Salvamontiștii din județul Hunedoara se confruntă cu o situație aparte, în ultimii ani, în condițiile în care toate cazurile de mușcături de viperă consemnate la turiștii care au fost pe traseele din Retezat au fost semnalate la mâini, și nu la picioare, așa cum ar fi de așteptat.

Șeful Serviciului Public Județean Salvamont Hunedoara, Ovidiu Bodean, a declarat, vineri, pentru AGERPRES, că explicația cea mai plauzibilă pentru aceste situații ar fi că turiștii care au întâlnit vipere pe traseele din Retezat ar fi dorit să le facă poze cât mai de aproape, situație în care reptilele au reacționat, cum este și normal pentru un animal sălbatic.

'În decursul anilor am avut destul de multe cazuri de mușcături de vipere la turiști, dar toate la membrele superioare. Aceasta nu înseamnă că lumea merge în mâini, ci, mai degrabă, că omul vrea să prindă vipera și să facă poze cu ea. Nu este bine cum se procedează. Dacă vedem o viperă pe traseu, trebuie să o lăsăm în pace, pentru că ea se retrage printre stânci. Trebuie să avem grijă să nu o călcăm, să nu o deranjăm', a subliniat șeful Salvamont Hunedoara.

Potrivit acestuia, în județul Hunedoara viperele pot fi întâlnite de turiști în Masivul Retezat, pe Dealul Cetății Deva, dar și în zona montană de la granița cu județul Caraș-Severin, în Valea Jiului spre Băile Herculane, unde reptilele se încălzesc la soare, în pereții stâncoși.

'În cazul viperelor trebuie să fim atenți atunci când ajungem în golurile alpine, unde este soare și sunt zone cu jneapăn. Alte locuri în care se pot întâlni viperele sunt poienile cu stâncărie multă. Foarte puțin le vom întâlni în pădure, la umbră', a precizat Bodean.

El a menționat că după o noapte mai rece viperele ies la soare, pe stânci, pentru a se încălzi și, de aceea, prezența acestora pe potecile umbroase este mai puțin probabilă. De regulă, viperele nu atacă omul, ci se apără.

'Viperele se apără. Dacă ai călcat-o din greșeală, ea se apără din reflex. Important este să ne uităm în față când mergem pe potecă și să avem grijă pe unde călcăm. Să purtăm un bocanc care să ne țină și glezna, să purtăm un pantalon sau o jambieră, astfel încât să avem piciorul acoperit de la genunchi în jos. Prevenim astfel și tot felul de mușcături ale insectelor - pentru că păianjenii pot da reacții alergice - sau pe cele de căpușe', a spus șeful Salvamont Hunedoara.

Pe de altă parte, acesta atrage atenția asupra unei tendințe periculoase care se manifestă la anumite stâne, unde ciobanii au renunțat la rasele de câini tradiționale, cum ar fi ciobănescul carpatin, și preferă câini din rasele de talie mare, aduși din alte părți, dar care sunt mai greu de stăpânit.

'S-au achiziționat tot felul de câini ciobănești de talie mare, cum sunt kangal sau caucazian. Sunt câini care nu au legătură cu stânele tradiționale românești și sunt destul de greu de stăpânit, chiar și de către proprietarii lor. E o problemă mare când te întâlnești cu ei în zona montană și am avut turiști mușcați de astfel de câini. Sunt mai periculoși decât urșii, pentru că atacă în haită și nu știi cum să te aperi de ei în asemenea situații', a explicat Ovidiu Bodean.

El recomandă totuși ca, preventiv, oamenii să aibă la ei un spray care se folosește de regulă pentru urși, mai ales că unele stâne sunt situate în apropierea unor trasee turistice frecventate de turiști.

În opinia șefului Salvamont Hunedoara, problema câinilor ciobănești din rasele de talie mare, nespecifice pentru țara noastră, ar trebui soluționată prin anumite norme care să țină cont de numărul de oi existent la o stână. De asemenea, câinii din acele rase să aibă la un jujeu, bucata de lemn atârnată la gât care nu le permite să fugă după oameni sau animalele sălbatice din Retezat.

'Cred că ar trebui să ne rezumăm la câinii ciobănești de rasă românească, cum ar fi ciobănescul carpatin, care nu sunt câini de atac, ci doar câini de pază, la stână', a adăugat Bodean. AGERPRES/(A, AS - redactor: Sorin Blada, editor: Antonia Niță, editor online: Andreea Lăzăroiu)