Pe stadionul Arcul de Triumf zici că e argintul viu, nu stă locului o clipă. Se încălzește, aleargă cu pași mărunți, dar rapizi, parcă nerăbdător să plece în cursa de 482 de kilometri dintre București și Chișinău. E Adrian Balica din Chișinău, ultramaratonistul cu cușma brumărie pe cap.

'Eu vreau să vă spun că nu am putut să ratez o așa ocazie, să folosesc acest maraton să văd care mai sunt posibilitățile mele', spune bărbatul de 80 de ani, cel mai vârstnic alergător de la Rubicon 2025, competiția care leagă în mod simbolic Bucureștiul de Chișinău.

Nu are cum să nu-ți atragă atenția, având în vedere vârsta înaintată pentru un atlet, dar și căciula de astrahan pe care o poartă cu mândrie pe cap: 'Sigur că nu sunt căzut din pod. Eu am mai făcut mulți kilometri, am mai făcut 1.000 de km la Marșul Centenar între Alba Iulia și Chișinău, am mai mers și de la Chișinău la Iași. Sunt antrenat în lucrul ăsta, chiar dacă nu este chiar atât de ușor'.

Ce te poate 'mâna în luptă' la 80 de ani să alergi un ultramaraton pe distanța dintre cele două capitale? Care să fie motivația explică însuși veteranul cursei. Pare să-l țină în viață mulți ani de acum încolo după energia pe care o degajă.

'Mie îmi e frică să nu nimeresc în mlaștină, pentru că eu așa numesc lenevia. Asta pățește omul care se mai reține la sculare dimineața. Eu o numesc mlaștină, pentru că ea trage și nu mai ieși din ea. Dar dacă continui întotdeauna să stai deasupra, să nu intri în mlaștina asta, să te miști, nu este nevoie de autobuz sau troleibuz. Ce înseamnă 10 km până acolo așa? Primii pași sunt importanți. Vă spun sincer că nu știu cât voi alerga la ultramaraton, dar am ceva trasat în minte, totul depinde de cum o să îmi ajungă puterea și energia. Garantat vreau să intru în Chișinău tot așa', explică Adrian Balica deviza care îi ghidează viața.

Nu a fost niciodată legitimat la vreun club sportiv, a avut o meserie ca oricare alta, inginer mecanic. Dar mișcarea l-a atras întotdeauna, și la 80 de ani se duce pe jos de acasă până la albinele pe care le are la 18 km distanță.

Îl întreb până la ce vârstă ar vrea să alerge. Stă și se gândește un pic. 'Tot timpul. Eu am 18 km de acasă până la locul unde am albine și la ele merg pe jos. Asta mă ține pe mine. Mă voi opri... Asta înseamnă că se oprește rotația mea în jurul Pământului', spune bărbatul.

Balica a început să facă sport încă din clasa a IV-a, acum fix 70 de ani, atunci când învățătorul de educație fizică i-a 'altoit dragostea de sport'.

'Din clasa a IV-a m-am apucat de alergat. M-a îndrăgostit învățătorul de educație fizică, l-am ascultat pe el toată viața. Îi mulțumesc lui, Dumnezeu să îl ierte!, pentru că a lăsat în mine această dragoste, mi-a altoit dragostea de sport. Și acum sunt o persoană altoită cu dragostea de sport', spune omul de 80 de ani, pe care în niciun caz nu îl poți numi bătrân.

Un alt altoi important pentru el este legat de iubirea de tot ce înseamnă România, pe care Adrian Balica a moștenit-o de la părinții săi. Îl întreb de ce a ales să alerge cu cușma pe cap, ce simbolizează pentru el.

'Fiind născut și adormind cu cântecul mamei 'De ce m-ați dus de lângă voi/De ce m-ați dus de acasă', romanța de Octavian Goga, și, fiind altoit așa cum am spus de iubirea de sport, așa sunt altoit și de tot ceea ce se face peste Prut. Tot ce este legat de țară. Dacă eu sunt născut în 1945, fiind la școală în 1952, de acuma toți se mirau de bucățile care ne lipseau, care ni le-au luat din Basarabia. Eu vreau, nu vreau, mi se transmit simțurile astea până în prezent. Și, desigur, eu mă străduiesc cu aceste simboluri, cu simbolistica asta legată de țară. Și mă mândresc. Eu apreciez că poporul român este de stimat și de iubit, suntem o bucățică de la Dumnezeu dată. Pe cuvânt, eu așa simt. Numai noi să știm să ne purtăm și să transmitem asta mai departe', își explică în graiul moldovenesc Adrian Balica iubirea de țară.

Își aduce aminte de suferințele din acea perioadă ale părinților și bunicilor, de faptul că nu puteau să-și vorbească limba moldovenească.

'Familia mea a suferit 'represii', nu se putea vorbi limba moldovenească. De atunci era limba moldovenească, Doamne, ferește! să se vorbească despre limba română. Gata, erai arestat. Au fost 'represați' și tata și mama, și bunica și bunicul, toți ai mei, de la apariția cotropitorilor care se numeau eliberatori. Iată care e chestia. Eu în clasa I, când m-am dus, știam alfabetul latin, așa am fost eu cu părinții, se jucau și mă învățau. Și când am ajuns în clasa I în școala moldovenească, eu trebuia să scriu litere chirilice. Tare greu mi-a fost și neplăcut. Mai mult îmi plăceau literele acelea latine', povestește omul care și-a căutat și a găsit și originea numelui său. Pe vremuri, în divanul Moldovei era un boier, hatman și paharnic, însărcinat cu comanda oștirii, pe numele său Melentie Balica, ctitor al Mănăstirii Frumoasa din Iași.

Apoi revine la pasiunea sa cea mare, sportul, iubire pe care încearcă să o transmită tinerilor, pentru că este o 'necesitate a vieții'.

'Asta le spun și tinerilor, să ocolească mlaștina, să nu intre în mlaștină, în lenevia omului, pentru că ea te atrage și este greu să ieși de acolo. Și dacă ești atent și ești mereu în mișcare, poți să trăiești bine și vesel, și cu o dispoziție bună. Eu am doi copii, fecior și fiică, au familiile lor, sunt mulțumit de ei, știu să se comporte, iubesc sportul. Au luat de la mine, pentru că asta este o necesitate a vieții. Dacă nu faci sport, o repet pentru a câta oară, poți să calci în acea mlaștină a leneviei', mai spune omul.

Apoi mi-o retează scurt pe ton de glumă: 'Nu vreau să vorbesc prea mult, pentru că din vorbe se duce energia, și nu mai ajung la Chișinău'. Are dreptate, deja i-am rupt destul timp din pregătirea de dinaintea cursei. Are în față 482 de kilometri și nu contează câți va alerga. Important e că va ocoli mlaștina.
AGERPRES (A, AS-autor: Adrian Țone, editor: Mihai Țenea, editor online: Ady Ivaşcu)