Sute de credincioși au participat, duminică, la proclamarea locală a canonizării Sfântului Cuvios Mucenic Gherasim (Iscu) de la Tismana, care a avut loc după Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de arhierei, preoți și diaconi condus de Mitropolitul Irineu al Olteniei.

În cuvântul său rostit după Sfânta Liturghie, ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, a vorbit despre viața Sfântului Mucenic Gherasim, fost stareț al Mănăstirii Tismana, care a cunoscut prigoana comunismului ateist impus de trupele sovietice, despre suferința acestuia în temnițele comuniste pe motiv că era 'dușmanul unei orânduiri fără Dumnezeu', despre trăirea sa ascetică, precum și despre sfârșitul său mucenicesc.

'Bucurie mare se face în ceruri pentru cel care se mântuiește, deoarece îngerii se bucură și cântă această intrare a sfinților în Împărăția Lui Dumnezeu. Iar din viața Sfântului Gherasim știm că în momentul trecerii sale la cele veșnice a exclamat 'Auzi, îngerii cântă!', ceea ce înseamnă că trecând din lumea aceasta îngerii însoțesc pe sfinți. Și astfel noi cântăm în slujbele noastre și în acatistul sfântului 'Bucură-te cel ce ești împreună cu îngerii', că într-adevăr el s-a făcut înger în trup. A călătorit în această viață lepădându-se de sine, pentru că astfel a învățat de la Mântuitorul Hristos: cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie', a spus ÎPS Irineu.

Mitropolitul Irineu a subliniat că nu întâmplător Biserica face proclamarea Sfântului Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana după sărbătoarea Sfintei Cruci, duminica aceasta fiind închinată cinstirii Sfintei Cruci, ceea ce se potrivește cu viața sfântului.

'Cât de bine se asociază cinstirea Sfintei Cruci cu viața acestui sfânt! Într-adevăr, nu am putea grăi niciodată laude suficiente și cuvinte de preamărire și apreciere aduse Sfântului Gherasim. Atât de mult s-a ostenit în viața sa scurtă pământească. El a murit foarte de tânăr, pentru că cei răi i-au scurtat viața lui, însă nu fără îngăduința Lui Dumnezeu. Căci deși în ochii oamenilor și în imaginația și în logica oamenilor, sfinții parcă sunt pedepsiți, parcă sunt asupriți, parcă de multe ori Dumnezeu i-a uitat, nu este adevărat, pentru că sfinții sunt pregătiți să moștenească viața veșnică, așa cum ne spune Mântuitorul Hristos: 'Bine slugă bună și credincioasă, peste puțin ai fost pusă, peste multe te voi pune, intră întru bucuria Domnului tău!'. Iar Apostolul Pavel ține să sublinieze 'Înțelept, pentru Împărăția Lui Dumnezeu, am lăsat toate în urmă și le-am socotit ca gunoaie, și cu ochii ațintiți spre Crucea Lui Hristos am mers înainte ca la asalt ca să moștenesc viața veșnică'. Imaginea Sfântului Apostol Pavel este una militară, pentru că ne prezintă ținta urcușului său duhovnicesc acolo unde Mântuitorul Iisus Hristos îl cheamă.(...) Împărtășindu-ne cu trupul și sângele Mântuitorului Hristos, noi ne împărtășim cu viața Lui, dar în același timp ne și făgăduim că noi vom bea paharul până la moarte', a mai spus Mitropolitul Irineu.

Potrivit acestuia, Sfântul Gherasim, de îndată ce a fost arestat chiar din Mănăstirea Tismana, el a știut că viața lui s-a schimbat și trebuie să fie martor al Învierii Mântuitorului Iisus Hristos prin pătimirea și răstignirea sa.

'Sfântul s-a ridicat încet-încet pe Crucea Domnului până va bea paharul muceniciei și este cea mai înaltă treaptă a unui preot care a ascultat la hirotonie și s-a asemănat cu sfinții mucenici în taina hirotoniei după care a devenit mucenic mărturisitor. Sfinții mucenici sunt singurii la care Mântuitorul Iisus Hristos coboară și le pune coroana cea neveștejită a biruinței. În temniță, Sfântul Gherasim i-a învățat pe deținuți cum să se roage, cum să rostească rugăciunea inimii, pentru care faptă a fost bătut cumplit, dar suferea cu mare răbdare aceste chinuri, deoarece le considera pentru sufletul său. În final, în ultimul moment al vieții, s-a petrecut o minune și mai mare: Sfântul Gherasim nu doar că și-a iertat torționarul, dar l-a și ajutat să se mântuiască, trecând astfel dincolo de porunca evanghelică', a mai spus ÎPS Irineu.

La rândul său, Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale, ÎPS Iosif, i-a îndemnat pe credincioși la asumarea Crucii cu bucuria și nădejdea Învierii, prin asumarea credinței mărturisitoare într-o lume care Îl uită pe Dumnezeu.

'Să devenim noi înșine apostolii Crucii Mântuitorului și să o mărturisim atât prin semn, prin faptul că ne însemnăm, că o purtăm, dar mai ales prin faptele vieții noastre de zi cu zi, faptele credinței, adică iertarea, smerenia, milostenia, nejudecata aproapelui și dragostea necondiționată pentru aproapele nostru', a spus IPS Iosif.

Din soborul ierarhilor care au slujit, duminică, la Mănăstirea Tismana au mai făcut parte arhiepiscopii Varsanufie al Râmnicului și Atanasie al Marii Britanii și Irlandei de Nord; episcopii Ignatie al Hușilor, Lucian al Caransebeșului, Nicodim al Severinului și Strehaiei, Antonie de Bălți, Sebastian al Slatinei și Romanaților și Nestor al Devei și Hunedoarei; episcopii vicari Paisie Lugojanul al Arhiepiscopiei Timișoarei și Teofil Trotușanul al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului; și Arhiereul vicar Gherontie Hunedoreanul al Episcopiei Devei și Hunedoarei.

Arhimandritul Gherasim Iscu s-a născut la 21 ianuarie 1912 în satul Valea Șușii, din comuna Poduri, județul Bacău, primind la botez numele Grigore. A intrat în viața monahală de la 12 ani, la Mănăstirea Bogdana din județul Bacău. În 1932 a ajuns la Mănăstirea Tismana, unde a fost tuns în monahism cu numele Gherasim. A urmat seminarul monahal de la Mânăstirea Neamț, apoi a continuat la Mănăstirea Cernica pe care l-a absolvit ca șef de promoție în 1935.

După studii de Teologie la București, a fost, pe rând, stareț la Mănăstirea Arnota, bibliotecar la Mănăstirea Cernica, apoi misionar în Transnistria. În 1943, a fost numit stareț la Tismana. În 1948 a fost arestat, după ce a fost contactat de luptătorii din rezistența anti-comunistă și a ținut o predică anti-comunistă. Dus inițial la Craiova, apoi la Aiud, Pitești, Gherla și la Canal, la Poarta Albă. După lungi suferințe, s-a îmbolnăvit și a fost dus la Sanatoriul din Târgu-Ocna. A trecut la cele veșnice într-o zi de Crăciun, la 25 decembrie 1951 la Târgu Ocna.

În anul 2024, Sfântul Sinod a aprobat canonizarea a 16 sfinți mărturisitori în temnițele comuniste și mari duhovnici, printre aceștia numărându-se și Sfântul Cuvios Mărturisitor Gherasim (Iscu) de la Tismana. La 4 februarie 2025 a avut loc proclamarea generală a canonizării tuturor la București, urmată, pe parcursul anului, de proclamări locale ale canonizării în eparhiile în care aceștia și-au închinat viața lui Dumnezeu. AGERPRES / (A, AS - redactor: Maria Mitrică, editor: Marius Frățilă, editor online: Ady Ivaşcu)

Foto: (c) Maria MITRICĂ / AGERPRES