Cine are ocazia să petreacă sărbătorile Crăciunului în zona Sovejei va descoperi pe masa de Crăciun a localnicilor Moşii de iarnă, un preparat culinar inventat în vremurile de demult din dorinţa de a nu risipi nimic din măruntaiele porcului.

"Sovejenii au început să facă acest fel de mâncare, unic în zonă, din dorinţa de a nu risipi nimic din măruntaiele porcului, de a folosi tot ce se putea şi astfel au inventat acest preparat, pe care, de-a lungul timpului, l-au îmbunătăţit. Cu siguranţă au făcut tot felul de teste şi încercări până când reţeta a devenit ceea ce cunoaştem noi astăzi. Pentru că sovejeanul, din orice a avut la îndemână, a încercat să facă ceva, să îi dea o formă şi să îl pună în valoare. Sovejenii au fost şi sunt foarte inventivi şi atunci, de-a lungul timpului, această inventivitate a lor a dat roade. Aşa erau bătrânii, aceasta era mentalitatea lor, de a folosi toate resursele aflate la îndemâna lor, în gospodărie, pe lângă casă. Totul trebuia folosit cumpătat", a declarat, pentru AGERPRES, referentul cultural al Primăriei Soveja, Elena Ţuţui.
 

Poate că şi astăzi fiecare gospodină îmbunătăţeşte în felul ei reţeta preparatului, dar din acesta nu lipsesc în niciun caz plămânul porcului proaspăt tăiat de Crăciun, "sângeretele" şi slăninuţa.

"Reţeta Moşilor de iarnă este foarte simplă. Se prepară din plămânul porcului, care se pune la fiert într-un ceaun, alături de o bucată de carne de porc, dar nu orice bucată, ci o parte din muşchiul de la gât, aşa-numit 'sângerete', circa jumătate de kilogram, precum şi o bucată de muşchi de la picior. Se fierb cu mai multe condimente, sare, boabe de piper, foi de dafin şi boabe de ienibahar, după gustul fiecăruia. Separat, o bucată de slănină se taie cubuleţe şi se pune la topit până se rumeneşte un pic, moment în care se adaugă două cepe tăiate cubuleţe, care se călesc în uleiul rezultat din topirea slăninei. Într-o altă oală, se fierb două căni de orez. Toate se dau la răcit. Fiertura de plămân şi carne se toacă mărunt. Astăzi, gospodinele o toacă folosind roboţii de bucătărie, dar în vremurile de altădată carnea era tocată cu securica, mărunt. Tocătura se amestecă apoi cu ceapa călită, slănina şi orezul şi se adaugă alte condimente, după gust. Compoziţia trebuie să aibă o consistenţă solidă şi să nu fie foarte grasă. Acest conţinut se bagă în intestinul gros al porcului, care în prealabil a fost bine curăţat şi spălat, şi se leagă la capete cu sfoară. Se pune la fiert în aceeaşi zeamă în care a fost fiartă carnea. Se fierb foarte puţin, pentru ca intestinul să nu se spargă şi conţinutul să se împrăştie. Moşii de iarnă sunt gata. Se dau la rece şi se servesc la masa de Crăciun fie încălzit, fie rece, ca aperitiv", a explicat Elena Ţuţui.
 

Tot aceasta ne-a mărturisit că, în timp, tradiţia s-a schimbat, odată cu vremurile, dar bătrânii ţin în continuare cont de rânduiala bisericească.

"Tradiţia spune că acest preparat se servea după Crăciun. Altădată, bătrânii din Soveja obişnuiau să ţină tot postul, iar porcul se tăia în a treia zi de Crăciun, aşa că acest preparat se servea undeva între Crăciun şi Anul Nou. Astăzi, porcul se taie înainte, ca să aibă carne şi în zilele Crăciunului. Cu toate acestea, bătrânii care taie porcul împreună cu copiii lor obişnuiesc să ţină încă tot postul, pentru a se spovedi şi împărtăşi de Crăciun. Astfel că doar de Crăciun vor mânca din carne", ne-a spus Elena Ţuţui.
 

Alături de Moşii de iarnă, sovejenii mai pun pe masa de Crăciun şi alte preparate tradiţionale. Printre acestea, slănină fiartă şi afumată, muşchi de porc afumat la butoi de fier cu flacără, nu cu fum, un alt preparat specific al zonei, toba, cârnaţii proaspăt preparaţi, sarmalele sau friptura făcută în ceaun sau la tigaie. Nu lipseşte ciorba din oase de porc, afumate sau proaspete, după gustul fiecăruia. Şi în niciun caz, de pe masa de Crăciun, nu lipsesc cozonacul şi nici plăcinta poale-n brâu făcută cu brânză de vaci de casă. AGERPRES/ (A - autor: Dana Lepădatu, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Gabriela Badea)

* Sursa fotografiilor: (c) Arhiva personală Elena ŢUŢUI