O echipă de cercetători propune o nouă modalitate de a căuta viață extraterestră, care se bazează pe ideea că nu doar tipul de biosemnături este important, ci și modul în care sunt organizate, conform unui studiu ale cărui concluzii au fost publicate pe 11 mai în revista Nature Astronomy, transmite joi Space.com.

''Abordarea noastră ar putea contribui la o căutare mai eficientă a vieții. Dacă un ansamblu molecular nu prezintă o organizare asemănătoare vieții, acest lucru îl poate face o țintă cu prioritate mai mică'', a declarat Fabian Klenner de la Universitatea din California, Riverside, pentru Space.com.

În primul rând, trebuie menționat că viața folosește și produce o gamă de materiale biologic utile, cum ar fi aminoacizi, peptide, proteine, acizi grași și așa mai departe. Prin urmare, acești compuși sunt considerați potențiale ''biosemnături'' - dacă îi găsim pe o altă lume, este foarte posibil să fi fost produși de procesele vieții așa cum le cunoaștem noi.

Cu toate acestea, acești compuși nu sunt exclusiv biologici - reacțiile chimice abiotice care nu au nicio legătură cu biologia îi pot produce, de asemenea, iar distingerea dintre cele două surse posibile este una dintre cele mai mari provocări ale astrobiologiei. De exemplu, penele de metan de pe Marte ar putea fi de origine biologică sau geologică, iar aceeași incertitudine umbrește detectarea fosfinei în atmosfera lui Venus sau potențiala descoperire a sulfurii de dimetil (DMS) în atmosfera exoplanetei K2-18b.

Acest lucru seamănă confuzie, deoarece detectarea biosemnăturilor nu înseamnă neapărat că am detectat viață.

Cu toate acestea, Klenner face parte dintr-o echipă condusă de Gideon Yoffe de la Institutul Weizmann din Israel, care a arătat că ar putea exista o modalitate de a distinge între originile biotice și cele abiotice. Pentru a face acest lucru, cercetătorii au urmat exemplul ecologiștilor, care măsoară viața prin două valori: diversitatea sa și cât de uniform este răspândită.

Ei s-au concentrat pe doi compuși biologici: aminoacizi și acizi grași. Aminoacizii formează lanțuri lungi numite peptide care se asamblează în proteine care sunt caii de povară din interiorul celulelor biologice. Acizii grași fac parte din structura acestor celule. Ambele pot fi produse de viață sau de procese abiotice.

''Ne-am concentrat pe aminoacizi și acizi grași deoarece aceștia sunt clase moleculare centrale pentru viața așa cum o cunoaștem și pentru că există seturi de date adecvate'', a spus Klenner.

Echipa lui Yoffe și Klenner a reușit să analizeze aproximativ 100 de seturi de date, inclusiv mostre de asteroizi, fosile, meteoriți, microbi, soluri și mostre sintetice de laborator. Aceștia au arătat că aminoacizii sunt mai diverși și mai uniform distribuiți atunci când sunt creați de organisme vii decât atunci când sunt produși prin procese nevii. Acizii grași sunt invers - sunt mai puțin diverși și mai puțin uniform distribuiți atunci când sunt creați prin biologie.

Aceasta nu este o metodă sigură de detectare a vieții, avertizează cercetătorii. În primul rând, au demonstrat doar că funcționează cu aminoacizi și acizi grași. 'În principiu, pot exista tendințe organizaționale similare pentru alte clase moleculare, dar acest lucru trebuie încă testat', a spus Klenner.

În al doilea rând, diversitatea și distribuția acestor biocompuși trebuie plasate în context cu alte molecule, altfel este imposibil de spus cât de diverși și uniform distribuiți sunt cu adevărat. Aceasta înseamnă că nu poate fi aplicată detectării DMS de pe K2-18b, deoarece pur și simplu nu știm suficient despre atmosfera acelei exoplanete pentru a cuantifica diversitatea și distribuția.

''Pentru o singură moleculă precum DMS, situația este diferită'', a spus Klenner. ''Pentru K2-18b, DMS singură nu ar fi suficientă pentru analiza noastră - am avea nevoie de un inventar mai larg de molecule înrudite''.

Cu toate acestea, tehnica ar putea fi mai utilă mai aproape de casă, în Sistemul Solar, unde probele și seturile de date sunt mai complete. Un aspect util al cercetării este că modelele organizaționale se mențin indiferent de cât de degradată este proba biologică. De exemplu, ouăle de dinozaur fosilizate au păstrat urme ale distribuției și diversității aminoacizilor și acizilor grași.

Acest lucru ar putea fi util pentru Marte, unde astrobiologii caută dovezi ale vieții de acum miliarde de ani, când Planeta Marte era mai caldă și mai umedă.

''Probele biologice nu devin pur și simplu lipsite de sens odată ce se degradează'', a spus Klenner. ''Unele informații organizaționale pot persista, ceea ce face ca această abordare să fie utilă pentru trecutul îndepărtat al lui Marte''.

Tehnica în sine nu poate confirma existența vieții - în general, descoperirea vieții extraterestre ar fi o revelație atât de profundă încât am avea nevoie de mai multe dovezi pentru a fi absolut siguri. Totuși, ne poate îndruma către cele mai bune locuri de căutat, notează Space.com.

Unul dintre aceste locuri ar putea fi satelitul lui Jupiter, Europa, care adăpostește un ocean global de apă sub o calotă groasă de gheață. Astrobiologii nu sunt încă hotărâți dacă acest ocean este capabil să susțină viața sau nu. Deși viitoarea misiune Europa Clipper a NASA, aflată în prezent în drum spre Jupiter unde urmează să ajungă în 2031, nu va putea căuta sub gheață, va putea studia posibilele locații unde oceanul a erupt la suprafață.

''Unul dintre instrumentele de la bord, Surface Dust Analyzer (analizorul de praf de suprafață), va putea măsura raporturile de abundență ale moleculelor organice din granulele de gheață emise de Europa'', a spus Klenner. ''Dacă sunt detectate familii de molecule organice, atunci abordarea noastră bazată pe diversitate va ajuta la interpretarea faptului dacă aceste molecule par mai consistente cu chimia abiotică sau cu organizarea biologică'', a mai explicat el. AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Gabriela Badea)