Terapia țintită, cu un mecanism de acțiune mai specific comparativ cu tratamentele clasice în lupta împotriva cancerului, reprezintă o inovație majoră a ultimilor treizeci de ani, îndeplinind numeroase promisiuni. Totuși, după cum au relevat studii recente, anumite tipuri de cancer încă îi rezistă, relatează joi AFP.

Tratamentele țintite 'au devenit o categorie importantă de terapii începând cu jumătatea anilor 2000', a rezumat pentru AFP oncologul Manuel Rodrigues, vicepreședintele Societății Franceze pentru Cancer (SFC). 'Însă, contrar a ceea ce credeau unii, acestea nu au înlocuit chimioterapia', a adăugat el.

Terapiile țintite reprezintă o schimbare profundă de abordare în comparație cu tratamentele clasice, precum chimioterapia sau anumite imunoterapii. Prima vizează eliminarea în bloc a celulelor anormale, în timp ce imunoterapiile încearcă să reactiveze sistemul imunitar împotriva tumorii. Prin comparație, terapiile țintite, așa cum sugerează și numele lor, acționează într-un mod mult mai specific, întrerupând mecanismele specifice celulelor canceroase.

Atunci când funcționează, acest mecanism de precizie, care implică adesea blocarea acțiunii unor proteine specifice celulei vizate, poate depăși terapiile clasice, care sunt susceptibile să atace și celulele sănătoase.

La aproape 30 de ani de la apariția lor, terapiile țintite au înregistrat mari succese. Ele au îmbunătățit considerabil prognosticul mai multor tipuri de tumori, precum cancer pulmonar, leucemii, melanom și altele.

Însă, două studii, publicate în ultimele săptămâni în jurnalul științific Nature Medicine, au demonstrat că aceste terapii nu dau întotdeauna rezultatele scontate. Primul, publicat la sfârșitul lunii martie, evalua eficacitatea unei terapii țintite, olaparib, în asociere cu o imunoterapia, în cazul anumitor tipuri de cancer pancreatic. Al doilea, publicat la sfârșitul lunii aprilie, a testat trei tratamente țintite împotriva unei forme deosebit de letale de cancer cerebral la copii.

Cele două studii nu și-au atins obiectivele principale. Primul nu a încetinit, în ansamblu, progresia cancerului într-un mod considerat satisfăcător, iar în cazul celui de-al doilea, niciun tratament nu a îmbunătățit supraviețuirea generală a pacienților.

Rămâne, potrivit autorilor, speranța că aceste rezultate vor permite o mai bună orientare în cadrul cercetărilor viitoare.

'Terapiile țintite, atunci când sunt orientate către pacienți care fac parte dintr-o populație specifică, pot face diferența', a afirmat pentru AFP biologul Jacques Grill, de la Institutul Gustave-Roussy - spital specializat în tratarea cancerului, situat lângă Paris -, care a supervizat studiul privind cancerul cerebral, denumit gliom infiltrativ de trunchi cerebral.

Dintre cei aproximativ 90 de pacienți tineri care au primit unul dintre cele trei medicamente, everolimus, patru sunt încă în viață la șase ani de la diagnosticare, o durată excepțională pentru un cancer care se dovedește, de obicei, fatal în decurs de un an.

Proporția nu este suficientă pentru a demonstra efectul tratamentului. Însă, acești patru copii par să prezinte caracteristici comune din punct de vedere biologic. Prin urmare, este în pregătire un nou studiu clinic pentru everolimus, vizând doar această categorie de pacienți. 'Nu vom mai amesteca pe toată lumea', a explicat Jacques Grill.

Rezultatul rămâne, totuși, incert, ceea ce ilustrează încercările necesare pentru a orienta cât mai bine aceste terapii, cu termene care se măsoară în ani, ba chiar în decenii.

'Pentru mine, înseamnă 15 ani de muncă', a subliniat Grill. 'Nu sunt lucruri care dau rezultate imediat. Uneori, ele arată calea celorlalți', a spus el.

De asemenea, în studiul privind cancerul de pancreas, olaparib a dat semne de eficacitate la pacienții purtători ai unei mutații denumite BRCA, deja binecunoscută pentru rolul său în mai multe tipuri de tumori, precum unele forme de cancer de sân sau ovarian.

Aceste semnale rămân, însă, insuficiente în raport cu obiectivele stabilite de cercetători. Dar ele nu sunt valabile pentru alți pacienți, purtători de anomalii care implică mecanisme similare cu BRCA.

'Dacă avem ceva care seamănă, acesta nu este suficient', a comentat Rodrigues. 'O terapie țintită trebuie să aibă o țintă bună', a rezumat expertul, care se așteaptă ca aceste tratamente să devină și mai eficiente, grație dezvoltării inteligenței artificiale (AI) și a tehnicilor chimice de o precizie fără precedent.

'Vom putea trata din ce în ce mai bine cancerele pentru care avem o țintă precisă', a spus biologul. 'Rămâne, însă, faptul că majoritatea cancerelor nu au o țintă: pentru ele, vor exista întotdeauna chimioterapia sau imunoterapia', a adăugat el. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor online: Ady Ivaşcu)