Juan Carlos Ferrero, care până acum o săptămână a fost antrenorul lui Carlos Alcaraz, liderul ATP, recunoaște că este întristat de despărțire, dar nu exclude o nouă colaborare în viitor, scrie EFE.

Ferrero a dat un interviu în ziarul Marca în care explică cauzele rupturii, într-un moment în care credea că va continua cu Alcaraz încă un sezon.

''Este adevărat că atunci când se termină un an, anumite lucruri trebuie revizuite în ceea ce privește contractele și, ca în cazul oricărui contract nou, privind spre anul următor, au fost anumite lucruri asupra cărora nu am fost de acord. Ca în cazul tuturor contractelor, o parte trage într-o direcție și cealaltă în alta. Cei din jurul lui Carlos se gândesc la ce este mai bine pentru el, iar eu mă gândesc la ce este mai bine pentru mine. Având în vedere relația pe care am avut-o, închiderea definitivă a ușii nu ar fi logică nici pentru el, nici pentru echipă. Vreau să încheiem lucrurile cu bine. Faptul că nu suntem de acord asupra anumitor aspecte nu înseamnă că nu mai suntem prieteni sau că nu menținem o relație foarte bună. Îi urez lui Carlos tot binele și cred că are potențialul de a fi cel mai bun jucător de tenis din istorie'', a dezvăluit Ferrero, 45 de ani, învingător la Roland Garros în 2003.

''Au existat anumite probleme în care amândoi nu am fost de acord. Poate că s-ar fi putut rezolva dacă ne-am fi așezat și am fi discutat, dar în cele din urmă nu am făcut-o și am decis să nu continuăm. Asta s-a întâmplat, de fapt. Există puncte despre care nu voi intra în detalii, dar nu am fost de acord și, în cele din urmă, ne-am despărțit. Cred că anul a fost foarte bun din punct de vedere al rezultatelor, iar relația dintre noi doi a fost spectaculoasă pe tot parcursul. Nu am avut nicio ceartă în niciun moment. Sosirea lui Samuel Lopez a adus o gură de aer proaspăt în echipă, permițând ca relația să dureze în viitor. A fost un an foarte bun și, când s-a încheiat la Torino, este adevărat că toți aveam ideea că vom continua. Apoi s-a întâmplat ce s-a întâmplat și am mers pe drumuri separate, dar inițial ideea era să continuăm'', a adăugat Ferrero.

Dintre cei șapte ani petrecuți împreună, Ferrero recunoaște că unul dintre cele mai frumoase momente au fost atunci când Carlos Alcaraz avea între 15 și 18 ani.

''Am împărtășit atât de multe momente împreună la antrenamente, la turnee, la hoteluri... Mergeam mereu peste tot împreună. Acea creștere, acele experiențe, acele rezultate - în mare parte bune, deși există întotdeauna unul neașteptat - acea perioadă a fost foarte frumoasă. Îi spuneam adesea că mi-a fost dor de acea perioadă a challenger-urilor, a turneelor mai mici în care vedeai cu adevărat acel entuziasm pentru creștere și dorința de a urca mai multe locuri. Apoi, când ești în vârf, obiectivele sunt diferite și nu ai atât de multe locuri de urcat sau atât de multe lucruri de predat. O iei mai mult ca pe o cale de învățare graduală. La început, procesul de învățare este întotdeauna mai rapid și mai generos. Pe măsură ce am progresat prin acele etape, toate turneele importante care au urmat au devenit momente de neuitat. Fiecare Grand Slam pe care l-am câștigat, în special ultimul French Open, care a fost cel mai dificil. Rămân cu toate aspectele pozitive'', a continuat Ferrero.

Fostul tenisman nu crede că acumularea unor tensiuni într-o colaborare atât de lungă au dus la ruptură: ''Există întotdeauna puțină tensiune când petreci atât de mult timp împreună. Cred că a călători atât de mult, a fi atât de mult departe de casă, lucruri de genul acesta te epuizează. Chestia e că ne-am susținut mult unul pe celălalt în cadrul echipei, iar unul dintre motivele pentru care l-am adus pe Samuel a fost acela de a preveni erodarea acestei relații. Toate acele săptămâni au fost bune pentru noi. A fost vorba despre folosirea unor cuvinte noi, a unor moduri noi de a spune lucrurile, cu același obiectiv, dar într-un mod diferit. Și aceasta a fost una dintre metodele de a evita tensiunea''.
AGERPRES/(AS-redactor: Teodor Ciobanu, editor: Vlad Constantinescu, editor online: Andreea Lãzãroiu)