Poet, prozator, gazetar şi eseist, George Arion s-a născut în ziua de 5 aprilie 1946, la Tecuci.

Este licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1965-1970), potrivit "Dicţionarului general al literaturii române" (Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2004).

A debutat cu versuri în revista "Contemporanul" (1966), iar prima sa carte, "Copiii lăsaţi singuri", cuprinzând tot poezii, a apărut în 1979.

Colaborează la "România literară", "Contemporanul", "Vatra", "Suplimentul literar-artistic al Scânteii tineretului", uneori sub pseudonimul George Mareş, arată "Dicţionarul scriitorilor români" (Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995). Începând cu anul 1974 este redactor la revista "Flacăra", secţia cultură, pentru ca în 1990 să devină director al publicaţiilor "Flacăra".

Deşi a debutat ca poet, s-a remarcat apoi prin publicistică, mărturie fiind cele trei volume de "Interviuri", apărute în perioada 1979-1987.

A mai publicat versuri - "Amintiri din cetatea nimănui" (1980), "Traversarea" (1997), eseul "Alexandru Philippide sau Drama unicităţii" (1982). Din publicistica sa mai menţionăm: "Viaţa sub un preşedinte de regat" (1997), "O istorie a societăţii româneşti contemporane în interviuri" (realizate între 1975-1999), în două volume, "Linişte! Corupţii lucrează pentru noi" (2003).

Vocaţia sa s-a dovedit a fi romanul poliţist, aşa cum reiese din scrierile: "Atac în bibliotecă" (1983), "Profesionistul. Ţintă în mişcare" (1985), "Trucaj" (1986), "Pe ce picior dansaţi" (1990), "Crimele din Barintown" (1995), "Nesfârşita zi de ieri" (1997), "Detectiv fără voie" (integrala Andrei Mladin) (2001), "Cameleonul" (2001), "Anchetele unui detectiv singur" (2003), "Spioni în arşiţă" (2003), "Necuratul din Colga" (2004), "Crime sofisticate" (2009), "Fortăreaţa nebunilor" (2011), "Sufocare" (2012), "Insula cărţilor" (2014), "Însoţitorul lui Iisus" (2016), "Maestrul fricii" (2017), "Trimisul special" (2018), "Umbrele din Ada Kaleh" (2019), "Mâna care închide ochii" (2020).

Cărţile lui George Arion au fost traduse în engleză, franceză, rusă şi macedoneană, conform http://crimescenepress.ro/.

George Arion a semnat, de asemenea, scenariile filmelor "Enigmele se explică în zori" (1989) şi "Atac în bibliotecă" (1992) şi al serialului TV "Detectiv fără voie" (2001). Totodată, este autorul unui libret de operă şi al mai multor piese poliţiste.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, preşedintele Fundaţiei "Premiile Flacăra" şi preşedinte al Romanian Crime Writers's Club. Creaţia sa a fost răsplătită cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1985, 1995, 1999). La 7 noiembrie 2012, cu prilejul Salonului de carte juridică, civică, poliţistă şi administrativă al MAI, a primit un premiu din partea Editurii MAI, pentru creaţia emblematică în literatura de gen. În 2013, Asociaţia Naţională a Detectivilor din România i-a acordat titlul de Detectiv de onoare, notează http://crimescenepress.ro/. AGERPRES/(Documentare - Doina Lecea, editor: Cristian Anghelache, editor online: Adrian Dãdârlat)