Ciclistul sloven Tadej Pogacar a încheiat un sezon 2025 de excepție, la capătul căruia și-a consolidat un palmares deja impresionant, care îl apropie tot mai mult de legendele sportului cu pedale, relatează Reuters.

Pe măsură ce sezonul se derula, comparațiile cu marele Eddy Merckx - odinioară șoptite, acum inevitabile - au încetat să mai fie superflue, ci au început să servească unui scop practic: o modalitate de a descrie un ciclist a cărui autoritate se extinde pe toate planurile, în toate sezoanele și în toate tipurile de curse.

În centrul tuturor acestor lucruri s-a aflat al patrulea său titlu în Turul Franței - cu unul mai puțin decât recordul istoric de victorii -, o cursă pe care Merckx însuși o consideră summum-ul ciclismului profesionist.

Ultimul triumf al lui Pogacar în Marea Buclă, din luna iulie, a făcut mai mult decât să adauge un nou trofeu la o vitrină deja bogat împodobită, a întărit Turul ca axă a dominației sale.

Liderul echipei UAE Emirates a controlat clasamentul general al Turului Franței cu claritate și extravaganță, mai degrabă decât cu prudență, s-a afirmat pe piscurile montane, a revendicat tricoul cu buline și a închis cursa din Hexagon câștigând ''en fanfare'' ultimul contratimp individual.

Într-o eră definită de control și managementul riscului, Pogacar a făcut ca Turul Franței să pară neobișnuit de deschis și, totodată, neobișnuit de stabil.

Comparația cu Eddy Merckx vine însă cu anumite avertismente, inclusiv din partea legendei belgiene.

'Este dificil să compari două ere diferite', a spus belgianul, înainte de a adăuga, aproape în treacăt, că epoca sa a fost probabil mai dură.

'Cred că pe vremea mea exista mai multă concurență. Astăzi, în clasice, Pogacar trebuie să fie atent în principal la (Mathieu) van der Poel și (Wout) van Aert. În marile tururi, sunt câțiva alți rivali', a adăugat Merckx, care a obținut un număr impresionant de 525 de victorii pe parcursul carierei.

Pogacar a avut nevoie de aproximativ cinci sezoane pentru a atinge pragul de 100 de victorii. Chiar și în ritmul său actual, remarcabil de ridicat, slovenul ar trebui să continue să câștige la fel de mult timp de încă două decenii pentru a se apropia de totalul belgianului - un lucru practic imposibil.

La fel ca Merckx, Pogacar și-a petrecut sezonul ștergând granițele moderne dintre cursele pe etape și cele clasice.

Victoria sa în Turul Franței nu a fost un vârf izolat, ci punctul culminant natural al unei campanii construite pe o prezență constantă, cu titluri, în Monumente precum Turul Flandrei, Liege-Bastogne-Liege și Turul Lombardiei.

La 27 de ani, moștenirea sa este remarcabilă, chiar dacă încă nu a câștigat La Vuelta, un mare tur pe care este aproape garantat să-l câștige dacă se va decide să ia startul în cursa spaniolă.

Doar două dintre cele cinci curse Monument - cele mai venerate curse clasice - lipsesc deocamdată din palmaresul slovenului: Milano-Sanremo și Paris-Roubaix. În acest sezon, Pogacar a fost aproape de a se impune în ambele, terminând pe podiumul de la Sanremo și pe locul doi pe velodromul de la Roubaix.

Acestea nu reprezintă însă niște țeluri, ci mai degrabă niște memento-uri și, chiar dacă aceste comparații cu Merckx cresc, povestea lui Tadej Pogacar este încă în curs a fi scrisă.
AGERPRES (AS/redactor: Mihai Dragomir, editor: Mihai Țenea, editor online: Anda Badea)

Sursa foto: Il Lombardia/Facebook