Comunităţile de ucraineni şi de lipoveni din judeţul Tulcea fac, luni, ultimele pregătiri pentru Crăciunul pe rit vechi sau Crăciunul bătrân, obiceiurile precreştine practicate în această perioadă având rolul de a îmbuna soarta, spune cercetătorul Alexandru Chiselev de la Muzeul de etnografie şi artă populară din Tulcea

Potrivit acestuia, gospodinele ucrainence fac acasă, în dimineaţa din ajunul Crăciunului, cel puţin doi colaci din aluat simplu, unul dintre ei fiind dat copiilor care seara merg cu Vecera, la colindat.

"Copiii merg de la o rudă la alta, din ce în ce mai în vârstă, şi fac schimb de colaci. Luam colacul de la mama, îl duceam la mătuşa, iar ea îşi oferea colacul, ca în cele din urmă acesta să ajungă la bunica, persoana cea mai în vârstă, autoritate a întregului neam. Era poate una din puţinele ocazii din an în care reuşeai să-ţi vezi întregul neam şi practic îl legai prin acest colac care circula în familia extinsă", a declarat pentru AGERPRES cercetătorul Alexandru Chiselev.

Foto: (c) Luisiana BIGEA/AGERPRES

Cel de-al doilea colac făcut în dimineaţa de luni de gospodine, Crăciunelul, rămâne în casă şi se pune la icoană, unde stă până de Bobotează, marcată pe stil vechi pe data de 19 ianuarie, atunci când este sfinţit.

"După ce se venea de la slujba din ziua Bobotezei, acest colac se rupea în bucăţele, era stropit cu apă sfinţită şi pus în ieslea animalelor pentru ca acestea să fie sănătoase, iar turmele să fie cât mai numeroase. Era o formă de protecţie şi de asigurare a prosperităţii", a mai spus Chiselev.

În ajunul Crăciunului, ucrainenii obişnuiau să aşeze sub masă fân, iar pe masă farfurii goale pentru rudele trecute în nefiinţă.

"În satele de ucraineni se obişnuia să se aşeze fân pe jos - era o prefigurare a ieslelor în care s-a născut Iisus Hristos - iar pe masa la care se întâlnea neamul în ajun se puneau câteva blide goale pentru cei care au trecut în lumea de dincolo, crezându-se că cerurile se deschid, iar ei reveneau pentru a petrece alături de familie. Sub masă, pe fân, se puneau diverse obiecte cu rolul de a meni anumite capacităţi copiilor. Se punea, de exemplu, un fus, pentru ca fetele să fie bune torcătoare, unelte de tâmplărie pentru ca bărbaţii să devină buni gospodari", a amintit reprezentantul Muzeului de etnografie şi artă populară.

În noaptea de luni spre marţi, pe mesele ucrainenilor sunt 12 feluri de mâncare, toate de post.

"Dacă în cazul ruşilor lipoveni, obiceiurile sunt mult mai austere, fiind legate de religie, de trăire, de participarea la slujbă, de purificare înainte de sărbători, la ucraineni avem o sumedenie de obiceiuri şi gesturi precreştine cu rostul de a îmbuna natura, de a readuce binele şi de a ajuta binele să învingă răul", a explicat Alexandru Chiselev.

De altfel, sărbătorile de iarnă la ucraineni au început încă din noaptea de 12 spre 13 decembrie, când s-a marcat Sfântul Andrei pe stil vechi.

"În seara de Sfântul Andrei se credea că se duce o luptă puternică între bine şi rău, era perioada în care vrăjitoarele se activau pentru a fura mana laptelui, era perioada în care femeile, fetele în special, încercau să-şi afle ursitul sau care sunt calităţile acestuia. Una din petrecerile extrem de frumoase păstrate şi astăzi în unele localităţi, cum este Sfântu Gheorghe, este obiceiul denumit 'kalata'. Kalata este o turtiţă făcută din aluat dulce, decorată cu prune uscate, mai recent rahat şi bombonele. Ea trebuia să fie făcută de fete, cu apă neîncepută, adusă de trei ori de la Dunăre. Bineînţeles că băieţii încercau să le împiedice, aşa încât până la miezul nopţii reuşeau să termine această tură. Ea se agăţa cu o sfoară de o grindă, iar participanţii, călare pe un vătrai, trebuiau să muşte din această kalata şi să fie şi serioşi. Dacă zâmbeau sau râdeau, erau mâzgăliţi cu funingine de păzitorul kalatalei, aşa încât la final toată lumea era şi murdară, dar şi veselă, crezându-se că această veselie este ajutorul pe care oamenii îl pot da naturii şi forţei binelui pentru a învinge răul", a arătat cercetătorul. AGERPRES/(A, AS - autor: Luisiana Bîgea, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Adrian Dãdârlat)