O substanță antiseptică obișnuită, folosită pentru a curăța pielea pacienților în spitale, poate rămâne pe diverse suprafețe timp de mai multe ore, facilitând apariția unor generații de bacterii tolerante față de respectiva substanță sau chiar rezistente la acțiunea acesteia, conform unui nou studiu publicat la 2 aprilie în jurnalul Environmental Science & Technology, transmite miercuri Live Science.

Odată ce dezvoltă 'toleranță' față de o anumită substanță chimică, bacteriile pot supraviețui anumitor concentrații din respectiva substanță, dar sunt încă ucise de concentrațiile mari folosite de obicei în produsele de curățenie. Antispeticele includ substanțe chimice precum alcoolul, iodul sau peroxidul de hidrogen (apa ooxigenată). 'Rezistența' este mai problematică pentru că odată dobândită le permite bacteriilor să prolifereze chiar și atunci când sunt expuse unei concentrații de antiseptice care în mod obișnuit le-ar ucide.

Noul studiu arată că, pe măsură ce învață să tolereze urme slabe de substanțe antiseptice, bacteriile ar putea face schimb de fragmente ADN între ele, aceleași fragmente de ADN care ar putea să le ajute să evite și medicamentele concepute să stopeze infecțiile bacteriene, și anume antibioticele.

Această cercetare se adaugă unui volum tot mai mare de studii care cartografiază factorii de stres ascunși din mediu care pot încuraja bacteriile să dezvolte aceste gene de toleranță și rezistență.

'Rezistența antimicrobiană provine din multe locuri diferite', a declarat autoarea principală, Erica Hartmann, profesor de inginerie civilă și de mediu la Școala de Inginerie și Științe Aplicate McCormick din Northwestern, Illinois. 'Pentru a aborda cu adevărat problema, avem nevoie de administrare antimicrobiană, utilizare responsabilă în agricultură și trebuie să ne gândim și la utilizarea responsabilă a substanțelor chimice în alte medii', a declarat ea pentru Live Science.

Practicarea administrării responsabile înseamnă utilizarea cu moderație a agenților antimicrobieni, cum ar fi antibioticele și antisepticele, pentru a preveni dezvoltarea toleranței sau rezistenței la bacterii.

În cadrul studiului, Hartmann și colegii ei au urmărit bacteriile cu toleranță la clorhexidină, o substanță chimică utilizată în mod obișnuit, aplicată pe pielea pacienților înainte de intervenții chirurgicale sau inserarea unui cateter. Ei au căutat aceste bacterii într-o unitate de terapie intensivă dintr-un centru medical din Illinois.

În 2018, cercetătorii au prelevat 219 probe de pe paturi, butoane de apelare a asistentelor, pervazuri, tastaturi, întrerupătoare și scurgeri de chiuvete în șase locații din jurul secției de terapie intensivă. Saloanele erau destul de curate, au constatat ei, dar chiar și așa cercetătorii au reușit să izoleze aproximativ 1.400 de bacterii și au descoperit că 36% dintre acestea prezentau un anumit nivel de toleranță la clorhexidină.

În laborator, cercetătorii au aplicat clorhexidină pe materiale comune - plastic, metal și laminat - și apoi au urmărit cât timp a persistat antisepticul pe suprafețe, inclusiv după ce au curățat materialele cu apă și alți agenți de curățare chimici. Au descoperit că, chiar și după curățare, urme de antiseptic au persistat pe suprafețe timp de cel puțin 24 de ore.

Aceste urme persistente nu erau suficient de puternice pentru a ucide bacteriile. Dar aceste tipuri de micromedii, în care bacteriile sunt expuse la doze neletale ale unei substanțe chimice care de obicei le ucide, trag întotdeauna semnale de alarmă. În aceste contexte, bacteriile care prosperă sunt cele care poartă gene care le ajută să supraviețuiască efectelor substanței chimice. Aceste bacterii tolerante le depășesc pe cele cărora le lipsesc genele de toleranță și, prin urmare, proliferează. Cel mai rău scenariu este cel în care bacteriile se obișnuiesc atât de mult cuo anumită substanță chimică, încât să devină rezistente la efectele acesteia.

Echipa a descoperit bacterii tolerante la clorhexidină în toate camerele de spital, chiar dacă antisepticul a fost aplicat doar pe pielea pacienților. Chiuveta, spre exemplu, este 'un punct fierbinte' pentru aceste bacterii.

Chiuvetele de spital au devenit un punct de interes pentru cei care studiază rezistența antimicrobiană în ultimele decenii, acestea fiind considerate medii perfecte pentru apariția toleranței și a rezistenței bacteriene la substanțe antiseptice.

Chiuvetele pot răspândi, de asemenea, bacteriile prin generarea de aerosoli sau particule minuscule de apă care pot pluti prin aer; pe măsură ce apa curge din robinet, lovește apa care se strânge la scurgere și proiectează particule prin aer. Cercetătorii au arătat că au descoperit tulpini bacteriene tolerante la antiseptice pe pervazurile ferestrelor și pe uși, sugerând că acestea au ajuns acolo pe calea aerului.

Unele dintre bacteriile rezistente la antiseptice purtau o plasmidă - o buclă mică de ADN care poate fi transferată între bacterii - care nu numai că le-a ajutat să tolereze clorhexidina, dar le-ar putea ajuta și să reziste la antibiotice, cum ar fi carbapenemele, folosite ca antibiotice de ultimă instanță. Acest tip de transfer genetic este o modalitate bine cunoscută prin care bacteriile dobândesc rezistență la substanțe antimicrobiene și poate avea loc între bacterii din specii total diferite.

Acest lucru este 'chiar foarte important', a spus Danna Gifford, lector în rezistență antimicrobiană la Universitatea din Manchester, Marea Britanie, care nu a fost implicată în studiu. Această constatare sugerează că rezistența la antibiotice ar putea fi accelerată 'fără utilizarea antibioticelor', a spus ea, determinată doar de expunerea la antiseptice.

'Nu cred că acest lucru ar susține o abordare cu adevărat conservatoare' a utilizării clorhexidinei, a spus Gifford, adăugând că limitarea utilizării antisepticului în medii cu risc ridicat, cum ar fi secțiile de terapie intensivă, fără dovezi clinice adecvate, ar putea expune pacienții vulnerabili riscului de infecții. Însă acest studiu, alături de alte cercetări recente, îndeamnă la prudență în ceea ce privește la utilizarea antisepticelor, conform lui Hartmann și Gifford.

Studii suplimentare ar trebui să analizeze dacă aceste efecte pot fi observate și în alte medii - de exemplu, acasă sau în clinicile veterinare - pentru a înțelege mai bine cum aceste reziduuri antiseptice afectează bacteriile, au scris autorii studiului.

Dacă ar trebui să rezervăm antisepticele pentru 'situații cu risc ridicat', atunci că 'probabil merită mai multe investigații', a spus Gifford. Adesea, pentru curățenia casnică, 'săpunul simplu și apa sunt mai mult decât suficiente pentru curățenie și igienă', a remarcat Hartmann, așa că acesta ar putea fi un context în care utilizarea antisepticelor poate fi redusă.

Între timp, 'rămânem fără antibiotice care funcționează eficient', a atras ea atenția. 'Nu am ajuns încă pe deplin acolo, dar dacă nu intervenim (...) acum, vom ajunge în viitor într-o situație în care nu vom putea face lucruri simple, cum ar fi tratarea infecțiilor dentare sau efectuarea de intervenții chirurgicale, deoarece nu le putem administra pacienților antibiotice'.AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Ada Vîlceanu)