Județul Harghita se poate mândri cu cea mai mare suprafață de pajiști permanente de înaltă valoare din România, cu un rol esențial în menținerea biodiversității și a echilibrului ecologic, frumusețea lor fiind admirată de turiștii străini care vin aici și trăiesc o 'reîntoarcere în timp'.

Directorul Direcției pentru Agricultură Harghita, Romfeld Zsolt, a declarat, pentru AGERPRES, că din suprafața totală agricolă a județului, de 391.000 de hectare, 317.000 de hectare o reprezintă pajiști permanente de înaltă valoare, iar 72.200 de hectare sunt terenuri agricole.

Datele statistice arată că, din suprafața de 317.000 de hectare de pajiști, 138.000 de hectare sunt fânețe, iar 178.000 de hectare sunt pășuni.

Potrivit legislației, este interzisă schimbarea destinației lor, modul de gestionare a pajiștilor din județ fiind stabilit prin amenajamente pastorale, care trebuie respectate obligatoriu.

Romfeld Zsolt spune că, din evaluările specialiștilor Direcției pentru Agricultură, există aproximativ 50.000 de hectare de pășuni care s-au împădurit, din cauza neglijenței sau a faptului că nu au fost retrocedate.

El susține că aceste pajiști permanente au o valoare deosebită, în primul rând din punctul de vedere al diversității biologice, dar importanța lor economică a mai scăzut din cauza distanței la care se află pășunile alpine, a animalelor sălbatice și a lipsei forței de muncă necesară în activitatea de pășunat.

Directorul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Cinegetică și Resurse Montane (ICDCRM) din Miercurea-Ciuc, dr. ing Szep Róbert, arată că pajiștile sunt ecosisteme fundamentale în menținerea biodiversității și joacă un rol foarte important în stocarea carbonului, protecția solului și susținerea polenizatorilor.

'Aceste habitate joacă un rol esențial în echilibrul ecologic global. Au un rol important în menținerea serviciilor ecosistemice, cum ar fi frânarea eroziunii solului. Putem vorbi aici de prevenirea pierderii de nutrienți și reîncărcarea acviferelor. Practic, dacă vrem să facem o analiză mai de ansamblu, putem spune că susțin o diversitate biologică și ecologică spectaculoasă. Vorbim aici de o floră variată și o floră specifică de multe ori, care este specifică doar în diferite pajiști și pășuni, vorbim de specii de ierburi, leguminoase, plante perene, care participă, în întregul lor, la stabilitatea ecosistemului. Și, bineînțeles că, dacă vorbim de flora aceasta foarte variată, aceasta vine cu o faună asociată foarte diversă. Și aici vorbim de polenizatori, albine, bondari, fluturi. (...) Deci, vă dați seama cât de important este să recunoaștem aceste zone și să protejăm biodiversitatea faunei asociate pășunilor și fânețelor', a declarat, pentru AGERPRES, Szep Róbert.

Acesta s-a referit la rolul extrem de important al pajiștilor în stocarea carbonului, punctând faptul că sunt anumite studii care vorbesc de cantități mai mari de dioxid de carbon sechestrate în zonele de pășune și fânețe, decât în anumite tipuri de păduri.

'Rolul lor de sechestrator de carbon este mai important decât ni l-am imaginat la prima vedere. (...) Prin sechestrarea dioxidului de carbon în zona radiculară, participă (pajiștile - n.r.) semnificativ la reducerea gazelor cu efecte de seră. Un ecosistem sănătos de fânețe și pășuni ne ajută în lupta noastră împotriva schimbărilor climatice, respectiv este și o sursă de hrană importantă și este un ecosistem esențial pentru zootehnie. Iar gestionarea adecvată a pășunilor poate îmbunătăți productivitatea ecosistemului. Adică, un pășunat moderat stimulează creșterea vegetației și menține biodiversitatea sau diversitatea speciilor. Permite, totodată, regenerarea naturală a solului și previne compactarea acestuia', a arătat directorul ICDCRM Miercurea-Ciuc.

La rândul său, directorul Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate (ANANP) Harghita, biologul Demeter László, a declarat, pentru AGERPRES, că atât fânețele, cât și pășunile sunt foarte importante pentru biodiversitate, pentru că sunt habitate seminaturale, în sensul că omul a intervenit doar pentru eliminarea vegetației lemnoase, iar acolo s-au format 'habitate foarte bune pentru unele specii și întregi comunități ale speciilor'.

Acesta a vorbit cu precădere de fânețe, care sunt mult mai rare în Europa, întrucât necesită mult mai multe investiții și muncă fizică pentru a fi menținute.

Potrivit lui Demeter László, fâneața este ca o mică pădure, având o structură verticală, umidități diferite, deci diferite microhabitate în ea, inclusiv ascunzișuri, iar atunci când se cosește și aceste refugii temporare dispar, speciile de nevertebrate care o utilizau ca ascunziș devin hrană pentru păsări.

'Datorită fânețelor avem cele mai mari populații de barză albă și de cristel de câmp din țară. (...) Populația de barză albă este în creștere puternică la nivelul județului Harghita, tocmai datorită fânețelor situate în zonele de luncă. (...) În cursul verii, există o abundență a speciilor de insecte mari, în special cosași - sunt mai multe specii, inclusiv una care nu are aripi -, iar atunci când se cosește, berzele au la dispoziție hrană din abundență. Cositul se realizează mozaicat, deci nu deodată peste tot, ci în parcele mai mici și, astfel, berzele au hrană necesară exact când puii au cea mai mare nevoie, în iunie, iulie. (...) Berzele utilizează sunetul tractoarelor și al motocositoarelor pentru a identifica rapid unde se cosește și unde găsesc cea mai abundentă hrană. Deci, când pornești tu tractorul sau motocositoarea, în câteva minute apar și berzele. (....) Și e foarte logic pentru că acolo au ele masa pregătită', a arătat biologul.

El a adăugat că, în ultimii zece ani, s-a dublat populația de barză alba din Harghita, anul trecut fiind inventariate peste 400 de perechi cuibăritoare.

Demeter consideră că fânețele nu reprezintă doar una dintre bazele agriculturii locale, dar și o resursă pentru alte domenii ale economiei.

'Tradiția de utilizare și întreținere a fânețelor, și prin asta menținerea unor habitate valoroase (...), la scara asta spațială uriașă, nu doar în Harghita, dar cam peste tot în Carpați și Subcarpați, în România, este unică la nivelul Europei. Peisajele cu fânețe reprezintă o valoare ecologică deosebită, dar și o plusvaloare pentru agricultura montană, prin produse ecologice locale și ecoturism', a subliniat acesta.

Conform directorului ANANP, o treime din suprafețele de pajiști permanente din județ sunt incluse în situri Natura 2000.

Problema cea mai mare cu care se pot confrunta acestea este abandonul terenurilor din zonele mai greu accesibile sau din zonele rurale afectate de îmbătrânirea populației.

Biologul a arătat că abandonul pajiștilor duce la transformarea lor în alte tipuri de ecosisteme, cum ar fi tufăriș și apoi pădure, ceea ce, pe termen scurt și mediu, în special în cazul fânețelor, poate duce la pierderea diversității biologice, la scăderea numărului de specii de plante erbacee și a speciilor de nevertebrate asociate cu acestea.

Demeter László spune că străinii care viziteazăjudețul Harghita sunt uimiți de frumusețea pajiștilor de aici, mai ales că sunt țări unde mai există foarte puține astfel de suprafețe.

'Sunt, pur și simplu, uluiți. Sunt încântați de cât de frumoase, de diverse și la ce scară spațială există aici fânețe, pajiști bogate în specii. Mi s-au comunicat niște cifre, de câteva hectare, suprafețe infim de mici, care mai există, de exemplu, în Marea Britanie. Se încearcă acum renaturarea, restaurarea unor suprafețe mici de pajiști bogate în specii și devine și o modă înființarea de astfel de pajiști cu flori, fluturi. (...) Noi avem niște peisaje culturale tradiționale care au dispărut din cea mai mare parte a Europei de Vest și este, pentru ei, ca și o călătorie în timp', a punctat Demeter László.

Acesta consideră că valoarea pajiștilor trebuie cunoscută și apreciată, iar ele ar trebui utilizate în toate ramurile economiei care aduc venituri pentru comunitățile locale, dar și în marketing, branding, în educație sau în turism. AGERPRES/(A, AS - redactor: Gina Ștefan, editor: Irina Poenaru, editor online: Andreea Lãzãroiu)

Sursa foto: (c) Demeter László/Arhiva personală