Spre deosebire de Soarele nostru, cele mai multe dintre stelele mari din Univers nu sunt solitare, ci se nasc împreună cu o altă stea într-un așa-numit 'sistem binar', fiind destinate să își petreacă întreaga existență rămânând legate gravitațional într-o 'căsătorie cosmică'. Însă nici măcar cea mai bună căsătorie - fie pe Pământ, fie în spațiu - nu durează pentru totdeauna, informează marți Reuters.

Oamenii de știință au descoperit recent, pentru prima dată în istoria astronomiei, dovezi ale existenței a două astfel de stele masive dintr-un sistem binar, care au rămas amândouă fără combustibil și au explodat violent într-un interval de timp relativ scurt, fiecare lăsând în urmă un nor revelator de gaz strălucitor, numit nebuloasă. Astfel de explozii stelare au fost denumite supernove.

Una dintre cele două nebuloase se numără printre cele mai cunoscute din galaxia noastră, Calea Lactee, fiind numită Nebuloasa Meduzei, datorită asemănării sale superficiale cu creatura marină cu tentacule.

Pe baza a peste 16 ani de observații efectuate de Telescopul spațial Fermi cu raze gamma administrat de NASA, cercetătorii au descoperit dovezi ale existenței unei a doua nebuloase relativ apropiate, care a contribuit astfel la plasarea Nebuloasei Meduzei în contextul corect, ca parte a unui dublu cataclism cosmic.

Astronomii consideră că Nebuloasa Meduzei, denumită în mod oficial IC 443, s-a format atunci când o stea cu o masă de aproximativ 15 până la 25 de ori mai mare decât cea a Soarelui a explodat la sfârșitul ciclului său de viață. Ei consideră că cealaltă nebuloasă, denumită oficial G189.6+3.3, a fost generată de explozia stelei însoțitoare din sistemul binar, care avea o masă de cel puțin 20 de ori mai mare decât cea a Soarelui.

Se crede că, pe parcursul vieții lor, ambele stele au fost de cel puțin câteva zeci de mii de ori mai strălucitoare decât Soarele. După explozii, ambele au fost reduse la nivelul unor rămășițe stelare dense, numite stele neutronice.

Ambele se află la aproximativ 6.000 de ani-lumină de Pământ, în constelația Gemeni. Un an-lumină este distanța parcursă de lumină într-un an calendaristic, adică 9,5 trilioane de kilometri.

'O ocazie rară'

Descoperirea ar putea oferi informații valoroase despre sistemele binare formate din stele masive.

'Acest sistem oferă o ocazie rară de a reconstitui istoria evolutivă completă a unui sistem binar masiv, de la nașterea și interacțiunea celor două stele masive, trecând prin ambele explozii de supernovă, până la rămășițele pe care le-au lăsat în urmă', a declarat Miltiadis Michailidis, cercetător înscris la studii postdoctorale la Facultatea de Fizică din cadrul Universității Stanford și autor principal al studiului publicat marți în revista Nature Communications.

'Deși majoritatea stelelor masive se nasc în sisteme binare, până acum nu a fost identificată nicio pereche în care ambele stele să fi explodat ca supernove și să fi lăsat rămășițe observabile în urma lor', a explicat Miltiadis Michailidis.

Unele stele masive se nasc în sisteme stelare compuse chiar din trei sau mai multe stele.

Cele două nebuloase sunt structuri în expansiune formate din gaz fierbinte, particule accelerate și materie interstelară comprimată de unde de șoc, rămase în urma supernovelor.

Stelele masive trăiesc ca niște vedete rock - se nasc strălucitoare, petrec din plin, mor tinere. Ele trăiesc doar câteva milioane de ani - o diferență uriașă față de durata de viață de aproximativ 10 miliarde de ani preconizată pentru Soarele nostru.

'Sisteme precum acesta pot oferi constrângeri observaționale directe asupra modului în care evoluția stelelor masive este modificată de prezența unui companion binar - una dintre principalele întrebări nerezolvate din astrofizica stelară', a declarat Miltiadis Michailidis. 'Până acum, înțelegerea noastră asupra acestor etape evolutive finale s-a bazat aproape în întregime pe modele teoretice și simulări numerice', a adăugat el.

Steaua asociată cu nebuloasa recent identificată este cea care a explodat prima, iar explozia ei a aruncat-o pe partenera sa în derivă. Cercetătorii au estimat că între cele două explozii au trecut aproximativ 20.000 până la 110.000 de ani.

'Prima explozie a destrămat sistemul binar, iar partenera supraviețuitoare a continuat să se deplaseze prin spațiu până când a explodat și ea', a explicat Miltiadis Michailidis.

Cele două stele se învârteau odinioară una în jurul celeilalte la o distanță foarte mică - poate doar de câteva ori distanța dintre Pământ și Soare -, însă centrele celor două supernove sunt separate în prezent de o distanță estimată între 30 de ani-lumină până la 50 de ani-lumină.

Atunci când sistemul binar era intact, stelele erau atât de apropiate încât ar fi putut avea loc un fenomen numit 'transfer de masă', în baza căruia materia curgea de la o stea către companionul său.

Miltiadis Michailidis a declarat că deocamdată nu este clar dacă explozia primei stele a declanșat în mod direct explozia însoțitorului său.

'În momentul în care s-a produs prima supernovă, a doua stea ar fi putut fi deja foarte aproape de sfârșitul vieții sale', a declarat autorul principal al studiului. AGERPRES/(AS - redactor: Florin Bădescu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: NASA Universe/facebook