Zeci de bucăți de rocă de culoare verde, descoperite într-o peșteră din Pirinei, în Spania, ar putea fi dovezi ale prelucrării prin topire a cuprului încă de acum 7.000 de ani, timp de aproximativ 4.000 de ani, conform unui studiu publicat marți (5 mai) în revista Frontiers in Environmental Archaeology, transmite Live Science.

Arheologii spanioli excavează o peșteră din Pirinei care a fost folosită de oamenii preistorici. Rocile de culoare verde descoperite în Pirinei sugerează că oamenii preistorici au menținut o tabără de prelucrare a cuprului la mare altitudine în Spania timp de mai bine de patru milenii, potrivit arheologilor.

Peștera era plină cu straturi de fragmente minerale verzi și bucăți de cărbune, ceea ce sugerează că oamenii s-au întors în mod repetat la tabăra sezonieră de minerit timp de generații.

Arheologii au descoperit peștera la aproximativ 2.235 de metri deasupra nivelului mării, în provincia spaniolă Girona, lângă granița muntoasă cu Franța. În interior, cercetătorii au găsit rămășițe umane, oase de animale, vase ceramice sparte și vetre preistorice - toate dovezi că oamenii au folosit peștera timp de mai bine de 4.000 de ani. De asemenea, au descoperit aproape 200 de bucăți din misterioasa rocă verde care nu era prezentă în mod natural în peșteră.

În noul studiu, cercetătorii din Spania au sugerat că roca verde pe care au găsit-o corespunde malachitului, un mineral care poate fi topit în cupru. Malachitul nu se găsește în mod natural în peșteră, ceea ce înseamnă că oamenii au adus piatra și o sursă de căldură în peșteră special pentru a o prelucra, a declarat echipa.

Epoca cuprului (numită și Calcolitic sau Eneolitic) a Europei preistorice a durat de la aproximativ 5000 până la 2000 î.Hr. În această perioadă, oamenii au început să exploateze rezervele naturale de cupru pentru a crea unelte, bijuterii și vase. De exemplu, Otzi, omul ghețurilor, avea un topor de cupru când a murit în 3300 î.Hr., iar unii experți cred că ar fi putut explora Alpii pentru a procura minerale bogate în cupru.

Este relativ simplu să extragi cupru dintr-un mineral precum malachitul. Mineralul din carbonat de cupru este încălzit, ceea ce eliberează dioxid de carbon și transformă mineralul verde într-un reziduu negru numit oxid de cupru. Oxidul de cupru este apoi supus unei surse de carbon, cum ar fi cărbunele, care eliberează dioxid de carbon și lasă o mică pepită de cupru.

Peștera de la mare altitudine pe care arheologii au excavat-o în Pirinei avea aproape 200 de fragmente dintr-un mineral verde despre care cred că este malachit, împreună cu zeci de gropi de ardere sau vetre preistorice unde oamenii probabil au procesat mineralul pentru a extrage cupru.

'Multe dintre aceste fragmente sunt alterate termic, în timp ce alte materiale din peșteră nu sunt, ceea ce sugerează clar că focul a jucat un rol important în procesarea lor și că a existat o intenție deliberată în spatele acestuia', a declarat într-un comunicat Julia Montes-Landa, co-autoare a studiului și arheolog la Universitatea din Granada. 'Cu alte cuvinte, nu au fost arse accidental', a precizat ea.

Cele mai vechi dovezi ale activității umane în această peșteră datează din perioada 5000 - 4300 î.Hr., conform studiului, dar cea mai intensă utilizare a fost între 3600 și 2400 î.Hr., în perioada de apogeu a Epocii cuprului.

Arheologii au recuperat, de asemenea, două piese ornamentale personale și rămășițe umane din perioada de cea mai intensă ocupare a peșterii. Una dintre bijuterii era un pandantiv alungit realizat dintr-o scoică (Glycymeris), iar cealaltă era un dinte de urs brun (Ursus arctos) care fusese perforat pentru a fi purtat ca pandantiv. Rămășițele umane includeau un dinte de lapte și un os de deget, ceea ce ar putea sugera că peștera a fost folosită ca depozit funerar, au scris cercetătorii în studiu.

'Pentru prima dată în Pirinei, au fost documentate așezări preistorice ocupaționale de mare altitudine, de o intensitate semnificativă, caracterizate prin activități repetate și exploatarea directă a resurselor minerale din peșteră', a susținut într-o declarație separată autorul studiului, Carlos Tornero, arheolog specializat în preistorie la Universitatea Autonomă din Barcelona și cercetător la Institutul Catalan de Paleoecologie Umană și Evoluție Socială.

'Acest sit demonstrează că Pirineii nu au fost un teritoriu marginal pentru comunitățile preistorice, ci un spațiu complet integrat în strategiile lor de mobilitate și exploatare teritorială', a spus Tornero.

Echipa de arheologi se așteaptă să continue săpăturile timp de mai mulți ani.AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Adrian Dădârlat)

Sursa foto: frontiersin.org