Racheta Starship a companiei SpaceX a acumulat întârzieri de cel puțin doi ani în etapa sa de dezvoltare de când NASA a ales această rachetă în 2021 pentru a transporta un modul lunar cu astronauți, iar specialiștii americani se așteaptă ca acest vehicul spațial să aibă nevoie de și mai mult timp pentru a depăși obstacolele tehnice rămase înainte să se plaseze pe Lună, a declarat marți inspectorul general al NASA, în contextul în care agenția spațială americană studiază planuri de accelerare a acestui program, informează Reuters.

NASA a colaborat cu o serie de companii, dar cel mai mult cu SpaceX a lui Elon Musk și Blue Origin a lui Jeff Bezos, în cadrul programului său Artemis, în valoare de mai multe miliarde de dolari, pentru a lansa misiuni de rutină cu astronauți pe Lună, fiind presată să facă acest lucru înainte ca China să trimită propriile echipaje pe suprafața Lunii în jurul anului 2030.

Însă întârzierile tot mai mari acumulate de către SpaceX în dezvoltarea rachetei Starship, aleasă ca prim modul de aselenizare în programul Artemis pentru a transporta astronauți ai NASA pe scoarța selenară, au amânat treptat obiectivul prevăzut inițial pentru 2024 de plasare a unui echipaj pe Lună - deși oficialii americani de la acea vreme au privit cu scepticism termenul stabilit pentru 2024.

Printre cele mai dificile etape din parcursul rachetei Starship pentru a deveni un modul lunar certificat pentru astronauți, potrivit raportului publicat marți de inspectorul general al NASA, se numără cerința ca racheta să se realimenteze în spațiu înainte de a parcurge restul călătoriei până la Lună, un proces riscant și delicat care nu a mai fost încercată niciodată la o asemenea scară.

Pentru ca o navă Starship să asolizeze cu un echipaj de astronauți pe Lună, compania SpaceX va trebui mai întâi să lanseze cel puțin alte 11 rachete Starship pe orbita Pământului, care vor funcționa ca niște cisterne de realimentare. Una dintre acele nave Starship va fi un depozit de combustibil, care va necesita mai mult de 10 rachete Starship pentru a fi umplut cu o cantitate suficientă de combustibil ce va fi transferat modulului Starship care va asoliza pe Lună.

Mai înaltă decât o clădire cu 15 etaje, racheta Starship este alimentată cu aproximativ 1.200 de tone metrice de metan lichid și oxigen lichid, doi combustibili extrem de explozivi, care trebuie păstrați la temperaturi criogenice, adică sub pragul de -238°F (-150°C).

Andocarea navelor Starship împreună și transferul cu grijă al combustibililor supra-răciți, de cel puțin 10 ori pe orbita joasă a Pământului, o regiune a spațiului vitală din punct de vedere politic și comercial, cu un nivel ridicat de trafic al sateliților, ar fi printre cele mai riscante provocări pentru o companie care a transformat într-o rutină aterizările rachetelor orbitale și lansările de astronauți către Stația Spațială Internațională (ISS).

Oficialii NASA care supraveghează dezvoltarea rachetei Starship 'consideră că demonstrarea capacității de transfer a combustibilului criogenic reprezintă una dintre cele mai importante provocări tehnice cu care se confruntă SpaceX', se afirmă în raportul de marți.

'NASA monitorizează un risc major, conform căruia unele dintre tehnologiile criogenice și capacitățile dezvoltate de SpaceX nu sunt suficient de mature' înainte de plasarea pe Lună prevăzută pentru 2028, potrivit raportului.

SpaceX a lansat sistemul Starship de 11 ori începând din 2023, într-o serie de zboruri de testare urmărite îndeaproape de oficialii de la NASA.

Luna trecută, NASA a adăugat o misiune de testare suplimentară Artemis și a recunoscut provocările tehnice cu care se confruntă contractorii săi în cadrul programului lunar Artemis, în baza căruia SpaceX va trimite oameni pe Lună prin două misiuni începând din anul 2028, urmate de aselenizări similare cu echipaj uman ce vor fi realizate de Blue Origin, compania lui Jeff Bezos.

Agenția spațială americană a menținut anul 2028 drept an-țintă pentru plasarea pe Lună a vehiculului spațial Starship. AGERPRES/(AS - redactor: Florin Bădescu, editor online: Alexandru Cojocaru)