Paleontologi britanici susțin, într-un nou studiu, că au înțeles de ce membrele superioare ale dinozaurului Tyrannosaurus rex erau atât de mici și firave, prin comparație cu restul corpului său masiv, iar această caracteristică este legată de craniul uriaș și puternic al acestor animale, transmite vineri Reuters.

Noul studiu a fost publicat în revista Proceedings of the Royal Society B.

T. rex poseda un craniu absurd de masiv - lung de 1,5 metri și construit pentru a permite o forță de mușcătură care să zdrobească oasele masive ale dinozaurilor ierbivori - dar prezenta brațe absurd de mici. Și mulți alți dinozauri carnivori împărtășeau această combinație aparent nepotrivită.

Cercetătorii care studiază acest fenomen au documentat acum modul în care robustețea craniului la dinozaurii carnivori a început să evolueze mai întâi, pe măsură ce dinozaurii ierbivori pe care îi vânau au devenit din ce în ce mai mari, după ce dinozaurii au devenit animalele terestre dominante ale Pământului, ducând la o reducere ulterioară a brațelor.

Aceștia au identificat cinci linii de teropode - grupul cu două picioare care cuprinde toți dinozaurii carnivori - la care acest fenomen a apărut independent, subliniind avantajele evolutive care au determinat aceste trăsături.

Brațele minuscule ale lui T. rex au fost mult timp obiectul fascinației, chiar generând meme-uri online care ridiculizează de incapacitatea temutului prădător de a face lucruri precum să bată din palme, să se scarpine în nas sau să facă flotări.

Dinozaurii au apărut pentru prima dată acum aproximativ 230 de milioane de ani, în perioada Triasicului, apoi au dominat peisajul în perioadele Jurasic și Cretacic ulterioare, înainte de a fi condamnați de lovitura unui asteroid acum 66 de milioane de ani. Primele teropode aveau brațe bine dezvoltate, utile pentru supunerea prăzii, dar acest lucru s-a schimbat odată cu apariția unor ierbivori din ce în ce mai mari, inclusiv sauropozii cu gât lung.

'Dimensiunea corpului dinozaurilor a crescut masiv din Triasic până la sfârșitul Cretacicului, așa că este probabil ca creșterea dimensiunii corpului să fi determinat unele teropode să treacă la utilizarea capului mai mult decât a membrelor la vânătoare. Practic, membrele anterioare au devenit inutile la vânătoare', a declarat Charlie Scherer, doctorand în paleontologie la University College London și autor principal al studiului.

'Selecția naturală va acționa asupra acelor trăsături care-i permit unui animal să supraviețuiască și să prospere în ecosistemul său. Dacă asta înseamnă sacrificarea dimensiunii brațelor pentru un cap mai puternic, care este arma principală a animalului, atunci probabil că asta se va întâmpla', a spus Scherer.

Cercetătorii au creat o nouă metodologie pentru evaluarea robusteții craniului pe baza unor trăsături precum dimensiunile craniului, forța mușcăturii, forma dinților și modelele de fuziune osoasă craniană. Tyrannosaurus, care a trăit în America de Nord în timpul Cretacicului, a obținut cel mai mare punctaj, urmat de Tyrannotitan din America de Sud din Cretacic.

Cercetătorii au descoperit că robustețea craniului a fost strâns asociată cu reducerea membrelor anterioare.

Liniile de teropode în care a avut loc acest fenomen au fost: tiranozaurii, inclusiv Tyrannosaurus; carcharodontozaurii, inclusiv Carcharodontosaurus din Africa din Cretacic; megalozaurii, inclusiv Megalosaurus din Anglia Jurassică; ceratozaurii, inclusiv Ceratosaurus din America de Nord și Europa Jurassică; și respectiv abelisaurii, inclusiv Abelisaurus, din America de Sud din Cretacic.

Aceste linii au inclus prădători de vârf care se bazau pe dimensiuni mari ale corpului și fălci puternice pentru a se confrunta cu diverse tipuri de dinozauri mari ierbivori, inclusiv sauropozi, dinozauri cu coarne, dinozauri cu armură și dinozauri cu cioc de rață.

Unul dintre primele teropode care au prezentat această caracteristică a fost Eoabelisaurus, care a trăit în America de Sud jurasică acum aproximativ 170 de milioane de ani.

Unele linii de teropode mari au păstrat brațe lungi și puternice. Acestea au inclus dinozauri precum Spinosaurus din Africa Cretacică și Megaraptor din America de Sud Cretacică. Aceste teropode 'aveau brațe incredibil de mari și mobile pentru dimensiunea corpului lor, ceea ce sugerează un rol mai important pentru ei în vânătoare în comparație cu T. rex', a spus Scherer.

Teropodele mici au păstrat, de asemenea, brațe utile, inclusiv linia care a dus la apariția păsărilor.

Pentru teropode precum Tyrannosaurus, oamenii de știință nu sunt siguri ce funcție au îndeplinit brațele mici. Nu numai că lungimea și puterea brațelor - la Tyrannosaurus - au fost diminuate, dar a păstrat doar două degete. 'Potențial, nu au făcut nimic cu ele - erau pur și simplu inutile. Acest lucru ridică întrebarea: de ce aveau brațe minuscule, în loc să nu aibă brațe? Dacă brațele minuscule sunt încă acolo, atunci este posibil ca ele să păstreze încă un fel de funcție de care nu suntem conștienți', a spus Paul Upchurch, paleontologul și coautorul studiului de la University College London.

'Pentru mine, însă, acest lucru este puțin probabil și cred că se întâmplă altceva', a spus Upchurch. Când o structură anatomică nu mai este utilă, modificările genetice pot duce la reducerea acesteia, astfel încât animalul să nu irosească energie și resurse construind ceva de care nu are nevoie', a explicat Upchurch.

'Dar știm că genetica este complicată și, de foarte multe ori, genele au mai mult de un singur rol. De exemplu, o genă ar putea fi implicată în construirea a ceva de care animalul nu mai are nevoie, dar aceeași genă ar putea face și ceva într-o altă parte a corpului, de care animalul încă are mare nevoie. Aceasta înseamnă că gena este menținută deoarece încă face ceva util, astfel încât structura inutilă persistă într-o formă redusă, în loc să dispară complet', a mai susuținut Upchurch.AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Ada Vîlceanu)