Viorel Burcea este pasionat de maşini de epocă şi mai ales de cele care spun o poveste, cum ar fi un autoturism pe care l-a căutat 20 de ani după ce l-a văzut în filmele lui Sergiu Nicolaescu, dar şi o Dacie din 1974 pe care a lucrat ca şofer şi i-a împlinit cu bucurii multe momente din viaţă, colecţia sa de suflet fiind întregită, acum doar ca amintire, de motocicleta Regelui Mihai.

Este giurgiuvean, fost preşedinte al Retromobil Club din oraş, dar acum locuieşte în Bucureşti. Pensionar de la Serviciul de Înmatriculări, şeful Atelierului de Numere de Înmatriculare. A construit primul atelier de numere de înmatriculare din oraş.

"Sunt pasionat de maşini de mic. Am opt maşini din 1938, din anii '50, '60, '70, '80, câte o maşină din toate epocile până în '93, ultima maşină istorică atestată. Am şi un Ford Mustang Cabrio, din 1965, pe care am dat, acum aproape zece ani, 30 de mii de euro. Dar cea mai dragă îmi este o maşină Plymouth din 1938, o maşină aşa cum aţi văzut în filmele lui Sergiu Nicolaescu, cum avea comisarul Moldovan. Am căutat-o 20 de ani şi am găsit acest model la un colecţionar din Olanda. Face parte dintr-o colecţie tematică 'De la maşina comisarului Moldovan la Dacia Logan', cu maşini din 1938 până în 2004", a declarat, pentru AGERPRES, Viorel Burcea.

Colecţia sa a atras atenţia şi regizorilor de film - un IMS, un Trabant, un Oltcit, o Dacie de Miliţie şi un Plymouth au fost solicitate pentru a ilustra secvenţe din filme.

"Cu Plymouth am jucat în 'Moromeţii 3' (în pregătire - n.r.) şi eu sunt şoferul, era taxi în film, cu care eroul principal, Nicolae, vine cu prietena lui la Doftana. Şi tot în acest film apare şi IMS-ul, maşină cu care Nicolae vine să îl întâlnească pe tatăl lui", povesteşte el. Imaginile au fost filmate la Talpa, în judeţul Teleorman, dar şi la Ulmi, judeţul Giurgiu. El a jucat şi în "Moromeţii 2" cu IMS-ul, şi în alte filme, tot şofer. Maşinile sale apar şi în seriale tv.

Se consideră mai mult un pasionat de maşini decât un colecţionar.

"Noi lucrăm cu sufletul. Nu toate sunt aşa de scumpe, sunt maşini care costă şi o mie de euro, dar pentru mine valoarea nu stă în preţul de achiziţie, valoarea stă în povestea acesteia. Eu am o maşină care a costat cinci sute de euro şi care pentru mine este mai aproape de sufletul meu decât Fordul Mustang, pentru că face parte din povestea mea şi a familiei mele, e ca un membru de familie", a mărturisit el.

Nu 'cântăreşte' maşinile după preţul de achiziţie sau de vânzare, le preferă pe cele care aduc o poveste în viaţa sa.

"Or, maşina asta, Dacia, poate nu e cea mai importantă, dar e maşina care m-a însoţit de-a lungul vieţii, în toate momentele. A fost un membru de familie", adăugă Viorel Burcea.

Cu toate că în colecţia de maşini are nume sonore ca Ford, Plymouth, spune că, zi de zi, merge cu "un banal Opel care costă o mie de euro".

Pe lângă colecţia de maşini, are şi patru motociclete.

"Am şi motociclete, motoreta Carpaţi, primul tip care a apărut în România, Mobra, Mini Mobra am patru. Dar mai vreau o motocicletă a unui colecţionar din Giurgiu, un model fabricat în 1972 şi care a fost în dotarea Miliţiei Giurgiu. Îmi doresc ca şi aceasta să intre în povestea mea, dar încă nu am convins proprietarul", arată cel care iubeşte maşinile şi motocicletele de epocă.

Viorel Burcea a fost îndrăgostit de motociclete din copilărie şi când era foarte tânăr a reuşit să îşi achiziţioneze una cu care visa să participe la curse şi despre care nu ştia la acea dată că fusese a Regelui Mihai.

"La 22 de ani am reuşit să achiziţionez motocicleta Regelui Mihai, dar fără să ştiu că îi aparţinuse. Se întâmpla în '82-'83, eram extrem de tânăr, era chiar înainte să plec în armată. Am găsit motocicleta la un mecanic de la Orăşelul Copilului din Olteniţei. Mi s-a părut deosebită, nu mai văzusem aşa ceva şi am făcut schimb - i-am dat omului o motocicletă Jawa pe care o reparasem pe o motocicletă care nu funcţiona", îşi reaminteşte el.

În perioada aceea, la cinematografe rula filmul "Visul de argint al alergătorului", un film despre un tip care îşi construieşte o motocicletă şi îi întrece pe toţi în competiţii.

"Şi în mintea mea, a puştiului de atunci, aşa voiam să fac şi eu, aşa că modernizam motocicleta şi eliminam piesele vechi, când a venit la mine un bătrân de vreo 70 de ani, care era vulcanizator la atelierul auto unde lucram cât eram militar, şi mi-a spus: 'Măi tată, ce faci tu aici? Ştii ce motocicletă e asta? Asta e motocicleta Majestăţii Sale Regele!'. Nu l-am crezut, dar mi-a explicat că în România au fost două motociclete de genul ăsta: una care a fost a unui aviator (...), motocicletă pe care bătrânelul o achiziţionase, şi una care a fost a Regelui Mihai, pe care o aveam eu: BMW 500 Super Sport, fabricată în 1941", adaugă el.

Informaţia că au fost numai două motociclete de acest fel în România i-a fost confirmată, ulterior, şi de alţi cunoscători ai istoriei motociclismului.

"La momentul acela, după atâţia ani de comunism, nu înţelegeam prea bine ce motocicletă aveam, eu îmi doream o motocicletă cum avea ăla în film, aşa că am modernizat-o, după care am vândut-o şi am aflat că următorul proprietar a dat-o la fier vechi", a mai declarat, pentru AGERPRES, Viorel Burcea.

După mulţi ani de la acel moment, când modificase motocicleta, a avut ocazia să îl întâlnească pe Majestatea Sa şi să-i împărtăşească povestea motocicletei.

"Mai târziu, prin 2006, am organizat un eveniment, eram deja la Retromobil, la care l-am invitat şi pe Regele Mihai, la Muzeul Aviaţiei. Am poze cu Majestatea Sa când mă felicita şi chiar am primit o diplomă din partea acestuia. La eveniment am făcut o plimbare cu IMS-ul cu dânsul, i-am povestit despre motocicletă şi i-am mărturisit păcatele tinereţii, că nu am fost în stare să păstrez piesa aia", mai spune Viorel Burcea.

Pasionatul de maşini giurgiuvean iubeşte istoria locurilor, nu neapărat motoarele care spun o poveste. Aşa a ajuns să aibă şi casa din Mihai Bravu, judeţul Giurgiu, cu acea prispă ca a lui Moromete, un locşor din 1938, pe care vrea să o restaureze.

Mai are: o colecţie de aparate radar care au funcţionat în România; una de permise de conducere emise pe teritoriul României; peste două mii de numere de înmatriculare, uniforme de miliţie, girofaruri, tot felul de cărţi; Cartea de aur a Miliţiei, luată din tomberonul de gunoi, aruncată, o carte foarte mare, scrisă de mână.

"Eu am adunat toate aceste lucruri fără să mă gândesc vreodată că voi face un muzeu. Am adunat aşa, ca să nu se piardă, dar acum, fiind la pensie, având timp şi spaţiu, sper ca anul acesta să reuşesc să fac în curte, la Mihai Bravu, un spaţiu în care să expun maşinile într-un mod cât mai expresiv, însoţite de manechine îmbrăcate din istoria acelor vremuri", a mai promis Viorel Burcea. AGERPRES / (A - Camelia Bigan, editor: Florin Marin, editor online: Simona Aruştei)

Foto: Arhiva personală Viorel Burcea şi Camelia Bigan