Declarație de presă - Deputat Vasile Nagy (neafiliat)
Când statul devine povara propriului popor
Miercuri, 18 noiembrie, în declarația sa politică, deputatul Nagy Vasile s-a referit la un aspect important al zilelor noastre și anume la: Povara fiscală.
În România de astăzi, aproape fiecare activitate cotidiană a devenit o sursă de încasare pentru bugetul public. Impozitele cresc, taxele se multiplică, accizele se majorează, TVA-ul apasă asupra consumului, iar impozitarea proprietăților devine o nouă sursă de presiune financiară.
Cetățeanul plătește pentru locuința în care trăiește, pentru mașina cu care merge la serviciu, pentru combustibilul necesar deplasării, pentru energia pe care o consumă, pentru produsele pe care le cumpără și pentru serviciile de care nu se poate lipsi.
TVA-ul majorat se regăsește în prețul alimentelor, al materialelor de construcții, al serviciilor și al bunurilor de consum. Accizele se reflectă în costul carburanților și al energiei, iar aceste costuri se propagă în întreaga economie, de la transport și agricultură până la producție și distribuție.
Când motorina se scumpește, crește costul transportului. Când transportul se scumpește, cresc prețurile produselor. Când energia devine mai scumpă, întreprinderile își pierd competitivitatea, iar consumatorul suportă diferența. Este un mecanism economic în lanț, ale cărui consecințe nu pot fi ascunse în spatele unor comunicate ministeriale despre consolidare fiscală.
Deputatul Nagy Vasile a precizat că: Facturile la electricitate, gaze și utilități au devenit o componentă apăsătoare a bugetului familial. Pentru numeroase gospodării, plata utilităților nu mai reprezintă o simplă cheltuială lunară, ci o problemă de echilibru financiar. Oamenii își reduc consumul, amână achizițiile, renunță la investiții personale și își restrâng cheltuielile esențiale. Întreprinderile se confruntă cu aceeași presiune, costuri energetice ridicate, materii prime mai scumpe, fiscalitate împovărătoare și o piață internă în care puterea de cumpărare se diminuează.
Inflația completează acest tablou și produce o deteriorare continuă a nivelului de trai. Chiar și atunci când veniturile nominale cresc, puterea lor reală poate scădea. Salariatul constată că salariul îi ajunge pentru mai puține produse, pensionarul descoperă că pensia se consumă înainte de sfârșitul lunii, iar familia constată că bugetul care altădată acoperea cheltuielile obișnuite nu mai este suficient. Nu putem vorbi despre prosperitate într-o societate în care oamenii muncesc, plătesc și contribuie, dar ajung să își calculeze fiecare cumpărătură cu teama că nu vor putea acoperi următoarea factură.
În tot acest timp, deficitul bugetar rămâne o problemă majoră, iar datoria publică exercită o presiune tot mai mare asupra viitorului economic.
Întrebarea esențială nu este doar de ce statul cheltuiește mai mult decât încasează, ci mai ales unde se duc banii contribuabililor și ce rezultate produce această cheltuială. Cum este posibil ca populația să fie supusă unei austerități fiscale tot mai apăsătoare, în timp ce structurile administrative continuă să consume resurse considerabile? Cum justificăm existența unor companii de stat cu pierderi cronice, a unor agenții cu atribuții suprapuse, a unor autorități cu eficiență discutabilă și a unor structuri instituționale a căror utilitate publică nu mai poate fi demonstrată convingător?
Aparatul bugetar trebuie reformat printr-o analiză serioasă a necesității fiecărui post, fiecărei direcții, fiecărei agenții și fiecărei instituții. Nu putem accepta la nesfârșit multiplicarea funcțiilor de conducere, suprapunerea competențelor, consiliile de administrație supradimensionate și companiile publice menținute artificial, indiferent de performanțele lor economice. Nu putem transforma bugetul public într-un mecanism de întreținere permanentă a unor structuri care nu livrează rezultate proporționale cu resursele consumate.
Este profund nedrept ca întreprinzătorul privat să fie obligat să își justifice fiecare cheltuială, să suporte controale, contribuții și obligații fiscale, în timp ce anumite structuri publice pot continua să funcționeze fără o evaluare riguroasă a eficienței lor. Economia reală nu este un bancomat al statului! Firmele nu pot fi tratate ca niște contribuabili captivi, chemați permanent să acopere incompetența administrativă, iar angajații lor nu pot fi considerați o resursă fiscală inepuizabilă.
Mai grav, această presiune economică se suprapune peste o criză demografică severă. Țara pierde populație, îmbătrânește și își reduce baza de contribuabili. Tinerii își caută oportunități în alte țări, familiile amână decizia de a avea copii, iar pensionarii se confruntă cu o putere de cumpărare insuficientă. Iar consecința politică a acestui mecanism este pierderea încrederii în instituțiile statului. Cetățeanul nu mai vede în fiscalitate un instrument al solidarității sociale, ci o obligație unilaterală. El plătește facturi, impozite, accize și TVA, dar nu vede o administrație care să manifeste aceeași disciplină financiară pe care i-o pretinde lui.
România are nevoie urgentă de o schimbare de direcție, reducerea risipei bugetare, restructurarea companiilor de stat neperformante, eliminarea agențiilor inutile, plafonarea cheltuielilor administrative nejustificate, combaterea evaziunii fiscale, stimularea investițiilor private și protejarea puterii de cumpărare. Avem nevoie de o politică energetică predictibilă, de carburanți suportabili pentru economia națională, de o fiscalitate stabilă și de un sistem de impozitare care să nu penalizeze munca, proprietatea și inițiativa economică.
În concluzie, deputatul Nagy Vasile a specificat că: Nu putem continua să cerem sacrificii populației fără să cerem, în aceeași măsură, sacrificii și responsabilitate din partea statului. Nu putem pretinde disciplină fiscală de la cetățeni, în timp ce tolerăm indisciplina cheltuielilor publice. Nu putem majora impozitele pe locuințe, TVA-ul și accizele, în timp ce risipa administrativă rămâne insuficient sancționată. Nu putem vorbi despre redresare economică atunci când populația sărăcește, firmele pierd competitivitate, consumul se contractă, iar statul continuă să își întrețină propriile dezechilibre.
Un stat care își salvează bugetul prin împovărarea propriilor cetățeni nu este un stat puternic, ci un stat care își consumă propria bază economică și socială. Iar avertismentul este simplu, oamenii nu pot plăti la nesfârșit pentru greșelile celor care guvernează. Nu pot suporta taxe tot mai mari, facturi tot mai grele, carburanți tot mai scumpi și o administrație care nu știe să își controleze propriile cheltuieli.
Statul nu trebuie să trăiască mai bine decât poporul pe care îl administrează. Nu poate cere sacrificii permanente de la cetățeni, în timp ce își protejează propriile ineficiențe. Reforma trebuie să înceapă acolo unde se consumă banul public, nu acolo unde se câștigă pâinea zilnică. Pentru că un stat care își împovărează cetățenii pentru a-și întreține propriile disfuncționalități nu mai reprezintă soluția societății, ci devine una dintre problemele ei fundamentale.
Nagy Vasile
Deputat neafiliat
Circumscripția nr. 2 Arad
Data: 18.11.2026
Conținutul website-ului www.agerpres.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către AGERPRES sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Informaţiile transmise pe www.agerpres.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislaţia aplicabilă, în limita a 500 de semne. Detalii în secţiunea Condiţii de utilizare. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea ştirilor AGERPRES, vă rugăm să contactaţi Direcţia Marketing - marketing@agerpres.ro.