O replică a viitorului modul de aselenizare construit de compania Blue Origin pentru programul Artemis al NASA a fost amplasată la Centrul Spațial Johnson din Houston, Texas, pentru a fi folosită în antrenamentul astronauților din cadrul acestui ambițios program ce are drept obiectiv ridicarea unei baze selenare permanente, transmite joi Space.com.

Un simulator de antrenament pentru capsula spațială Orion, a NASA, se afla deja amplasat în complexul Building 9 de la centrul spațial din Houston. Acest simulator este o replică la scară, de mare fidelitate și echipajul misiunii Artemis 2 a petrecut mai mult de un an în acest simulator, pregătindu-se pentru misiunea care s-a încheiat recent cu succes.

O lungă perioadă de timp simulatorul capsulei Orion a stat singur, în colțul său, la distanță de grupul de module de pregătire a astronauților pentru misiuni pe Stația Spațială Internațională (ISS), în cadrul facilității SVMF de la Houston (Space Vehicle Mockup Facility). Dar acum Orion are un vecin.

O replică a modulului de aselenizare Blue Moon Mark 2 (MK2), al companiei Blue Origin, a fost asamblată în cadrul SVMF și este gata să-i primească pe astronauții care trebuie să-și înceapă antrenamentele pentru viitoarea aselenizare. Amplasată lângă replica capsulei Orion, cabina pentru echipaj Blue Moon este asemănătoare ca design variantei Mark 2 a modulului de aselenizare.

De acum înainte astronauții se pot pregăti pentru prima misiune de aselenizare, Artemis 4, cu condiția ca misiunea premergătoare, Artemis 3, să se încheie cu succes. Această misiune are drept obiectiv testarea modulului de aselenizare al companiei Blue Moon, precum și pe cel al companiei rivale SpaceX, pe orbita circumterestră. Pentru lansarea misiunii Artemis 3 este nevoie ca unul sau ambele module de aselenizare să fie gata pentru teste pe orbită.

Blue Moon este unul dintre cele două module de aselenizare alese de NASA prin intermediul contractelor Human Landing System (HLS), celălalt fiind Starship de la SpaceX, și este o componentă critică a programului Artemis al NASA, care își propune să stabilească o prezență permanentă pe suprafața Lunii.

Ambele module de aselenizare s-au confruntat cu întârzieri în dezvoltare, dar Blue Moon este primul dintre cele două care integrează un model de cabină pentru antrenament la o facilitate NASA. Astronauții care poartă prototipuri de costume spațiale Artemis de la Axiom Space au avut ocazia să testeze unele dintre primele modele de cabine ale navei Starship, precum și liftul navei spațiale care va fi folosit pentru a coborî echipajele pe cei aproximativ 52 de metri de la secțiunea cabinei Starship până la baza sa, dar aceste teste au fost până acum limitate la facilități proprii SpaceX.

Pentru comparație, Blue Moon MK 2 va avea o înălțime de aproximativ 16 metri, cu cabina echipajului situată în apropierea bazei.

Artemis 3 este programată pentru sfârșitul anului 2027, potrivit administratorului NASA, Jared Isaacman, care a bazat calendarul pe estimările Blue Origin și SpaceX privind cea mai rapidă finalizare a modulelor lor de aselenizare.

Misiunea Artemis 3 va transporta patru astronauți la bordul Orion pe orbita joasă a Pământului, unde nava spațială se va întâlni cu vehiculele de aselenizare pentru a exersa procedurile de andocare și a verifica sistemele lor de susținere a vieții și de comunicații. Astronauții Artemis 3 ar putea avea, de asemenea, șansa de a îmbrăca noile costume spațiale de la Axiom, dar și acestea s-au confruntat cu întârzieri semnificative.

Dacă Artemis 3 va merge conform planului, iar modulele de aselenizare și costumele spațiale sunt gata la timp, NASA vizează anul 2028 pentru o aselenizare în cadrul misiunii Artemis 4 și, eventual, din nou în același an cu Artemis 5. Dar modulele de aselenizare mai au mult de parcurs înainte ca NASA să se califice pentru a trimite astronauți pe suprafața selenară.

Modulele de aselenizare Artemis vor trebui să coboare în siguranță pe Lună, precum și să transporte echipajele înapoi pe orbita selenară pentru a fi transferate înapoi la bordul capsulei Orion. Acest lucru este diferit de modul în care astronauții Apollo au efectuat aselenizările, lansându-se la bordul unui vehicul cu două trepte care a lăsat în urmă o treaptă pentru a scăpa de greutatea necesară pentru a ajunge înapoi pe orbită. Abordarea pe termen lung și sustenabilă a NASA pentru programul Artemis face ca abandonarea a jumătate dintr-un modul de aselenizare la suprafață pentru fiecare misiune să fie imposibilă.

Pentru a realiza aselenizarea cu o singură treaptă și lansarea înapoi pe orbită, atât Starship, cât și Blue Moon vor avea nevoie de mai multe zboruri de realimentare pe orbită, necesitând transferul și depozitarea pe termen lung a combustibililor criogenici - niciuna dintre aceste capacități nefiind demonstrată vreodată în spațiu. Odată ce aceste etape au fost atinse, NASA solicită, de asemenea, desfășurarea unor misiuni fără echipaj uman pe suprafața selenară pentru fiecare modul de aselenizare, înainte ca acestea să se poată califica pentru a transporta astronauți.

Replica modulului de aselenizare Blue Moon, operațională acum în SVMF, nu reprezintă designul final al vehiculului, nici interior, nici exterior, dar NASA intenționează să utilizeze articolul de testare pentru a oferi feedback cu privire la designul său, pe măsură ce Blue Origin continuă dezvoltarea adevăratului MK2, potrivit unui comunicat al NASA.

Blue Moon MK1, o variantă cargo mai mică a modulului de aselenizare, a finalizat recent testele în camera de vid la JSC și a fost expediată la instalațiile Blue Origin de lângă Centrul Spațial Kennedy al NASA, din Florida. Lansarea este programată la bordul unei rachete Blue Origin New Glenn într-o misiune fără echipaj uman pentru a aseleniza la sfârșitul acestui an, deși aceasta s-ar putea confrunta cu o întârziere, deoarece compania finalizează o investigație cu Administrația Federală americană pentru Aviație (FAA) privind defecțiunea treptei superioare a rachetei New Glenn la cea mai recentă lansare a sa. AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Gabriela Badea)

* Sursa foto: Josh Dinner / Space.com