Misiunea Artemis 2, a cărei fereastră de lansare se deschide la 1 aprilie și care va purta patru astronauți în jurul Lunii, a fost descrisă de NASA drept 'istorică', chiar dacă în mod inevitabil este comparată cu legendarul program Apollo care în dus primii oameni pe Lună în urmă cu mai bine de 50 de ani. Space.com publică luni un material în care analizează motivele pentru care NASA a făcut această caracterizare precum și diferențele dintre misiunea Artemis 2 și cele din perioada Apollo.

Misiunea Artemis 2 poate fi considerată o repetare a trecutului. La urma urmei, între 1968 și 1972, 24 de astronauți americani au zburat spre Lună în 9 misiuni Apollo. Mai mult decât atât, trei dintre acești oameni au zburat de două ori, iar șase misiuni au făcut mai mult decât să survoleze sau să orbiteze Luna, reușind să aselenizeze. Deci, de ce NASA descrie misiunea Artemis 2 ca fiind 'istorică'?

'Artemis 2 va fi un pas important înainte pentru zborurile spațiale umane. Această misiune istorică va trimite oamenii mai departe de Pământ ca niciodată și va oferi informațiile necesare pentru ca noi să ne întoarcem pe Lună - totul cu America la cârmă', a declarat administratorul NASA, Jared Isaacman, într-un comunicat.

Pentru a atinge obiectivul fixat de președintele John F. Kennedy de a trimite un om pe Lună și de a-l întoarce acasă în siguranță până la sfârșitul anilor 1960, planificatorii misiunilor NASA au venit cu un set de pași necesari pentru a putea fi executat saltul uriaș de la Pământ la suprafața lunară.

Aceste misiuni au primit denumiri alfabetice. De exemplu, zborurile de 'Tip A', precum Apollo 4 și Apollo 6, au testat capsula spațială Apollo fără astronauți la bord, pe orbita Pământului. Apollo 7, care a realizat același lucru, dar cu echipaj, a fost de 'Tip C', iar Apollo 8, care a făcut același lucru pe orbita selenară, a fost de 'Tip C-prime'.

Apollo 11, care a îndeplinit provocarea președintelui Kennedy pentru națiune, a fost de 'Tip G'.

Programul Apollo nu a inclus un test fără echipaj al modulului de comandă pe orbita Lunii. Acel profil de zbor nu a apărut până la Artemis 1 în 2022. În acea misiune, nava spațială Orion nu numai că a fost pusă la încercare, cu toate instalațiile, cu excepția sistemelor de susținere a vieții, dar a testat și un nou tip de orbită selenară pentru un vehicul cu destinație umană.

Și astfel a fost deschis drumul pentru misiunea Artemis 2, primul zbor cu echipaj uman din cadrul programului Artemis. Prin această singură distincție - vor fi astronauți la bord - s-ar putea face o comparație cu Apollo 7, ca primul zbor cu echipaj uman din cadrul programului Apollo. Dar Apollo 7 nu a părăsit orbita joasă a Pământului (LEO). Artemis 2 se va transfera de pe LEO pe o orbită extrem de eliptică, astfel încât să atingă și apoi să depășească cea mai mare distanță la care au fost vreodată oamenii față de Pământ.

Acest lucru ar putea duce la comparații cu Apollo 8 - prima misiune de a transporta oameni spre Lună în 1968 - dar Frank Borman, Jim Lovell și Bill Anders au orbitat Luna. Echipajul Artemis 2, Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și Jeremy Hansen, vor zbura dincolo de Lună, dar nu o vor înconjura complet.

Cei patru membri ai echipajului Artemis 2 vor urma o traiectorie de 'întoarcere liberă' care va folosi gravitația Lunii pentru a reveni pe Pământ, în loc să se bazeze pe motorul modulului de serviciu Orion pentru a face acest lucru. În acest sens, această misiune este similară cu misiunea Apollo 13 'de tip H' replanificată, care, după ce o explozie i-a afectat modulul de serviciu, a devenit o misiune de supraviețuire.

De altfel, astronauții Apollo 13 dețin recordul pentru cea mai mare distanță pe care oamenii au călătorit-o vreodată în spațiul cosmic: 400.171 kilometri. Artemis 2 va doborî acest record, dacă totul merge conform planului.

Însă planificatorii misiunii Artemis 2 au ales traiectoria de întoarcere liberă nu din cauza unei situații de urgență, ci pentru a permite astronauților să efectueze operațiuni de proximitate folosind treapta superioară a rachetei Space Launch System (SLS). Apollo 9 și Apollo 10 au efectuat acest tip de demonstrație folosind un modul selenar.

Nu a existat nicio misiune Apollo care să se potrivească cu ceea ce va face Artemis 2, dar acestea nu sunt singurele diferențe dintre misiunile selenare de acum 50 de ani și cele de astăzi.

Programul Apollo a mers pe Lună pentru a demonstra capacitatea Statelor Unite - și a democrației - de a realiza mai mult decât puteau face Uniunea Sovietică și statele satelit. A fost modul celor două țări de a lupta într-un Război Rece prin 'soft power'. Odată ce Neil Armstrong și Buzz Aldrin din Apollo 11 au plantat steagul american la Baza Tranquility și apoi au aterizat (împreună cu pilotul Michael Collins, rămas pe orbita circumselenară pentru a-i recupera pe cei doi) înapoi pe Pământ, obiectivul principal al programului Apollo a fost îndeplinit.

Cele cinci misiuni care au urmat lui Apollo 11 pe suprafața selenară au realizat multe, dar au fost rezultatul opririi programului.

'Plecăm așa cum am venit și, dacă Dumnezeu vrea, așa cum ne vom și întoarce', spunea Gene Cernan, comandantul misiunii Apollo 17, în decembrie 1972, devenind ultima persoană (până în prezent) care a pus piciorul pe Lună.

Programul Artemis are ca scop stabilirea unei prezențe umane sustenabile pe Lună și utilizarea resurselor găsite acolo pentru a permite omenirii să exploreze în viitor Marte și alte destinații și mai îndepărtate. Scopul nu este doar trimiterea de astronauți să viziteze Luna, ci stabilirea unei baze în apropierea Polului Sud. Aceasta va implica extragerea gheții de apă din regiune, care poate fi folosită pentru susținerea vieții și poate fi procesată în combustibil pentru rachete.

'Succesul înseamnă să fii trimis pe Lună în Artemis 3', a spus Christina Koch (înainte ca NASA să restructureze programul - această etapă importantă va avea loc acum în cadrul misiunii Artemis 4). 'Succesul înseamnă Artemis 100, oricând va fi. Și noi definim totul pornind de la asta', a mai subliniat ea.AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Ada Vîlceanu)