Expresia asta ''Bătea ploaia-n geam de ziceai c-au venit mascații'', auzită mai demult într-o piață de cartier bucureștean, depășește cu mult în intensitate pe altele mai puțin colocviale precum 'vreme rea', 'apogeu', 'ciclon', 'cod roșu', 'ploaie torențială', 'situație de urgență', 'vijelie', 'avertizare', 'excepție'. Mai suntem afectați de astfel de stimuli? Sau ne-am obișnuit cu 'dezastrele' și 'calamitățile'?

Imaginați-vă doar tabloul în care picături mari de ploaie, din alea sănătoase, cu bicepșii și tricepșii antrenați la sala de forță, cu cagule negre pe față, se opintesc cu 'berbecii' să spargă geamurile caselor în care urlă de groază copiii și femeile. E una dintre dovezile că românul s-a născut artist, mai mult decât poet, pentru că poate face cu ușurință legătura între o ploaie torențială și o intervenție a forțelor speciale. Tragismul tabloului este prezent, îl simți.

Pe când ciclonul Barbara, despre care aflăm că s-a format în Marea Neagră, dar a părăsit repede teritoriul țării noastre, cu toate 'dezastrele' și 'calamitățile' anunțate, ne duce cu gândul maximum la draga Varvara lui Todiraș din 'Iarna bobocilor'.

Cu o seară înaintea potopului, mă sună un văr, marcat oarecum de știrile văzute la TV și de alertele Departamentului pentru Situații de Urgență: 'Nene, am văzut că la tine în Tineretului se strânge apă mare, depășește portiera mașinii, adu-ți mașina la mine în Bucureștii Noi, că găsim noi pe unde să o parcăm'. Mă face să zâmbesc și îmi aduc aminte că în vară, în urma unei torențiale, am evacuat apa cu fărașul din mașină, după ce am scos inițial covorașele care pluteau ca rățuștele în cadă. Și în urmă cu doar patru zile, nu mai departe de vineri, situația se prezenta la fel în cartier, ca la orice ploaie: intersecția de la Șincai părea un râu învolburat de munte, iar doi km mai spre Dealul Văcărești, pe lângă podul nou care traversează puntea de peste Dâmbovița, apa depășea cu mult roțile mașinilor, oamenii păreau în bărci. Până la urmă, trebuie să ne amintim că suntem campioni mondiali și olimpici la multe probe ale canotajului.

Îi mulțumesc vărului pentru grijă și îl rog să nu mă uite nici când va construi o corabie după modelul Noe. Am demonstrat în nenumărate rânduri că pot fi un animal folositor, chiar dacă nu dau lapte, brânză, ouă.

După alerta de vreme rea, prin care oamenii erau îndemnați să 'evite deplasările și să ia măsuri de adăpostire și autoprotecție', telefonul mă informează din nou: 'Atenționare extremă pentru ploaie', de la Administrația Națională de Meteorologie, pentru tot Sud-Estul țării, inclusiv București. În schimb, aplicația telefonului, care se bazează pe date externe, spune că ar fi vorba doar de 36 de litri pe metru pătrat, ceea ce e mult, desigur, dar totuși de 3 ori mai puțin decât zic ai noștri. Și nici vântul 'cică', pentru că incertitudinea acestui cuvânt domină capitolul, nu ar bate prea tare, doar 34 de km/h. Adică triplul vitezei cu care ar parcurge o mașină centrul orașului, într-o zi ploioasă.

Oamenii vorbesc doar despre 'potopul' care va veni. Copilul anunță că pentru miercuri cursurile sunt suspendate. Motiv în plus de bucurie, acum și toamna, nu doar iarna, pe ninsoare. Până când aflăm prin intermediul grupurilor clasei că orele s-ar ține totuși, în regim online, care să ne aducă aminte de vremuri pandemice. Singurul fapt care trebuia stabilit era dacă în mod 'sincron' sau 'asincron'. Adică după orarul stabilit sau nu.

Tata mă anunță, tot din informațiile primite potop de prin toate părțile, că vor fi 140 de litri de apă pe metru pătrat. Practic, dacă nu s-ar scurge, ar trebui să avem o piscină cu apă până la brâu în toată zona de Sud-Est a țării.

Noaptea am visat doar că m-am trezit nădușit, cu gândul la picăturile de ploaie care cad continuu pe tabla balconului construit semi-ilegal de vecinul de la parter și cu ideea că nu am cumpărat destule conserve și hârtie igienică pentru a trece și peste 'potopul' ăsta.

Pe geamul dormitorului dimineața pare pictată de Bacovia, sunt însă destul de treaz să realizez că poetul era băcăuan și doar sudul țării urma să fie sub ape. De la televizor aflu că peste 20 de copaci au căzut în București, că un ministru și premierul s-au interesat de situația de urgență în miez de noapte. Hai atunci să vedem realitatea din teren.

Până mă echipez corespunzător pentru ciclon, ploaia mocănească de peste noapte aproape că s-a oprit. Picură ușor, nici nu mai deschid umbrela.

Prima vizită o fac pe șantierul din apropierea casei, așa cum există în cam toate cartierele Bucureștiului, unde se înlocuiesc țevile de căldură. Mă aștept să văd muncitorii cu colace de salvare înotând cu aparatele de sudură deasupra capetelor prin gropile de peste 3 metri căscate în asfaltul de pe strada Constantin Rădulescu Motru.

Foto: (c) Adrian Țone / AGERPRES

E aproape 10:00 dimineața și nu e niciun muncitor în zonă, însă. Or fi în subteran, în labirintul de țevi, îmi zic. Un excavator stă cu ușa deschisă și un compresor bârâie nestingherit, aruncând un nor de noxe în aer. Dar nici țipenie de muncitor prin preajmă.

O bătrână vine cu o plasă de la Piața Norilor, cu un kilogram de cartofi și ceva verdeață deasupra. O întreb cum de a cutezat să se avânte în mijlocul ciclonului.

'Eee, asta e ploaie mocănească, dom'le, din aia de nu se mai oprește. Nicidecum ceva torențial care să ducă la acumulări mari de apă. Ãia bătrâni de la sate ar fi zis că sunt norii sus, că asta nu e ploaie repezită', îmi explică femeia.

La vreo 500 de metri depărtare, un bătrân se oprește într-un părculeț și rupe dintr-o pâine veche porumbeilor care se strâng deodată, de parcă ar avea un sistem de comunicare inteligent: 'Adică cum să mă sperie ciclonul ăsta? Ce să fac, să stau în casă? Am stat azi noapte, că am dormit, acum am ieșit să iau pâine. Și decât să arunc pâinea asta veche, mai bine o dau la păsări'.

Foto: (c) Adrian Țone / AGERPRES

Vizavi, un domn de vreo 60 de ani, 'încalță' o baltă care îi ajunge la glezne din plin. Se dă jos din mașină la repezeală și 'fleoșc' în baltă. Înjură cu năduf.

Pe Bulevardul Tineretului, spre Podul Văcărești, unde auzisem că s-a format din nou un bazin de înot, realizez că pericolul cel mare al pietonilor nu vine de sus, ci din laterale, pentru că mașinile care circulă cu viteză, nefiind multe în trafic, împroașcă apa producând adevărate tsunami pe trotuare.

La Văcărești nici urmă de apă băltită, de acumulări mari. Sunt obișnuitele bălți care ne sunt parcă destinate nouă, bucureștenilor.

Zic hai să văd cum o sta situația cu ciclonul și în centrul orașului, să mergem pe la Unirii, mai ales că în zonă e în desfășurare cel mai mare șantier al orașului, de refacere a planșeului de peste Dâmbovița.

Foto: (c) Adrian Țone / AGERPRES

Un paznic de la metrou de la Mihai Bravu rupe TikTok-ul de plictiseală. Îl întreb dacă azi a fost aglomerație în subteran sau situația a fost și dimineață devreme aceeași, cu câțiva călători.

'Vă dați seama că astăzi așa a fost, cam gol. A fost un pic agitație între 7:00 și 8:00, când se mai ducea lumea la serviciu, apoi gata. Bate vântul, copiii nu se duc la școală, ce bine ar fi să fie așa în fiecare zi', spune omul. Același lucru mi-l spune și un alt paznic, postat cu mâna în șold între Dristor 1 și 2: 'Cum vezi acu' cred că o să fie toată ziua. Parcă dimineață până în 8:00 ce a fost nițică vânzoleală, în rest liber, de voie'.

Pasajul de la Unirii, în mod normal un furnicar de oameni, e aproape gol. E atât de pustiu încât răsuna vaietele unei cerșetoare așezate în genunchi și cu mâna întinsă: 'Să vă ajute Dumnezeu! Sănătate domnilor! Să vă ajute Dumnezeu și Maica Domnului! Sănătate mamă!' E o zi proastă pentru ea, pentru că oamenii se pare că au ascultat sfaturile autorităților, au rămas în case.

Foto: (c) Adrian Țone / AGERPRES

De pe la 11:00 nu mai plouă deloc. Oamenii cară umbrelele închise în mâini. Și nici frig nu e, sunt 12 grade.

Foto: (c) Adrian Țone / AGERPRES

Am vizitat șantierul 'Hai că se poate' de la Unirii. În zona fostei bănci a Religiilor, sunt câteva utilaje mari, dar nu se mișcă niciunul. Apar patru muncitori, doi par asiatici și doi români. Încerc să vorbesc cu românii, dar sunt repezit, pentru că 'nu avem autorizație să dăm declarații'. În zona centrală a șantierului din fața magazinului Unirea lucrurile parcă se mișcă, un utilaj dă semne de viață. Mă apropii, o mulțime de mașini parcate după gardurile verzi, în rest nimic interesant, bălți ca peste tot în oraș, zloată, noroaie, un șantier parcă în părăsire. Și utilajul nu se mai mișcă.

Foto: (c) Adrian Țone / AGERPRES

Așa cum nu se mișcă nici omul străzii, căzut într-un somn adânc într-un culcuș improvizat pe gura de ventilație de la metrou, învelit cu un nylon mare, fix lângă gardul șantierului de renovare a pasajului și planșeului Unirii. Doar picioarele încălțate în bocanci de iarnă sunt în bătaia 'ciclonului'.

Foto: (c) Adrian Țone / AGERPRES

Străzile sunt la fel de goale, am văzut și zile de weekend mai pline decât cu ocazia acestei 'calamități naturale'.

Foto: (c) Adrian Țone / AGERPRES

La Obor trebuie să fie mai agitată atmosfera, așa cum e întotdeauna. Hai într-acolo. Și la prima vedere așa pare. La metrou la Obor e ceva aglomerație, oamenii se înghesuie în pasaj, la ieșire. Apare și o mică altercație, o doamnă îi reproșează unui tânăr că se împinge 'ca boul și te mai și uiți ca nesimțitul'.

Foto: (c) Adrian Țone / AGERPRES

Din gura de metrou ieșim într-un alt șantier. Pentru că în București toamna pare vremea potrivită șantierelor. Și aici sunt gropi cât toate zilele pentru înlocuire țevilor. În toată zona, am văzut trei muncitori, care urcau niște materiale pe un cărucior. În rest bordurile și pietrele pentru pavaj așteaptă în ploaie vremuri mai bune să fie montate. Ca și gropile să fie astupate.

Foto: (c) Adrian Țone / AGERPRES

O doamnă cu cărucior de cumpărături venită la piață mă ia la rost: 'Ce ciclon, dom'le, nu vezi că a stat și ploaia aia mocănească care a fost până acum?' Ce să mai zic, are dreptate.

Un bărbat cu căciulă rusească din blană de iepure plouată de parcă are pe cap o pisică udă se plimbă aiurea cu mâinile în buzunar. Ploaia a stat, zona dintre metrou și Hala Obor e aproape goală.

Intru în zona pieței, unde aproape toate chioșcurile de pe drumul care duce la hala nouă sunt închise. Trebuie să fi fost o 'circulară' de la Administrația Piețelor, îmi zic.

Foto: (c) Adrian Țone / AGERPRES

'Sunt închise de frică, după ce au dat ăștia la televizor că vine ploaia, că vine uraganul, cad copacii. Oamenii nu au mai deschis, nu e nimic altceva', mă lămurește vânzătoarea de la un chioșc cu ouă.

Alt șantier și în piață, de fapt două, în fața și laterala halei noi. În hala nouă parcă e luni, puțin mușterii, puțini vânzători. Mulți au tarabele acoperite cu prelate. 'Hai la pătrunjel! Hai la cartofi! Hai la ceapă!' Tristețe mare de ciclonul ăsta.

Foto: (c) Adrian Țone / AGERPRES

Afară, grătarul de mici de la Terasa Obor își face datoria, fumegă. Dar și aici cozile de altădată par a fi dintr-o altă epocă, doar vreo 5-6 oameni stau la coadă să cumpere micii cu muștar. La terasa rivală Platou, tot așa, puțini clienți, în plus aici încă se freacă grătarul pentru ceea ce va urma. Cântă CC Catch pentru patru bărbați cu berile în față.

Foto: (c) Adrian Țone / AGERPRES

O zi tristă de toamnă în Obor. Parcă Bacovia a aruncat cu praf de ducă prin cea mai mare piață a orașului și prin tot Bucureștiul speriat de ciclonul Barbara. Cu gândul că am mai supraviețuit unui alt pericol, ce părea iminent, decid pe drum că trebuie să ascult niște muzică. Am renunțat însă rapid, după ce radioul mi-a adus în minte melodia Păsării Colibri: 'Ploaia care va veni / Le va potopi pe toate / Să-ncercăm să facem noi / Un oraș fără păcate'. AGERPRES/(A, AS - redactor: Adrian Țone, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Adrian Dădârlat)