Universitatea Complutense din Madrid se află de ani de zile în criză financiară, lipsa de finanțare amenință cea mai mare universitate publică din Spania, iar profesorii simt că acceptă 'precaritatea din vocație', scrie luni EFE.

Sute de profesori asociați nu reușesc să-și reînnoiască contractele, iar mulți dintre ei au mai multe posturi precare, fără să obțină un statut permanent până la vârsta de 50 de ani. Lipsa personalului și volumul excesiv de muncă didactică și de cercetare au dus deja la sistarea cursurilor și închiderea claselor cu peste 100 de studenți.

'Predarea, care este esența muncii noastre, rezistă pentru că acceptăm precaritatea din vocație', a declarat pentru EFE profesoara de științe politice Maria Eugenia Ruiz Galvez, care critică faptul că Complutense este 'universitatea care percepe cele mai multe taxe de școlarizare studenților și investește cel mai puțin'.

Profesorii se plâng că 'marele renume' de care se bucură această instituție, fondată în 1822 și care a format scriitori precum Mario Vargas Llosa, Lope de Vega și Emilia Pardo Bazan, precum și laureați ai Premiului Nobel pentru științe precum Santiago Ramon y Cajal și Severo Ochoa, este în picaj.

Secretarul general al sindicatului CCOO de la Universitatea Complutense, Jesus Escribano, a declarat pentru EFE că numeroasele clădiri vechi și istorice nu sunt întreținute și că există 'dificultăți în achiziționarea de materiale precum cărți pentru biblioteci sau laboratoare'.

La intrarea în Facultatea de Geografie și Istorie, o reclamă televizată care anunță că Universitatea Complutense este inclusă într-un clasament global contrastează puternic cu birourile de acum mai bine de 50 de ani, cu aviziere care amintesc mai degrabă de secolul trecut și cu ușile de lemn uzate ale acestei clădiri din 1992, care este totuși întreținută într-o stare destul de bună.

'Totul arată destul de rău', declară pentru EFE un student la masteratul de Istorie Medievală. Anul acesta aproape că au ratat excursiile școlare pentru că profesoara lor nu a putut obține finanțare pentru un autocar: 'În cele din urmă l-a obținut, dar a trebuit să lupte din greu pentru el (...) Plătim 3.000 de euro taxe de școlarizare ca profesoara noastră să se chinuie să obțină un autobuz?'

'Permutări' bugetare

Oscar Villarroel, profesor de istorie medievală, a trăit practic chiar de când s-a angajat criza universitară din 2009, an care a marcat începutul acumulării datoriilor din cauza lipsei de finanțare publică.

Administrația universității - a declarat Villarroel pentru EFE -, 'face tot soiul de permutări' pentru a gestiona fondurile limitate care servesc doar la 'astuparea găurilor'.

Investițiile Spaniei în universități sunt sub media internațională, potrivit unui raport recent, iar Universitatea Complutense are a doua cea mai scumpă taxă de școlarizare din Spania.

Deși Comunitatea Madrid, de care depinde Universitatea Complutense, a anunțat un credit de 34,5 milioane de euro, comunitatea educațională este 'foarte îngrijorată' de condiții și denunță faptul că regiunea nu alocă nici măcar 0,4% din PIB universităților, ceea ce oricum este departe de procentul de 1% impus prin lege.

Confruntate cu această subfinanțare severă, cele șase universități publice din Madrid vor intra în grevă pe 26 și 27 noiembrie.

'Sunt sprijinite universitățile private, unde nivelul de educație este inferior și care sunt accesibile doar celor bogați, lucru ce va duce la îndatorarea familiilor madrilene', rezumă Jose Antonio Jimenez, profesor titular de Științe ale Informației. El critică faptul că Universitatea Complutense are cele mai mici salarii dintre toate universitățile spaniole, cu până la 1.000 de euro mai puțin pe lună decât în alte comunități.

Profesori cu slujbe precare

Profesorii încep de obicei cu un contract de profesor asociat cu jumătate de normă în schimbul a mai puțin de 500 de euro pe lună, iar situația durează ani de zile până se îmbunătățește. Ultimul asistent universitar - gradul didactic universitar de bază - care s-a alăturat departamentului lui Villarroel are 61 de ani.

Villarroel povestește că un asistent universitar angajat acum cinci ani încă așteaptă să poată deveni lector universitar.

'Nu avem bani pentru cercetare sau pentru a participa la congrese, dar, în același timp, ni se cere acest lucru. (...) Ca asistenți universitari câștigăm 1.600 de euro, iar noi plătim peste 80% din acel salariu pe chirie', explică Ruiz Galvez, reprezentantă a sindicatului CGT.

Această profesoară spune că s-a obișnuit 'să facă cercetare fără bani' și să se cazeze la prieteni atunci când participă la congrese.

Granturile pentru organizarea de congrese au scăzut de la 2.000 la 600 de euro și 'nu acoperă nici măcar biletul de avion', spune Villarroel, care continuă să organizeze ocazional câte un mic congres 'trăgând sforile' și găzduind participanții în propria sa locuință.

Pentru cercetare, încearcă să acceseze fonduri naționale, deoarece știu că nu le vor primi de la universitate. Chiar și un raft de cărți pentru birou sau un computer este o luptă aproape imposibilă.

'Universitatea Complutense continuă să trăiască de pe urma renumelui și a profesorilor săi. Trăim de pe urma faimei noastre, dar cât timp mai putem rezista?', se întreabă Villarroel. AGERPRES/(AS - redactor: Gabriela Ionescu, editor online: Anda Badea)

Sursa foto: ucm.es