Bătălia perenă dintre adulație și scepticism a rezumat anul în atletism, fanii putând asista la niște performanțe uluitoare pe obișnuitul fundal deprimant al dopajului, care îi lasă pe toți nesiguri dacă trebuie să aplaude sau să plângă, scrie Reuters.

Partea pozitivă este că după pandemia de Covid-19 acest sport a organizat al treilea campionat mondial în patru ani, iar cea de-a 20-a ediție, de la Tokyo, a oferit un flux aproape neîntrerupt de performanțe strălucite și rezultate incredibile și a permis unui număr de 53 de națiuni să obțină medalii.

Suedezul Mondo Duplantis a strălucit din nou pe cea mai mare scenă, stabilind al 14-lea său record mondial la săritura cu prăjina în fața unei mulțimi fermecate de 57.000 de spectatori, fiind încoronat, pe bună dreptate, atletul anului la masculin.

Sydney McLaughlin-Levrone, după ce a câștigat tot ce se putea în proba de 400 de metri garduri, a trecut fără probleme 400 de metri plat și a doborât recordul campionatului, al Jarmilei Kratochvilova, vechi de 42 de ani, câștigând astfel premiul pentru atleta anului.

Statele Unite au dominat și probele de sprint prin intermediul irezistibilului Noah Lyles și al triplei campioane Melissa Jefferson-Wooden.

O succesiune de sosiri incredibile în curse pe distanță lungă a însemnat că marja combinată a victoriei la probele masculine de 1.500 m, 3.000 m obstacole, 10.000 m și maraton a fost una uimitoare, de 0,18 secunde.

La Tokyo a existat spectacol în fiecare seară, nu în ultimul rând în proba masculină de aruncarea greutății, unde americanul Ryan Crouser a câștigat un al treilea titlu mondial uimitor, după ce nu concurase timp de un an din cauza unei accidentări la cot.

Un al patrulea titlu mondial la 1.500 m a fost obținut de kenyana Faith Kipyegon, care, cu trei medalii de aur olimpice și un record mondial în această probă, și-a confirmat și mai mult statutul de una dintre cele mai mari atlete din toate timpurile.

Kenya a terminat pe locul doi în clasamentul medaliilor, cu șapte medalii de aur (SUA au câștigat 16), dar, când vine vorba de infracțiuni de dopaj, națiunea est-africană rămâne liderul detașat.

De la înființarea Unității de Integritate a Atletismului în 2017, aceasta a sancționat 427 de sportivi pentru infracțiuni de dopaj, dintre care un număr remarcabil de 149 - mai mult de o treime - sunt kenyeni.

Rusia, ai cărei sportivi au concurat foarte puțin în acea perioadă, este următoarea, cu 75, în timp ce Etiopia și India se află la distanță pe locul trei, la egalitate cu 20. Alți 154 de kenyeni au fost sancționați pentru cazuri interne.

Capul de afiș din acest an a fost Ruth Chepngetich, care a primit o suspendare de trei ani în octombrie, dar al cărei record mondial incredibil - din toate punctele de vedere - la maraton, de două ore, 9 minute și 56 de secunde, stabilit cu un an mai devreme, încă este valabil.

Eliud Kipchoge, cel mai mare alergător de maraton din toate timpurile, a dispărut din scenă cu mare demnitate, dând în continuare tot ce avea, dar nereușind niciodată să urce pe podium.

Dar nici măcar el nu a putut scăpa de consecințe, deoarece cel puțin patru dintre concurenții de la 'provocarea Ineos 1:59' din 2019, când el a alergat sub două ore într-o cursă neautorizată, au fost suspendați.

Statele Unite, însă, sunt departe de a fi curate.

Fred Kerley și Marvin Bracy - medaliați cu aur și argint la peste 100 m la Campionatele Mondiale din 2022 - au fost amândoi suspendați. Kerley a fost suspendat provizoriu pentru încălcarea regulilor de localizare, iar Bracy a acceptat o sancțiune de 45 de luni pentru încălcări ale regulamentului antidoping.

Kerley, care este și dublu medaliat olimpic, s-a înscris imediat la Jocurile Îmbunătățite (Enhanced Games), unde sportivii au voie să se dopeze. Erriyon Knighton, care a câștigat o medalie de bronz la 200 m la 18 ani, a primit și el o suspendare de patru ani pentru o încălcare a regulilor antidoping.

Sportivii americani s-au confruntat cu niște întrebări incomode în august, când compatrioata lor, campioana olimpică la 200 m Gabby Thomas a cerut ca antrenorii să fie suspendați pe viață dacă au efectuat anterior o suspendare și că orice sportivi care lucrează cu ei sunt 'complici'.

În centrul acestei polemici se afla Dennis Mitchell, multiplu medaliat la sprint la nivel mondial și olimpic, care i-a condus pe Jefferson-Wooden și pe alți cinci sportivi spre medalii la Tokyo și l-a antrenat pe Bracy.

Mitchell a fost suspendat pentru dopaj timp de doi ani în 1998 și a recunoscut, de asemenea, că și-a făcut injecții cu hormon de creștere uman, un produs dopant interzis, la acea vreme nedetectabil.

Luna aceasta, Mitchell a fost numit antrenorul anului la atletism în Statele Unite.
AGERPRES (AS/redactor: Mircea Lazaroniu; editor: Mihai Țenea, editor online: Anda Badea)

Sursa foto: wada-ama.org