Europa, unul dintre cei mai interesanţi sateliţi ai planetei Jupiter din perspectiva condiţiilor pentru existenţa vieţii, a dispus de suficientă căldură internă pentru a avea un interior stratificat şi un ocean sub calota de gheaţă care acoperă acest satelit, conform unui nou studiu prezentat miercuri, în cadrul Conferinţei anuale Goldschmidt din domeniul geochimiei, transmite joi Space.com.

Mohit Melwani Daswani, planetolog la NASA's Jet Propulsion Laboratory din California, a coordonat o echipă care a analizat datele adunate de misiunea Galileo. Începând de la jumătatea anilor '90, sonda Galileo a studiat planeta Jupiter şi lunile sale timp de 8 ani, descoperind că sub calota glaciară a Europei se află un ocean global de apă în stare lichidă.

Echipa lui Daswani a descoperit că un fenomen care produce stratificare, denumit proces de diferenţiere, ar putea sta la originea acestui ocean din subsolul Europei.

Europa dispune de o serie de caracteristici considerate cheie pentru o lume în care să poată apărea viaţa, a declarat Daswani pentru Space.com într-un interviu. Descoperirile lui Daswani ar putea avea implicaţii pentru studierea posibilităţii apariţiei vieţii şi pe alte planete sau sateliţi, chiar şi din afara Sistemului Solar. Cercetătorii speră ca următoarele misiuni, aşa cum va fi Europa Clipper, aparţinând NASA, ce urmează să fie lansată în acest deceniu, vor oferi răspuns la întrebarea dacă pe Europa poate sau nu să existe viaţă.

Echipa lui Daswani a descoperit dovezi ale unui semn promiţător pentru posibilitatea existenţei vieţii: oceanul subglaciar al Europei ar putea fi rezultatul descompunerii mineralelor care conţineau apă din interiorul acestui satelit. Acest proces s-ar fi produs în cursul diferenţierii - în care interiorul Europei a fost "separat în straturi distincte, similar unei cepe", a explicat el.

"Interiorul Europei este mult mai dens decât straturile exterioare. Acest lucru ne spune deja ceva foarte important despre o proprietate a istoriei şi geologiei Europei: probabil că a trecut printr-o fază foarte fierbinte care a făcut posibilă producerea procesului de diferenţiere", conform lui Daswani. Această căldură interioară ridicată din trecut face şi ca şansele ca în prezent Europa să dispună de un nivel de căldură internă suficient pentru a-şi păstra oceanul lichid subglaciar să fie mari.

Sursa acestei călduri ar putea fi descompunerea elementelor radioactive din interiorul acestui corp cosmic, sau un alt fenomen, unul de disipare mareică, provocat de interacţiunea cu Jupiter şi cu sateliţii mari ai acestuia din apropiere, sau poate că amândouă.

Acest proces de diferenţiere s-a produs atât pe Pământ cât şi pe Marte. "Europa este suficient de mare pentru a trece de asemenea prin acest proces", conform lui Daswani.

Desigur că nu există o conexiune directă între procesul de diferenţiere şi posibilitatea apariţiei vieţii, dar Daswani susţine că acest proces de descompunere a mineralelor prin căldură care duce la apariţia oceanelor nu este unic pentru Europa. Urmărind procesele care au dus la formarea oceanului subglaciar al Europei, cercetătorii pot înţelege, spre exemplu, dacă o anumită exoplanetă ar putea avea un ocean, pentru că aceste procese ar putea reprezenta modul în care oceanele apar pe planetele şi sateliţii din Sistemul Solar dar şi din alte sisteme stelare.

Satelitul vecin cu Europa, Ganymede, ar putea avea de asemenea un interior diferenţiat şi ar putea fi similar Europei din acest punct de vedere. Desigur că există şi excepţii, aşa cum este Enceladus, unul dintre sateliţii lui Saturn, care este un corp mult mai mic decât Europa şi nu avea cum să îndeplinească aceleaşi condiţii de căldură internă. "Ştim acest lucru pentru că densitatea lui Enceladus este mult mai mică decât cea a Europei. În consecinţă, oceanul lui Enceladus este probabil rezultatul unor procese diferite", conform lui Daswani.

Desigur că viaţa are nevoie şi de altceva decât de apă pentru a exista. "Viaţa este chimie. Viaţa dobândeşte energie din procese chimice, care pot fi reduse la modul în care se comportă electronii", conform lui Steve Mojzsis, geolog la Universitatea din Colorado, care nu a participat la noul studiu. Schimbul de electroni produce energie, iar acest tip de energie este folosită în metabolism, a mai explicat el pentru Space.com.

Pentru viitor, Mohit Melwani Daswani şi echipa sa doresc să cerceteze dacă în oceanul subglaciar al Europei ar putea exista suficientă energie pentru apariţia şi evoluţia vieţii. AGERPRES/(AS - autor: Codruţ Bălu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Simona Aruştei)