durabilă a resurselor. Este adevărat, că la nivel de public larg, tema apelor subterane nu este prea des abordată. Două pericole majore pot atenta la calitatea sau chiar la existenţa apelor subterane. Unul este pericolul poluării, celălalt schimbările climatice. În diverse ocazii, mai ales atunci când a fost în discuţie depozitarea ilegală a deşeurilor, am atras atenţia că acestea pot duce la poluări grave ale apei subterane din zonă. La fel cum la fel de grave pot fi poluările provocate de unele substanţe utilizate în agricultură. Aceste substanţe chimice intră în pământ, apoi când plouă sau când sunt inundaţii sunt transportate de apă spre interiorul pământului şi ajung în apele subterane. Aş aminti depozitarea gunoiului de grajd. Nitriţii sunt foarte periculoşi pentru sănătatea oamenilor, pot fi chiar fatali, dacă ajung în pânza de apă freatică şi de aici în fântâni", a spus Tanczos.
Acesta a adăugat că Ministerul Mediului derulează un proiect prin intermediul căruia fermierii sunt învăţaţi şi ajutaţi concret în ceea ce priveşte depozitarea corectă a acestor deşeuri, prin construirea de platforme de depozitare. AGERPRES/(AS - autor: Daniel Badea, editor: Nicoleta Gherasi, editor online: Adrian Dãdârlat)
Citeşte şi:
"It's today; My favorite day''/ 22 martie - Ziua mondială a apei
22 martie - Ziua mondială a apei (ONU)
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - [email protected].