Un om de știință a lansat propunerea unei misiuni robotizate cu drone pentru a studia tunelurile de lavă de pe Marte, un mediu în care ar putea fi amenajate eventualele viitoare baze ale oamenirii pe Planeta Roșie pentru că oferă protecție față de radiațiile solare și cosmice, conform unui material publicat luni de Space.com.

În nord-estul Californiei se află o serie de peșteri care s-au format acum mii de ani, când vulcanii au erupt lavă care ulterior s-a solidificat, lăsând în urmă tuneluri suficient de largi pentru ca oamenii să poată trece prin ele. Dar Pământul nu este singura planetă din sistemul nostru solar cu vulcani - peșteri extraterestre s-au format în tot Sistemul Solar.

Cu milioane de ani înainte de apariția vieții pe Pământ, vulcanii au erupt și pe Planeta Roșie. Vulcanii marțieni par a fi inactivi în acest moment, dar acea activitate anterioară a lăsat în urmă cea mai mare rețea de tuneluri din Sistemul Solar. Tuburile de lavă rezultate au diametrul de pe peste 250 de metri, de peste opt ori mai mare decât tunelurile din California. Până în prezent, cercetătorii au descoperit sisteme de tuburi pe Marte care se întind pe peste 1.200 de kilometri, suficient pentru a acoperi Statele Unite continentale de trei ori. În plus, oamenii de știință cred că mai sunt încă multe astfel de tuneluri care așteaptă să fie descoperite.

Dar, pentru a înțelege cât de vastă este rețeaua și care sunt condițiile de mediu din aceste tuneluri, oamenii de știință împing limitele explorării. Unul dintre acești oameni de știință sugerează ideea folosirii unor ''drone păpădie''.

În prezent, eforturile de explorare a planetei Marte s-au bazat destul de mult pe rovere, precum Curiosity și Perseverance. Cu toate acestea, oricât de inovatoare ar fi aceste vehicule robotice, ele își ating limitele când vine vorba de tuburile de lavă.

''Roverele au dimensiunea unui autobuz școlar'', a declarat Mostafa Hassanalian, profesor asociat la New Mexico Tech, pentru Space.com. ''De aceea nu pot intra'' în astfel de spații.

Atmosfera de pe Marte este, de asemenea, neiertătoare, ceea ce înseamnă că vânturi de până la 97 de kilometri pe oră pot lovi puternic acești exploratori și chiar au smuls bucăți din roverul Curiosity de-a lungul anilor.

Dronele propuse de Hassanalian sunt concepute pe baza ideii de biomimetism - conceptul conform căruia robotica ar trebui să copieze ceea ce observăm în natură, în loc să reinventeze ceea ce natura reușește deja să facă.

Biomimetica eșuează adesea atunci când designul este prea mare, spune Hassanalian, dar este cea mai eficientă la scară micro. ''Există un motiv pentru care avioanele nu dau din aripi'' atunci când zboară, a explicat el.

De exemplu, conceptul de dronă păpădie începe cu un alt tip de robot proiectat de Hassanalian și echipa sa, numit 'robot rulant', bazat pe crustaceele terestre (izopode) din familia Armadillidiidae, care se strâng formând o minge atunci când sunt în pericol. Ideea este de a lansa un astfel de robot rulant printr-o gaură din plafonul unei peșteri, echipându-l cu o parașută pentru a-i permite să plutească până la podeaua peșterii. Acest robot rulant va ține înăuntru mii de drone mici, construite după principiul pufului de păpădie.

Robotul va elibera apoi toate acele mii de drone în peșteră, roboții păpădie fiind propulsați de vânturile puternice ale lui Marte pe kilometri întregi, cartografiind tunelurile în timp ce zboară.

Cu toate acestea, un obstacol va fi să se asigure că există suficient vânt pentru a transporta dronele păpădie. Deoarece nimic artificial nu a pătruns vreodată în tuburile de lavă marțiene, oamenii de știință nu sunt siguri cât de puternic va fi vântul în acel mediu. Lipsa vântului ar reprezenta o problemă pentru misiune.

Însă mulți cercetători sunt de părere că găurile din plafonul sistemului de peșteri ventilează tunelurile, care sunt străbătute astfel de curenți puternici. În plus, robotul va fi echipat cu un ventilator de mare putere, în cazul în care vântul nu este suficient de puternic.

O altă complicație la care echipa trebuie să se gândească este faptul că lumina soarelui nu poate intra în peșteră, astfel încât panourile solare - cea mai comună sursă de alimentare a echipamentelor de explorare spațială - nu vor funcționa. În schimb, Hassanalian a proiectat dronele păpădie să funcționeze cu piezoelectricitate, realizată dintr-un polimer flexibil care generează o sarcină electrică.

În timpul fazei de proiectare, echipa și-a dat seama, de asemenea, că semințele propulsate cu aer în natură sunt de obicei albe, deoarece reflectă mai multă lumină solară, menținându-le mai reci și mai ușoare. Prin urmare, ei intenționează să vopsească dronele păpădie în alb pentru a le permite să călătorească mai departe.

Odată ce sunt în aer, dronele păpădie ar transmite date prin semnale radio, colectând citiri despre umiditate, temperatură și, în cele din urmă, creând un plan al întregului sistem de tuneluri.

Echipa lui Hassanalian nu este singura echipă care analizează explorarea tuburilor de lavă. Într-o serie de teste care au început în 2023, un grup de oameni de știință europeni conduși de Laboratorul de Robotică Spațială de la Universitatea din Malaga au plasat roboți în tuburile de lavă de pe insula spaniolă Lanzarote (Insulele Canare) pentru a cartografia sistemul de tuneluri în pregătirea unei posibile viitoare misiuni pe Marte.

NASA a efectuat, de asemenea, 72 de zboruri pe Marte folosind elicopterul Ingenuity, dovedind potențialul pentru explorări ulterioare al acestui gen de echipament. Însă această dronă a fost concepută să zboare la suprafața solului marțian și nu a avut niciodată șansa de a se aventura în tuburile de lavă înainte să devină inactivă în 2024.

Planurile dronei elaborate de NASA sugerează că agenția spațială este interesată în special de Arsia Mons, un vulcan din regiunea Tharsis de pe Marte, care include cei mai mari vulcani din sistemul solar, cum ar fi Olympus Mons - de aproape trei ori mai înalt decât Muntele Everest.

Numai regiunea Tharsis are dimensiunea planetei pitice Ceres. Când s-a format, a adăugat atât de multă masă încât se crede că Marte s-a înclinat cu aproximativ 20 de grade. Motivul exact este dezbătut de oamenii de știință, dar teoriile includ o coliziune uriașă în istoria timpurie a lui Marte sau niște pene instabile de manta.

Vulcanul Arsia Mons prezintă un interes deosebit pentru NASA, deoarece agenția a observat găuri acolo unde se prăbușise plafonul vulcanic, lăsând în urmă luminatoare și dezvăluind o vastă rețea de tuneluri în interior.

Citirile termice luate de la găurile vulcanice au sugerat că temperatura din interior nu se schimba la fel de drastic ca la suprafață, ceea ce a stimulat speranțele că oamenii ar putea într-o zi să se afle înăuntru și chiar ideea că viața nativă de pe Marte a supraviețuit în interior.

NASA are în vedere, de asemenea, potențiale peșteri pe Titan, cea mai mare lună a lui Saturn, selectând sonda spațială ''Dragonfly'' concepută la John Hopkins University pentru a explora suprafața acestei lumi.

Oamenii nu ar trebui să pună piciorul pe Planeta Roșie decât la orizontul anilor 2030, cel mai devreme. Când va veni în sfârșit acea zi, cercetarea cu drone s-ar putea dovedi vitală pentru supraviețuirea pe termen lung a umanității pe Marte, mai notează Space.com. AGERPRES/(AS - editor: Codruţ Bălu, editor online: Gabriela Badea) 

* Sursa foto: ESA/DLR/FU Berlin (G. Neukum) / Space.com