Gospodinele din satul Râpa de Jos, comuna Vătava, susţin că şi în Postul Mare, ce precede Paştele, care este mai restrictiv decât alte posturi de peste an, se poate mânca bine, chiar dacă există o serie de interdicţii la alimentele de origine animală, iar secretul stă în reţetele din străbuni pe care le promovează ori de câte ori au ocazia.

"Se poate trăi foarte bine şi în post, nici nu vrem să trecem pe altceva. E nevoie să ai o oarecare rigoare atunci când găteşti de post. În primul rând, vasele în care ai gătit în restul timpului să nu le foloseşti, foloseşti alte vase. Fac tot felul de ciorbiţe de fasole, de cartofi, de legume, fac sărmăluţe de post, chiar acum am pregătit totul pentru sărmăluţele de post. Călesc ceapă, morcov, ţelină, păstârnac, o rădăcină de pătrunjel, pun ciuperci, le răzuiesc, le călesc cu ceapa şi pun orezul, aşa cum se pune de obicei. Mai pun cimbru uscat, condimente. Apoi amestec compoziţia şi o învelesc în varză murată sau proaspătă, depinde de care am. Acum am varză proaspătă. Le învelesc şi le fierb în bulion, fac patul acela de jos cu o felie de lămâie la bază, piper, foaie de dafin, mărar, o crenguţă de cimbru şi le aşez frumos. Pun bulionul diluat cu un pic de apă, să nu fie foarte concentrat, pun sare şi le las la fiert. Deasupra pun puţin ulei, să nu fie uscate. Le fierb cam 50 de minute, o oră, depinde cum fierbe frunza de varză, apoi sunt bune de pus pe masă", a declarat, pentru AGERPRES, Ioana Ştef, în vârstă de 70 de ani.

Gospodina ne spune că în perioada Postului Mare mai găteşte mâncare de mazăre cu legume, legume trase la tigaie, dar mai ales fasole frecată, care e mâncarea la care se apelează cel mai mult.

"Fasolea frecată e baza. Noi cu asta am crescut, fasole frecată cu murătură de varză. Tot de Post, fac salată de cartofi şi salată de boeuf cu legume şi cu maioneză din cartofi. Maioneza se face cu o linguriţă de muştar, cartof fiert, ulei, apoi le dau la blender. Maioneza se face exact ca şi cea cu ou. Când fac maioneza cu ou, pun şi cartof fiert, e mai moale, nu e aşa de tare, e mai moale la gust şi nu se taie. Atunci când o faci de post, maioneza e la fel de gustoasă ca atunci când are şi ou. Se poate servi cu orice mâncare cu care se serveşte maioneză", a arătat Ioana Ştef.

De asemenea, în Postul Mare, în Râpa de Jos se mai mănâncă supa de spanac, supa de salată, supa fasole verde la borcan sau cea de fasole boabe, cu menţiunea că, la ciorba de fasole, se adaugă şi o mână de prune uscate şi tarhon, ceea ce o face foarte gustoasă.

Din meniul de post nu lipsesc nici prăjiturile, Negresa, foietajul cu mere sau prăjitura cu mere, cel mai popular fiind foietajul.

"Pun 11 linguri de apă minerală, 11 de ulei, un cubuleţ de drojdie, micuţ, pun făină cât cuprinde şi le amestec pe toate. Drojdia trebuie făcută lichidă şi cu 2-3 linguriţe de zahăr. Se amestecă bine, pun făina şi frământ. Se face un aluat foarte moale, bun de întins. Îl frământ, îl întind frumos, într-un pătrat, apoi pun într-un bol patru linguri de ulei şi adaug făină cât să devină vâscos, ca o smântână groasă. Întind această compoziţie peste aluat, apoi o împăturesc, ca la haioş, ca un plic. Pun la dospit, apoi o tai în patru şi din fiecare bucăţică întind câte o foaie subţire, pe care pun merele călite. Rulez fiecare bucată şi le pun într-o tavă, în cuptor. E de post, foarte gustoasă", a spus Ioana Ştef.

O altă gospodină din sat, Maria Crăciun (64 de ani), ne-a prezentat câteva reţete de plăcinte, făcute în cuptor.

"Noi facem des plăcintă cu varză sau plăcintă cu ceapă. Fac aluatul ca pentru pâine şi îl las la dospit. Varza o călesc, la fel fac şi cu ceapa, sunt călite cu ulei, piper, sare. Apoi se face plăcinta şi se umple cu varză sau cu ceapă, depinde de preferinţele fiecăruia. Se pun la cuptor şi apoi se mănâncă, reci sau calde. Plăcinta de post, şi nu numai, nu se face cu ou, se poate mânca oricând. Noi facem săptămânal. Mai facem şi plăcinte cu mere, dar cele cu varză şi cu ceapă sunt cele mai dorite. Sunt mâncăruri de post şi se poate trăi şi fără carne, mereu facem tocăniţă de cartofi, tocăniţă de ceapă, mâncare de legume, supe de legume - sunt foarte multe reţete la noi. Poţi să fii vegetarian, că nu păţeşti nimic", a declarat Maria Crăciun.

Gospodina din Râpa de Jos spune că a învăţat toate aceste reţete de post de la mama ei, care, la fel, a învăţat de la strămoşii ei.

"Am învăţat de la mama şi noi aşa mâncam acasă, iar oamenii erau cu mult mai sănătoşi decât acum. Altfel era mâncarea, altul era gustul. Gustul din copilărie nu îl mai regăseşti acum, nici măcar mămăliga nu mai are gustul de atunci. În copilărie mama făcea săptămânal în cuptor pâine, plăcinte, cozonac, acum nu se mai face la cuptor, fiindcă sunt de cumpărat, dar nu se compară cu ce facem noi în casă", a precizat Maria Crăciun.

Ea ne mai dezvăluie că localnicii din Râpa de Jos au o tradiţie înrădăcinată, căreia nu îi cunoaşte semnificaţia, care spune că pâinea sfinţită de Paşti, dacă nu este mâncată de membrii familiei în timpul sărbătorii, nu se dă la animale şi nu se aruncă, ci este aşezată în apa pârâului care traversează satul şi i se dă drumul să plutească.

Preotul ortodox din satul Râpa de Jos, Dacian Oprea, a arătat că gospodinele din sat sunt cele care fac prescura, acele pâinişoare rotunde sau în formă de cruce, făcute din aluat dospit, folosite în ritualul creştin ortodox pentru pregătirea împărtăşaniei şi a anafurei, iar femeile au mare grijă să respecte tradiţia până şi în cele mai mici detalii, urmând cu stricteţe câteva ritualuri specifice locului.

De asemenea, există şi o serie de interdicţii perpetuate din strămoşi: gospodinelor le este interzis cu desăvârşire să înţepe prescura cu vreun obiect ascuţit, altfel trebuie aruncat tot aluatul. AGERPRES/(A - autor: Dorina Matiş, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Ady Ivaşcu)

Foto: (c) DORINA MATIŞ / AGERPRES