Un grup de iubitori ai tradițiilor populare încearcă păstrarea obiceiului cultivării și prelucrării cânepii, reluând, anual, în localitatea Someș-Guruslău, de pe râul Someș, toate etapele procesului, de la cultivarea cânepii, până la realizarea pânzei folosită la îmbrăcăminte sau obiecte de uz casnic, precum ștergare sau cuverturi.

''Sufletul'' întregului proiect este Mărioara Jurcău sau ''mătușa Mărioara'', cum îi place să i se spună, cea care mobilizează, periodic, mai mulți săteni din Someș-Guruslău pentru a reface între procesul legat de cultivarea și prelucrarea unei plante ce stătea la baza articolelor de îmbrăcăminte și de uz casnic în satul tradițional de pe valea Someșului.

''Înainte vreme, fiecare casă a avut cânepă seamănată. Deci nu au fost casă, la noi, în sat, pe toată zona asta, să nu se semene cânepă. Pentru că asta a fost baza îmbrăcăminții la țărani. De la cămeșile de bărbați, cămeșile de femei, poalele, spăcelele tradiționale, izmenele, cămeșile cu care se îmbrăcau ei și la dans și la lucru erau toate numai de cânepă. Nu era nimic de altceva'', a precizat, joi, pentru AGERPRES, Mărioara Jurcău.

Mătușa Mărioara a detaliat întreg procesul prin care se ajunge de la o plantă de dimensiuni impresionante, la obiecte de îmbrăcăminte sau pentru casă.

''Cânepa se smulge, nu se taie, pe urmă se taie rădăcinile și pe aste vremuri se bagă în Șomeș. La noi, într-un loc unde am pus-o noi, era numai cânepă. Vedeai, așa, poate un kilometru numai de pari care fixau în apă legăturile de cânepă. Și deasupra puneam balastru, ca să steie apă, să nu se rădice la suprafață. Și după 9-10 zile, depinde cum erau vremurile, se scoate afară. Și apoi se pune la uscat, pe lângă garduri, iar după ce e uscată bine, se zdrăvălește. Zdrăvălița asta e unealtă în care bătucim cânepă, să iasă firul acela din care se face, pe urmă, fuiorul. După aceea se dă pe un hetchel sau piaptăm și se despărțăște fuiorul din care se face pânză bună și cealaltă mai groasă. Și după sărbătorile de iarnă, se punea războiul de țesut. La toată casa erau război. Și până la Paști, trebuia să fie hăinucăle gata'', precizează aceasta.

Obiceiul scoterii cânepii din apă, unde a stat pentru a se ''topi'', a fost refăcut miercuri de sătenii din Someș-Guruslău. Îmbrăcați în straie populare, localnicii au profitat de apa caldă a Someșului și au făcut și o baie, cu acest prilej, apoi au mâncat plăcinte cu varză și porumb.

''Dusu-neam astăz, ne-am dus/ Pă Someș în jos și-n sus,/ Și 'CÂNEPA' u-am luat,/ Și bine ni u-am spălat! Iaca așe trecură nouă zâle de când am băgat 'CÂNEPA' în Someș la toptit. Amu musai să vă arătăm cum u-am și scos, u-am spălat bine, apoi ne-am și scăldat că tare limpede și caldă o fost apa. Și-api, ca după orice lucru, musai o fost să mâncăm omptic. Am făcut 'vărzare' (plăcinte cu varză) v-o trizăci și o uală de cucuruz, că doră îi post. Dumnezo vă îmbucure și vă deie sănătate la tăț, care pă unde sânteț!'', precizează Mărioara Jurcău, într-o postare pe contul de Facebook.

Mătușa din Someș-Guruslău subliniază faptul că, deși cultivă o suprafață mică de cânepă, își dorește să păstreze această tradiție.

''Noi facem lucrurile pe care le-au făcut, oarecând, înaintașii noștri. Și nu vreau să se piardă, să nu avem tradiții și obiceiuri, să nu știm de ele, că atunci nu mai suntem noi, ca popor, dacă nu le mai păstrăm cât de cât. Și, vă spun, cânepa, pentru noi, pentru poporul român, a fost o binecuvântare lăsată de Dumnezeu, aici'', conchide Mărioara. AGERPRES/(A, AS - redactor: Sebastian Olaru, editor: Irina Poenaru, editor online: Gabriela Badea)

* Sursa foto/video: Mărioara Jurcău / Facebook.com